11,672 matches
-
Dacă tatăl său păcătuise cu ceva, plătise îndeajuns pentru asta cu propria lui viață, iar ei, fiii lui, fără să aibă vreo vină, fuseseră prigoniți și batjocoriți ca și cum ar fi fost niște criminali. Luptaseră cu unghiile și cu dinții ca să supraviețuiască, lăsaseră chiar o parte din sângele lor în acel puț ce abia le îngăduia să trăiască, și acum Allah le trimitea acel nou și tulburător blestem sub forma unor oameni veniți din țări îndepărtate, care nu respectau nimic. — Ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
apasă niciodată pe trăgaci până când nu e sigur că nu va rata ținta. Răbdarea este pentru tuaregi ca o a doua piele în care intră chiar în momentul când sunt capabili să gândească. Răbdarea era arma care-i ajutase să supraviețuiască acolo unde atâtea alte popoare ar fi pierit; răbdarea era ca un fel de genă adăugată genelor rasei sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
înțelegere, riști să confunzi lucrurile. Și a confunda lucrurile este cel mai mare pericol pentru un beduin, care întotdeauna trebuie să știe foarte clar ce trebuie să facă și cum să înfrunte o situație. Dacă poporul meu a reușit să supraviețuiască atâtea veacuri într-un loc pustiu, hărăzit să fie doar străbătut, este pentru că întotdeauna a știut care-i sunt limitele și a cunoscut mediul unde trăiește. De câte ori a încercat să depășească aceste limite, a dat greș; cea mai bună dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de important“. — Așa e lumea, îi spusese în aceeași seară lui Nené Dupré, care devenise confidentul său. Recunosc că ceea ce urmează să facem e o nerușinată afișare a bogăției și puterii într-un continent extrem de sărac care abia reușește să supraviețuiască cu minimul necesar; dar cine sunt eu ca să schimb regulile jocului? Și, după părerea ta, cine ar trebui să le schimbe? — Politicienii. — Aia care se fotografiază cu tine la începutul competiției și cu câștigătorii când li se înmânează premiile? — Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bea încet!... - îl sfătui. E mai rău dacă intri în panică. Celălalt îi urmă sfatul și, când termină ultima picătură de apă, oftă din greu la gândul că scăpase de infern. Niciodată n-am să înțeleg cum reușește cineva să supraviețuiască într-un loc ca ăsta... - murmură. Niciodată! — Nimeni, niciodată nu reușește să supraviețuiască într-un loc ca ăsta - spuse Gacel zâmbind ușor. Nici măcar tuaregii, care se presupune că sunt obișnuiți. De aceea, când te vei întoarce în țara ta, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urmă sfatul și, când termină ultima picătură de apă, oftă din greu la gândul că scăpase de infern. Niciodată n-am să înțeleg cum reușește cineva să supraviețuiască într-un loc ca ăsta... - murmură. Niciodată! — Nimeni, niciodată nu reușește să supraviețuiască într-un loc ca ăsta - spuse Gacel zâmbind ușor. Nici măcar tuaregii, care se presupune că sunt obișnuiți. De aceea, când te vei întoarce în țara ta, dacă te vei întoarce, ar trebui să-i sfătuiești pe toți să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Iisuse! - exclamă. Întotdeauna am urât să spun „te-am avertizat“ - zise Nené Dupré. Dar adevărul e că te-am avertizat... - Din partea din spate a aparatului scoase un mic rucsac de care atârna un bidon plin cu apă. - Cu asta poți supraviețui vreo două zile, dar dacă mâine dimineață nu m-am întors, mergi în direcția unde apune soarele și în două-trei ore ajungi la puț. — Ai de gând să mă lași aici toată noaptea? — Nu se știe niciodată. — Și fiarele? Fiarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
