3,370 matches
-
de hainele pline de vopsea luând unele pentru lucru în atelier. Din tinerețe nu îl mai ajutase pe Moș Crăciun la confecționarea jucăriilor. De câțiva ani, ea răspundea numai de ambalarea lor. Cînd să iasă din casă a auzit un suspin din camera Moșului. A deschis ușor ușa și a privit. Moșul stătea în fotoliul lui ținând în mână câteva scrisori, suspinând încetițor. - Copii, dragi copii, eu voiam să vă dăruiesc jucării frumoase și anul acesta, dar..., și în momentul în
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului N-ați văzut trei lumini pâlpâindu-mi prin vis? Undeva s-au pierdut într-o gură de-abis. Reaprindă-se lin toată stingerea, dar, Cu suspine ce ard în al dragostei jar. N-ați văzut trei copii cu mânuțele reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima mea chicotesc alergând. N-ați văzut îngeri, (trei
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
SFANTUL ANTIM IVIREANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372660_a_373989]
-
priviri furișe și speriate către patul imens, în care un trup firav și minuscul se pierdea printre cearceafurile imaculate de bumbac. Deși nu înțelegeau ei mare lucru despre ce puteau să însemne cuvintele ,, boală” și ,,moarte”, judecând după tristețea și suspinele mamei și muțenia funestă a tatălui, nu putea fi vorba despre nimic bun. Surioara de trei ani ce zăcea în patul părinților ca un înger adormit, a cărei respirație șuierătoare frământa nemiloasă pieptul mic și plăpând care în urma cu câteva
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
e nimic de făcut pentru fetița dumneavoastră! A intrat în comă iar plămânii ei sunt de acum, inutili! Dacă respiră încă, e datorită aparatelor la care a fost conectată! Paula Mareș, mult încercata mamă a micuței, se prăbuși cu un suspin abia auzit în brațele soțului orbit de lacrimi și vlăguit de disperare, la rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
și imobil ca un înger imortalizat pe pânza unui pictor talentat. Paula și Codruț își acoperiră gura cu palmele pentru a-și sufoca geamătul ce le sfâșia sufletul. Curajul și optimismul ce îi animase câteva clipe, se pierdu ca un suspin în hăul deznădejdii ce-i cuprinse. Viața fugise ca o lașă din făptura gingașă și dulce a fetiței, lăsând-o fără apărare în voia morții. Candoarea copilăriei împietrise pe chipul senin un surâs resemnat dar încrezător, sporindu-i frumusețea. Inimile
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li se plângă... Cred că...izvorul înserării va oglindi-n ape line, suspinele senine vor croi cândva al meu nume, ca să tulbure liniștea orelor calde cu zâmbet fermecător, s-aprindă dorința cu gura-i flămândă de amor... Referință Bibliografică: CREZUL MEU / Irina Bbota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1465, Anul V, 04
CREZUL MEU de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/372777_a_374106]
-
se întâmplă”. Unul dintre interlocutorii Pelerinului rus îi explică acestuia că rugăciunea lăuntrică este celebrarea însăși a vieții și a universului, entuziasmul care poartă toate lucrurile către plenitudine și către frumusețe și că este de datoria omului să descătușeze acest suspin universal al Duhului. Părintele Stăniloae spunea, tot așa, că trebuie să primim lumea ca pe un dar al lui Dumnezeu, pe care toți laolaltă să I-L înapoiem, după ce am pus pe ea pecetea iubirii noastre creatoare. Toate acestea sunt
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
-am ajuns cu poruncă Răgazul să-l lase la urmă Să mâie la luptă... Și-a fost cea luptă, din noapte spre zi Zamolxe Străbunul cu Piatra cea Sacră Prăpăd că făcea în gloata păgână Care gemea-ntr-al morții suspin Și-n amarnică trudă... Toți Cei de Sus, preget nu dădură Și fiecare s-a luptat cu avânt și spor De la Mama Străbună. Vuiet cumplit, prăpăd pe măsură Piereau colonii, ca vântul pustiu Intr-o fugă nebună. Pierit-au ei
