3,733 matches
-
rămânea cu plutonul întreg să ție ocupat satul, trimițând o simplă patrulă la Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situație. Coloana principală continuă calea spre Bîrlogu pe drumul mai puțin umblat de care. În Bîrlogu, prefectul fu agreabil surprins văzând mai în fiecare poartă câte o bucată de pânză albă, atârnată ca o închipuire de steag al păcii. ― Ei da, asta e comună de omenie! declară Baloleanu, aflând că nu s-a întîmplat nimic rău și că modestul conac
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
exclamă dânsul patetic. Nu-i așa, domnule Her-delea? Titu ridică din umeri, parc-ar fi vrut să spuie că astea n-au nici o importanță. Grigore se uită mirat la Baloleanu, neînțelegînd aluziile. ― A, nu ți-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iacă, domnilor, sufletul fin și delicat! Vedeți cum se cunoaște imediat?... Și după ce dumeri pe Grigore în câteva cuvinte, goli un pahar de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul Tănăsescu strânse peste masă mâna lui Titu în aplauzele admirative ale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eroii noștri erau siguri de faptul că aveau de a face totuși cu o navă. Buimăciți de această viziune, niciunul dintre ei nu se gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o chema pe româncă, m-a luat acasă la ea. Avea cam 50 de 78 ani. M-a prezentat soțului și la cei doi copii mai mici ca mine. I-a povestit soțului aventura mea, acesta și copiii au rămas surprinși, dar s-au și amuzat de șiretlicul meu de a fugi din țară. Domnul David, soțul doamnei Minodora, a spus că mă va ajuta. Chiar are un prieten mare crescător de oi în statul Queensland. Dar să le fiu oaspete
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cohortă de furnici, căutând parcă un inamic pe care noi nu-l identificam. Erau atât de mici, încât una singură ar fi trecut neobservată, dar pentru că erau atât de multe, nu puteam să nu le observăm eu și nepotul. Acesta surprins mă întreabă de unde vin furnicile atât de multe și i-am spus să se uite peste gardul vecinului unde sa afla mușuroiul. - Vezi Mircea, și aceste vietăți au o organizare asemenea nouă, oamenilor. Unele merg să caute provizii de mâncare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
treia zi, după Scripturi. Și i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece” (1Cor 15,3-5). Această carte tratează despre cele trei aspecte esențiale ale Crezului: moartea, îngroparea și învierea lui Isus. Nimeni n-ar trebui să fie prea surprins că elementul cel mai des pus la îndoială și atacat este al treilea, credința în învierea lui Isus. Dar în ultimii ani a devenit chiar o modă obiceiul de a aduce obiecții și primelor două elemente, realității istorice a morții
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întîrzia. Afară era la fel de trist: același aer roșu prin care treceau tramvaiele ca printr-o ceață. Ușa scorojită mă obseda. Când mi-am dat seama că Gina nu mai vine, am plecat acasă. Am ajuns, am descuiat și am rămas surprins: mă găseam tot în holul acela, iar pe peretele din fața mea se desena aceeași ușă imensă, stacojie, de lemn coșcovit." Îmi urmăream sentimentele cu atenție: mă bucuram și în același timp sufeream dacă observam o scădere a pasiunii mele pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dezlipi cu greu și în loc să se înalțe purtat de vânt, ca și celelalte, se lăsă încet pe podeaua camionului, unde rămase neclintit. Era ca o minge de sticlă tremurătoare. Când tremurul conteni, Balena îl atinse cu degetul și ne spuse surprinsă: "E tare!" îl cuprinse apoi cu palmele și încercă să-l ridice, dar nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-am privit tăcute cum se aburește mai întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și cumpără la urma urmei un pian, să poată cânta în casă cât vrea. În privința claxonului, mai bine s-ar grăbi să-și scoată carnet de conducere, că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
