KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

aprinse. Sufrageria era luminată ca ziua. Toukhie stătea pe canapea, așteptându-l. Capul Îi căzuse pe spate, parcă de râs, iar rana era atât de căscată, Încât se vedea strălucirea unei secțiuni de trahee. Stepan ședea prăbușit la masa din sufragerie, cu mâna dreaptă, În care ținea scrisoarea protectoare, țintuită de masă cu un cuțit de tăiat friptura. Doctorul Philobosian făcu un pas și alunecă, apoi observă o dâră de sânge care ducea pe hol În jos. Urmări dâra până În dormitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
non-stop, Desdemona construia pastitsio, musaca și galactobureko. Acoperea masa de bucătărie cu făină și apoi, cu făcălețul, Întindea foi de aluat subțiri ca hârtia. Foile ieșeau una după alta din linia ei de asamblare. Umpleau bucătăria. Erau peste tot prin sufragerie, unde pusese cearșafuri peste mobilă. Desdemona se plimba Încoace și Încolo pe linie, adăugând nuci, unt, miere, spanac, brânză, punând alte straturi de aluat, apoi iarăși unt, Înainte să bage Întreg amestecul În cuptor. La Rouge muncitorii se prăbușeau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
trase obloanele și mirosul florilor atârna greu În aer. Și-au făcut apariția obscurii parteneri de afaceri ai lui Zizmo, unii oameni de la bodegile pe care pe aproviziona și câțiva dintre prietenii Linei. După ce Își prezentau condoleanțele În fața văduvei, traversau sufrageria pentru a se opri În fața sicriului deschis. Înăuntru, rezemată de o pernă, era o fotografie Înrămată a lui Jimmy Zizmo. Poza Îl Înfățișa pe Zizmo din profil, privind la strălucirea celestă a luminilor din studio. Sourmelina tăiase panglica care lega

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mediocru. Cu o nevastă și un copil de Întreținut, nu se punea problema să-și continue studiile. În ciuda acestor obstacole sau poate că tocmai datorită lor - În perioada de doliu de patruzeci de zile, Lefty Își Încropise un birou În sufragerie și Își reluase preocupările savante. Cu Încăpățânare și doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și whisky pentru o săptămână. Și Într-o seară friguroasă de vineri, În februarie 1924, deschise localul. Casa Zebrei era un local de cartier cu orar neregulat. Când Lefty avea deschis, punea o icoană a Sfântului Gheorghe În geamul de la sufragerie, cu fața spre stradă. Clienții casei veneau prin spate și băteau după un cod prestabilit - o dată lung, de două ori scurt și apoi de două ori lung - la ușa subsolului. Apoi coborau din America muncii În uzină și a șefilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
privirea Îndreptată Înainte. Copiii săreau coarda pe trotuar. La o fereastră de la etajul al doilea, un bărbat rupse o bucată de hârtie, strigând: ― De acum poți să-mi trimiți corespondența la Paris, domnule poștaș! Verandele erau pline cu mobilă de sufragerie, canapele vechi și fotolii, oameni jucând șah, certându-se, arătând cu degetul și izbucnind În râs. Râd Întruna mavros ăștia. Râd și iar râd, de parcă totul e distractiv. Ce-i așa de amuzant, zi-i? Și ce face... o, Doamnes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și cinci de minute Gus și Georgia Vasilakis, Împreună cu fiica lor, Gaia, stăteau În sufragerie. Era duminică după-amiază. Pe măsuța de cafea, o farfurie cu jeleu de trandafiri reflecta lumina ce sclipea din paharele cu vin pe care le beau adulții. Gaia ținea În palme un pahar de bere călduță de ghimbir, marca Vernor. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nu-ți fierbe oala. Și apoi Într-o zi Milton veni acasă cu niște ancii noi de la magazinul de instrumente muzicale. Își atârnă haina și pălăria pe cuierul din hol, scoase anciile și făcu ghem punga de hârtie. Intrând În sufragerie, Încercă o aruncare la coș. Hârtia zbură prin cameră, atinse marginea coșului de gunoi și sări afară. Moment În care o voce spuse: ― Mai bine ți-ai vedea de muzică. Milton ridică privirea să vadă cine era. Și văzu cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu-mă afară, Încântată, stânjenită, zâmbind, Încăpățânată. ― Am un Bernd and Hilla Becher În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându-se. Pozez fabrici. Asta fac. Fabrici. Astea sunt uzinele I.G. Farben. Se Încruntă. ― Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