umbră și ultima speranță de salvare pentru oricine s-ar fi aflat pe o rază de sute de kilometri. Îl privi de sus, își mai spuse o dată că doar o mână de tuaregi deznădăjduiți ar fi fost în stare să supraviețuiască într-un asemenea ținut, și încercă o senzație de ușurare când îl zări pe Gacel Sayah așezat sub palmierul cel mare. Ateriză foarte aproape de cele trei mașini care aruncau scânteieri metalice sub soarele după-amiezii și se apropie de beduin, ducând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toată povestea. Mi-a spus-o deja. — Atunci uită-te la caprele astea: sunt pe moarte. Și la cămile, care abia se țin pe picioare. Doar cele trei, pe care nu le-am lăsat să se apropie de puț, vor supraviețui. Și asta e toată averea familiei mele. Nu este mult, dar ne-au trebuit mulți ani ca să le adunăm și cineva a distrus totul dintr-un capriciu, în mai puțin de un minut... - Se uită la interlocutorul său cu acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
soi de oglindă gigantică, ceea ce făcu ca pielea sa rozalie să se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda ochelarilor de soare, nu mai erau în stare să distingă altceva decât umbre. „Cel ce duce soarele în spate poate supraviețui în deșert. Cel care-l duce în brațe întotdeauna va pieri.“ Acela care nu dădea ascultare unei vechi zicători care, în puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
era un dușman implacabil, împotriva căruia nici cel mai antrenat mercenar nu învățase să lupte. În asemenea loc și cu puțina apă pe care tuaregii le-o lăsaseră, nu mai aveau nici o șansă - nu numai să învingă, ci chiar să supraviețuiască. La o temperatură de peste cincizeci de grade, apa era un element absolut necesar; și era perfect conștient că, începând din clipa aceea, nimeni nu se va mai gândi la misiunea pentru care se aflau acolo, ci cum să reușească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zboare numai noaptea, cu multe ocoluri. Nu merită să încercăm să luăm legătura cu el, deoarece nu cred că ar putea câștiga nici măcar o oră; era prevăzut să aterizeze în zori, căci noaptea nu poate. — Și cum crezi că vom supraviețui trei zile cu așa puțină apă? — Avem două soluție. — Prima...? — Să improvizăm niște corturi din parașute, să ne băgăm în ele și să rezistăm, bând cât mai puțină apă. — Și a doua? — Să înaintăm cât putem de repede, să găsim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noastră nu este ușor, frate. De mici copii ne-am pierdut tatăl, am trecut prin multe nenorociri când încă eram tineri și, acum, maturi deja, suntem urmăriți ca și cum am fi ultima antilopă din câmpie. Dacă am fost în stare să supraviețuim prigoanei armatei și dezolării din Tenere, ce problemă avem să organizăm o ambuscadă împotriva unui grup de străini îngroziți? — Când vrei s-o facem? — La ceasul înserării. Adu-ți aminte de proverbul: „Cine se înfruntă cu un «francez» dimineața, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
într-un soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta dimineața, până ce veni un moment când ar fi fost greu de închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi garantează că din acel moment n-o să începeți din nou ostilitățile? vru să știe tuaregul. — Despre asta am venit să vorbim. Dacă ajungem la un acord în privința garanțiilor, vom avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ăsta. — Este un fel nobil de a privi viața. — Nu încerca să mă lingușești. Nu este nevoie. Tradiția îmi cere să mă arăt generos și să încerc să ajung la un acord. Dacă-mi dai suficiente garanții, vă ajut să supraviețuiți. — Ce fel de garanții? — În primul rând, am nevoie de un document prin care să recunoașteți că voi ați fost cei care l-ați omorât pe băiat când noi l-am eliberat. — Putem spune că a fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a fost dintotdeauna vântul. În partea asta, deschisă spre nord și neprotejată de munți, harmatanul suflă de obicei cu putere și destul de des se transformă în furtună. - Vorbele lui nu lăsau loc nici unei îndoieli: Nimeni dintre voi n-ar fi supraviețuit unei adevărate furtuni de nisip! — Am auzit