electrice. M-a întîmpinat omul de serviciu: ― Sahib, aveți o telegramă din Calcutta. Am crezut că e vorba de o recepționare a materialelor și nu m-am grăbit s-o deschid. Când am citit-o însă, am rămas câteva minute surprins și decepționat. Narendra Sen mă chema de urgență la centru. A trebuit să plec chiar în acea seară și am regretat privind la fereastra vagonului câmpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izolați, care mă primise dimineața atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la spital. Peste cinci zile, într-un compartiment clasa I, cu două surori de caritate și cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și cu o ușă în balconul bine înveșmîntat în glicine cu floare roșie, se află odaia ei. O auzeam cântând și certîndu-și sora cea mică, o simțeam vag când ieșea în balcon, și de acolo venea glasul scurt, de pasăre surprinsă, când răspundea la vreo chemare de jos: "Giacè!". Se întoarse cu câteva scrisori și se opri în fața mea, în-cercînd să lege cheia de colțul sari-ei. ― Eu am grija cutiei de scrisori, spuse mândră. Dar mie nu-mi scrie nimeni, adăogă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
gata de plecare, iar pe Maitreyi înveștmîntată în cea mai frumoasă sari pe care o avea, de culoarea cafelei crude, cu șal maron și papuci de aur. ― Fiică-mea ține o conferință despre esența frumosului, îmi spuse. Eu îi privii surprins și zâmbii cu o mirare și încîntare prefăcute. Maitreyi se juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
discuție asupra religiilor, susținută mai ales de Mantii și de mine, pe care Maitreyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvânt. ― Ce știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau să mă explic. Mantu voi s-o mângâie, dar ea se smulse și fugi în bibliotecă. Îmi sfârșii ceașca de ceai, intimidat. Nu mai vorbea nimeni. M-am retras în odaia mea, ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu pot fi fericit decât într-o dragoste perfectă și nu găsesc asemenea dragoste decât aici, aici, în casa, în cartierul ăsta... Vorbisem aprins, sincer, revelîndu-mi mie însumi anumite gânduri, pe care nu le întregisem pînî atunci. Harold mă privea surprins, amuzat, stânjenit. Nu avea ce să-mi răspundă, pentru că nu pricepuse mai nimic din acea "moarte a continentului alb", care mă obseda pe mine de atâția ani, și apoi, nici nu avea chef de vorbă, nerăbdător fiind să plece și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce mi-a trecut atunci prin minte, în lungile săptămâni ce au urmat plecării Jeniei. Îmi amintesc vag de insomniile mele, de zădărnicia zilelor. Și parcă totul a trecut într-o singură clipă, deșteptîndu-mă o dată dimineața ceva mai devreme, privind surprins soarele drept în față, lumina, verdeața. Scăpasem de ceva greu, de ceva ucigător. Îmi venea să cânt, să alerg. Nu știu cum s-a întîmplat aceasta. Se cobo-rîse ceva în mine, mă năpădise ceva. Și atunci m-am întors. XV Caut ziua
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care se entuziasmaseră de Leana și începuseră să vorbească despre ea prin cenacluri, să scrie prin reviste și gazete... - Asta a fost ideea lui Mavrogheni, interveni Bărăgan. El a descoperit-o. De la el au început toate, de la Mavrogheni. Hrisanti întoarse surprins capul și-1 privi lung, ca și cum nu i-ar fi venit să creadă, apoi zâmbi și ridică din umeri. - Cred că vă înșelați amândoi, spuse, dar, în sfârșit... - Ce vreau să spun, continuă Cladova, este că Leana nu s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l, dar tocmai căutam sala catalană, voiam să examinez vitrina. -Ai s-o examinezi mai târziu, îl întrerupse Orlando fără să se întoarcă. De unde știai de 4,30? - Asta a fost ora pe care mi-a fixat-o. - Cine? întrebă surprins Orlando, oprindu-se din mers. - Ah dacă aș ști! exclamă Adrian. Dacă aș izbuti să-mi amintesc numele! Era un nume foarte simplu, cum să vă spun? Simplu. Prea simplu chiar. Poate că de aceea mi-a scăpat din minte