gata să Înceapă. În acea clipă Desdemona s-a ridicat de la masa din bucătărie și, cu o expresie de mânie triumfală, a făcut această declarație gravă: ― Dumnezeu a adus asupra noastră judecata pe care o merităm. S-a dus În sufragerie, unde a Îndreptat În trecere o pernă de la canapea, apoi a urcat scările până În dormitor. Acolo s-a dezbrăcat și și-a pus cămașa de noapte, deși era de-abia ora zece dimineața. Și apoi, pentru prima oară de când fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
negri servili (ale căror zile erau numărate) și alarme antiefracție (a căror popularitate de-abia Începea să crească). Bunicul meu rămase totuși tăcut În timpul În care făcu turul impresionantei case noi a fiului său. ― Ce zici cât e de mare sufrageria asta? Îl Întrebă Milton. Hai, așază-te. Fă-te comod. Tessie și cu mine vrem ca tu și mami să vă simțiți ca acasă. Acum, că te-ai pensionat... ― Cum m-am pensionat? ― Mă rog, semipensionat. Acum, că poți s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Sus, În pod, Desdemona și Lefty au luat-o de la capăt. Ca și povestea mea. Pentru că acum Capitolul Unsprezece, fratele meu În vârstă de cinci ani, și Jimmy Papanikolas țin fiecare În mână câte-un ou roșu. Pe masa din sufragerie stă un bol plin cu alte ouă, vopsite În culoarea sângelui lui Hristos. Ouă roșii stau aliniate și de-a lungul policioarei de pe cămin. Atârnă În săculeți de plasă deasupra ușilor. Zeus a eliberat toate viețuitoarele dintr-un ou. Ex

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
1967 am Împlinit șapte ani. Anul 1967 a marcat sfârșitul multor lucruri În Detroit, dar printre acestea s-au numărat și filmele de familie ale tatălui meu. „Callie Împlinește 7 ani“ a fost ultima peliculă a lui Milton. Scena e sufrageria noastră, Împodobită cu baloane. Pe capul meu stă obișnuitul coif. Capitolul Unsprezece, care are doisprezece ani, nu stă cu fetele și cu băieții la masă, ci stă rezemat de perete și bea punch. Diferența de vârsta dintre noi a Însemnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
știi mai bine. Dar acuzația lui Marius mă deranja. După aceea am Început să-l urmăresc pe tatăl meu cu mai multă atenție. Am observat cum Încuia Întotdeauna ușile de la mașină când treceam prin cartierul negrilor. L-am auzit În sufragerie duminica: ― N-au grijă de proprietățile lor. Lasă totul să se ducă dracului. Săptămâna următoare, când Lefty m-a dus la bufet, am conștientizat mai tare ca niciodată spinările late ale polițiștilor de la tejghea. I-am auzit cum glumeau cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
spunea: ― Ce ți-am zis eu de kilowați? O vreme am trăit cu un singur bec, pe care Milton Îl muta dintr-o cameră În alta. ― Așa pot să controlez cât curent consumăm, spunea el, Înșurubând becul În lampa din sufragerie ca să ne așezăm la masă. ― Nu-mi văd mâncarea, se plânse Tessie. ― Cum adică? răspunse Milton. Asta se numeștea ambianță. După desert Milton scotea o batistă din buzunarul de la spate, deșuruba becul fierbinte și, aruncându-l În sus ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
din Garda Națională trag și ei, bărbatul cade, iar picioarele i se izbesc de scările ieșirii de incendiu. Imediat după aceea, o altă lumină se aprinde pe cealaltă parte a străzii. Milton ridică privirea și-l vede pe Morrison În sufragerie, aprinzându-și o țigară. Aprinzându-și un Parliament cu chibriturile cu dungi de zebră. ― Nu! strigă Milton. Nu!... Și Morrison, dacă aude ceva, se gândește că nu-i decât o altă alocuțiune Împotriva fumatului, dar, hai să fim sinceri, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