DEZROBIREA GETO-DACIEI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373079_a_374408]
-
suporți să crape cerul iubirii din noi nevoi de cuvinte nevoi de cu noi lărgită durere în pragul de seară te uită și luna te minte sporadic de spui adevărul cunună în treacăt inele pătrate din vise deșarte mă are suspinul cu drag în noroi sub haine sunt eu un sânge sărac uscat fără rost sub haine nimicul îmi face cu ochiul tu omule mergi în zile de post mă uită și taci tăcutele rosturi Referință Bibliografică: te rog să mă
TE ROG SĂ MĂ UIŢI, SĂ NU UIŢI SĂ MĂ UIŢI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/373075_a_374404]
-
și de aceea se refugiază în diferite practici și artificii spirituale ori substituți religioși, care sunt oferiți de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când își menține autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri și dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte și inconsecvenței noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocși doar cu numele nu și cu fapta, precum și a modului greșit în care purtăm dialogul cu
DESPRE DOMNITORUL NEAGOE BASARAB... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373054_a_374383]
-
îți sunt străină. Cerșesc săruturi risipte-avid, Pe lujeri de-ntuneric și lumină, Pe-un ochi de nufăr, imoral, stupid. Mă doare-această depărtare crudă. Fățărnicia unui fad destin ce-mi lasă înserarea tot mai nudă, Și sufletu-n sclavie la suspin. Și iată că și iarna se termină. Ne-am sufocat de așteptări, de tot. Și cade-n urmă ultima cortină. Și nici să plâng, mă tem, că nu mai pot!!! Referință Bibliografică: ULTIMA CORTINĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ULTIMA CORTINĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373128_a_374457]
-
2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când mi-i frig mă caut la tine în suflet și mă-ncălzesc instantaneu. M-ai așezat în camera bună a inimii tale și zilnic mă alinți cu un dor, cu un suspin sau numai cu drag. Mi-ai sădit covor de iarba și jilț de margarete să înflorești, inverzești prin existența mea. Fără mine nici nu te-ai mai recunoaște în oglinda căutărilor. Așa iți cânți visele și-ți adapi sensibilitatea creionându
COORDONATE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373141_a_374470]
-
nr. 2189 din 28 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dacă vântul, Lacrima-și așterne Peste frunze, Peste ramul crud; Peste iarba verde Mirosind a vară, Peste tâmpla-mi caldă, Gânduri adormind. Dacă vântul tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Referință Bibliografică: Dacă vântul / Florina Emilia
DACĂ VÂNTUL de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373136_a_374465]
-
-mi ruga caldă ce o înalț și vino iar, întoarce-Te spre mine! Te voi privi la fel ca altădat’ ca un copil cu suflet de Lumină, cu ochii plini de dor învolburat, cu șoapte stinse-n lacrimi și-n suspine. Îmbrățișarea ne va fi tăcerea ce va mărturisi mai apăsat decât o mie de cuvinte că sufletele noastre,împreună, vor locui mereu, în lumea lor cu vise sfinte. Referință Bibliografică: PENTRU TINE...RUGĂ... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PENTRU TINE...RUGĂ... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373140_a_374469]
-
umbra dispare. Sufletul trece... în nemurire. Cuvânt nerostit moare-n tăcere Lumina-ntunericul frânge. O mână te-ajută, când ești în... cădere Prieten în brațe te strânge. Un drum singuratec sfârșit în tăcere Lumina te-așteaptă la... Capăt. Lacrimi uscate, suspin de durere In pernă s-ascunde... un geamăt. Aspecte, nuanțe, imagini tăcute Secunde rupte din timp. Un ultim freamăt de frunze căzute Omagiu adus în răstimp. © D. Theiss Referință Bibliografică: In pernă s-ascunde... un geamăt / Doina Theiss : Confluențe Literare