vorbindu-se despre ele și cred că sunt cu adevărat teribile - trebui să recunoască sud-africanul. — Nici nu-ți poți imagina... Vremea a fost excepțional de bună în ultima lună, dar roagă-te ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ridica cu greu în picioare. O să mă rog ca harmatanul să nu se trezească. Într-o oră îl vei avea aici pe Bruno Serafian și jumătate din armele noastre. — În cazul ăsta, într-o oră o să aveți apă suficientă ca să supraviețuiți o zi. Dar nici un strop mai mult! - își ridică degetul amenințător. Și dacă o să vă treacă prin cap să mai veniți pe aici, o să fim neîndurători. Bruno Serafian lăsă să-i scape o înjurătură porcoasă înainte de-a întreba: — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Everestului pentru un alpinist înghețat bocnă și fără oxigen. Le lipsea aerul și plămânii erau gata să explodeze. Armele rămaseră împrăștiate pe drum. La fel și curajul lor, moralul lor, capacitatea lor de rezistență și chiar dorința lor de a supraviețui. Creierul nu mai știa să trimită ordine concrete. Trupul nu se mai simțea în stare să le execute. Mecanicul a fost cel dintâi care nu și-a mai putut controla picioarele ce mergeau dintr-o parte în alta, ca picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric spăla fiecare nasture În parte: „să nu li se stingă lumina, spunea, ochii lor, ochii prietenilor, sînt ca niște zero-uri În care obiectele Își pierd dimensiunea păstrînd un singur sens - neantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din urmă nu numai pe cel ce creează, dar și harta spirituală a unei țări. Înțelegi acum de ce Îți spuneam că sînt nenumărate feluri de a ucide artiștii, vezi de ce mă cramponez de Dalles, pentru că indiferent de mijloace trebuie să supraviețuim. Te rog, Wanda, știu că te plictisesc, dar — Nu, mă uitam la mormintele astea ale scriitorilor. Unele nu mai au cruce, nici nume, nimeni nu mai știe cine e Îngropat aici, de parcă nici n-ar fi existat. Mergeau tăcuți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cîinii și mă Îndoiesc că se vor gîndi vreodată să și-o Însușească. Ei se gudură, dau din coadă, ling mîinile care le aruncă resturi. E și acesta un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Și Înaintea unei operații grele sper că după aceea mă voi revedea cu ai mei, cu toate acestea Îmi este Îngrozitor de frică. Vă puteți imagina o moarte ușoară? Nu. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea care supraviețuiește și preferați să lăsați suferința În seama celuilalt? Nu-mi fac nici o remușcare În această privință, pentru că știu că totul se uită. Cum de muribunzii nu plîng niciodată? CÎnd pierzi viața, pierzi toate motivele pentru care ai putea plînge. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
la ușă și Îmi spune. Ești frumoasă! Pe el pot să-l cred. După aproape treizeci de ani de conviețuire, de pat comun, de cadă comună, cred că cel mai recalcitrant ochi se adaptează peisajului, pentru că altfel n-ar putea supraviețui. Un singur lucru mă Îngrijorează, cred că el are o elasticitate prea pronunțată a nervului optic care Îi anihilează spiritul critic. Unii numeau asta Înțelepciune. În fața acestui argument, bucuria mea de femeie rămîne la temperatura normală de 36,5°. Cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de trup și s-a prăvălit peste Mulțime, împreună cu puhoiul de sânge izbucnit, ca o ploaie binefăcătoare peste răsaduri. A fost mai degrabă cum făcusem și eu cu puiul de găină. Adél era călită. Eu am crezut că n-o să supraviețuim. După evenimente a trecut pe la noi, așa, într-o doară, preotul care mă botezase iar situația s-a lămurit chiar în ziua aceea. Mai precis, că există revoluționari și contrarevoluționari. Apoi, contrarevoluționarii îi consideră pe revoluționari contrarevoluționari, iar revoluționarii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]