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ațintite asupra tabloului. Se îndreptă spre el agale, oprindu-se la răstimpuri ca să-l contemple. - E cu adevărat o zeiță, începu Condurachi. Și după câte mi-a povestit Manole, există, în carne și oase. Marina se întoarse și-l privi surprinsă, parcă atunci ar fi dat cu ochii de el. - Sper că mai trăiește încă. Dar nu mai avem vești de la ea. De când a plecat din țară, acum unsprezece ani, n-am mai primit nici o veste. E drept că nu prea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a trebuit să caut altceva, pentru că fără libertate n-aș putea trăi... - Dar, Ieronim, exclamă Marina, v-am vorbit eu despre trecut astfel decât un mijloc, și cel mai la îndemînă, de a trăi exclusiv în prezent? O priveau toți, surprinși, nedumeriți. Marina înaintă încet către ei, ca un personaj dintr-un film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am întîlnit până acum, continuă celălalt stânjenit, parcă ar fi încercat să se scuze. Numele meu este Procopie. Medic, dar am ciupit și eu ceva filozofie, pe vremuri, când eram student. Mi-a plăcut filozofia... Locotenentul îi privi pe amândoi surprins, aproape indignat. - Dar cum se poate că nu v-ați întîlnit până acum? Ați fost în același regiment... Darie întoarse capul către Laura și zâmbi cu înțeles, parcă ar fi așteptat un semn, să-l încurajeze să continue. - Ce e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
datora întîmplării pe care v-am povestit-o adineaori. Într-adevăr, cu cât vă privesc mai bine, domnule doctor, cu atât mi se pare că semănați cu Ivan... Câțiva izbucniră în râs și-i priviră pe rând, încercînd să pară surprinși. Darie continua să zâmbească. - Este în orice caz curios, exclamă Laura, pentru că nu mi-l închipuiam așa pe Ivan. Îl vedeam un tinerel de optsprezece-nouăsprezece ani, foarte blond și plin de pistrui. Și doctorul e așa cum îl vedeți: brun, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în care, mi se părea atunci, surprinsesem, ca într-o ecuație de gradul I simplă, secretul condiției umane... - Tot despre Ivan vorbiți? îl întrebă Laura, răsărind deodată în spatele lor. Unde ați ajuns? - Dar tu pe unde ai venit? o întrebă surprins Darie. Cum de nu te-am văzut? - Am fost după cumpărături, spuse Laura așezîndu-se cu un suspin de ușurare. Sunt frântă de oboseală... - Dar ceilalți unde sunt? întrebă Darie întorcînd capul. - Vin și ei într-o clipă. Adela s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am început. Ce-aveam în spatele nostru? Poate nici un milion de ani, și încă! Dacă începem să numărăm de la homo sapiens, doar câteva zeci de mii de ani. Și uită-te în fața noastră: miliarde și miliarde de ani!... Darie îl ascultase surprins, concentrat. - Miliarde de ani, repetă în șoaptă. Știu, știu, dar ce să facem cu ele, cu miliardele de ani? - Să însuflețim Pământul, și apoi sistemul solar, și galaxiile, și tot ce-o mai fi pe-acolo, și pe care nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Atunci mergem la cantină... Și pentru că Ulieru tăcea, privindu-l preocupat, destupă sticla de bere, umplu un pahar și i-l întinse. - De unde știai că am fost la Slatina? îl întrebă Ulieru după ce sorbi cu grijă câteva înghițituri. Pantelimon tresări surprins. - Ai fost la Slatina? Să mă trăsnească Dumnezeu dacă am știut ceva! - Atunci de ce i-ai spus dactilografei că orașul dumitale favorit e Slatina? De ce tocmai Slatina, unde mă aflam eu? Și, pentru că suntem prieteni și am încredere în d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]