miros puternic de nou. Parcă stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era a noastră, puteam să uităm de sufragerie și să stăm pe alee În fiecare seară. Milton a pornit motorul. Cu schimbătorul de viteze În poziția de parcare, ne-a arătat minunile. A deschis și a Închis geamurile, apăsând un buton. A Încuiat ușile, apăsând un altul. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de locuință. ― Stephanides. Ce fel de nume e acesta? ― Grecesc. ― Grecesc. Ce interesant! Gingia superioară se arată din nou și domnișoara Marsh notează ceva În carnețel. Apoi Își continuă turul casei. ― Cameră de zi la demisol. Seră lipită de zona sufrageriei. Și, după cum puteți vedea, casa are o mulțime de ferestre. ― Ba chiar este toată o fereastră, domnișoară Marsh. Milton se apropie de geam și privește curtea din spate. Între timp, la câțiva pași În spatele lui, domnișoara Marsh Îl scrutează atentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cuiva care trecea pe coridorul de deasupra. Sau puteai să spionezi pe cineva care era jos, În camera de zi. ― Unde sunt dulapurile? a Întrebat Tessie de Îndată ce-am intrat. ― Dulapurile? ― Bucătăria e la un milion de kilometri de sufragerie, Milt. De câte ori vrei să iei o Îmbucătură, trebuie să cutreieri toată casa. ― Lasă că facem condiție fizică. ― Și acum trebuie să găsesc perdele pentru geamurile astea? Nu există perdele atât de mari. Toată lumea vede Înăuntru! ― Gândește-te așa: noi vedem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
valorile lor. Capitolul Unsprezece spuse că el era Împotriva materialismului. ― Ție nu-ți pasă decât de bani, Îi spuse el lui Milton. Eu nu vreau să trăiesc așa. Făcu un gest care cuprinse toată camera. Capitolul Unsprezece avea ceva Împotriva sufrageriei noastre, Împotriva a tot ce aveam, Împotriva a tot ce adunase Milton. Era Împotriva lui Middlesex! Apoi țipete; și Capitolul Unsprezece Îi spuse două cuvinte lui Milton, unul Începând cu t, și unul Începând cu f; și alte țipete; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai târziu În aceași după-amiază, În sufrageria noastră, redevenea bărbatul scund, timid, În haine negre din poliester, cu guler de plastic. Autoritatea mătușii Zoë mergea În sens invers. La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
repede! spuse ea. Nu vrem să se-ntâmple vreun accident neplăcut. Când m-am Închis Într-o cabină de toaletă, știrile despre invazia turcească În Cipru ajunseseră deja În Statele Unite. Când Tessie și cu mine am ajuns și noi acasă, sufrageria era plină de bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mea natală, Milton. Și despre adevăratul cămin al părinților tăi. Musafirii au plecat. Nu s-au mai Întors. Jimmy și Phyllis Fioretos. Gus și Helen Panos. Peter Tatakis. Buickurile au plecat de pe Middlesex, lăsând În urmă un gol apăsător În sufrageria noastră. De atunci n-au mai fost mese de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
de duminică. Nici bărbați năsoși suflându-și nasurile ca niște trompete În surdină. Nici femei care să mă piște de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri și exemple și citate din morții celebri și critici la adresa viilor nedemni. De pe canapelele noastre nu s-a mai dirijat guvernul. Nu s-a mai modernizat sistemul fiscal și nici n-au mai fost contradicții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
privea cu ochii mijiți, legănându-se pe călcâie. ― Mergem jos? am Întrebat În cele din urmă. ― Ce? Ah, chiar! Da. Hai să mergem. Jerome se Întoarse și o luă la goană. L-am urmat jos, trecând prin bucătărie. Pe când traversam sufrageria, am auzit voci afară. ― Așa că Selfridge, tăntălăul ăla, borăște, spunea Rex Reese. Nici măcar n-ajunge În baie. Borăște direct pe bar. ― Nu-mi vine să cred! Selfridge! Era Obiectul, care, striga amuzată. ― Voma În valuri. Direct În cocteilul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]