IN PERNĂ S-ASCUNDE... UN GEAMĂT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373204_a_374533]
-
se dovedește a fi o enciclopedie de bune și rele, în timp ce Fiul Său (re)născut în suflete a adus cu El o nouă filă de timp pe care a început fiecare să făptuiască atât cât știe și cât poate. Și suspinul Domnului, la auzul bârfelor fluierate de viscol a mai alungat din zbenguiala lui, restul materialului de zveter deșirat pe întreg pământul s-a lăsat croșetat de două raze de soare ce-au apărut dint-o dată, paza și voința Lui sunt
MĂNĂSTIREA SFÂNTA ANA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373206_a_374535]
-
păsările ciripesc, Când toate iubirea regăsesc, În urletul de viață mustesc, Natura cuvântă că toate iubesc.. Când ghioceii au răsărit de mult, Flăcăii duc inima la un consult, De-ar fi așa doctor să le aline, Iernile grele ”tratate cu suspine.. Ghiocelul sprintenel ce s-a ivit, Prin pojghița rece el a izbutit, Chiar de-i acum un pic cam ofilit, Dar nu iubirea vrednică de iubit.. Apare primăvara cu un Mărțișor, Înflorând tot ce-i dintr-un Odor, Făcând și
CHIAR UN PIC CAM OFILIT de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373214_a_374543]
-
Au înflorit în glastră trandafirii... E-un mare har, e binecuvântare! Eu te primesc cu brațele deschise, Dar să nu uiți ce-ai fost, când pribegeai! În lume sunt necazuri, dar cu Mine, Chiar de ai fi în valea cu suspine, Vei birui, de lângă Mine stai!" O, Domnul meu, sunt copleșit, nu merit! De-atâtea ori căzut-am și mă ierți? Ajută-mă să Îți fac voia, Tată, Să nu mă-ntorc în vale niciodată Și de nu știu, Te rog
MĂ IARTĂ TATĂ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373225_a_374554]
-
ei tandre venind cu măreție Primăvara aduce al dragostei fior. Sub cerul luminat de aprinse taine Un dulce licărit se-aude în văzduh E ghiocelul tandru în albele lui straie Zâmbind gingaș în somn ca și un prunc. Și un suspin înmiresmat se aude De prin colini de noapte străbătute Ca un sărut de rugă pe gene de zambile În taină mângâiate de raze dulci divine. Se-aud pe crengi iar muguri ce respiră Iar vântul îi alintă și-i leagănă
DOR DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373229_a_374558]
-
Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Si crinii cei galbeni ce suav ne zâmbeau, Acum zac sângerând pe morminte de plumb. Referință Bibliografica: De ieri și de azi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]
-
buzele mele, Sub lacrimi fruntea de-ți ard, Ți-oi stinge-o cu praful de stele! În cer de-ai să vrei să rămânem, Pământ ți-oi așterne din mine Și-ai să atingi ale lumii hotare Prelins printre-ale mele suspine! De rătăci-mă-vei printre norii în ploi Și pe cărări negre bătucite de lună, Eu presăra-voi sub desculț stele mii Și dragostea-mi în flăcări nebună. Cu iubirea-mi curată te-oi mângâia Și-am să te-alint
DE MANA ÎN CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373295_a_374624]
-
Ascult cerul cum se întinde pe sufletul meu, Curg clipele pe ochii mei închiși... Și plâng, si râd, si fug și sunt iar eu, Și ploua iar pe-obrajii mei încinși... Tulbur suspinul cu-acorduri de lumină, Ascund doar strălucirea aștrilor din ochi, Frământ prezentul fără nicio vină, Curmând al sorții trist, dar persistent deochi. Nu caut neînțelesul și nici nu strig misterul! Știu că sunt toate prinse într-un joc: O hora
THE LOVE PASSION de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372171_a_373500]
-
nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se lasă toamnă în zadar, ar vrea parcă să-ntoarcă, un dor nebun suicidar și-un vânt de vise parcă. S-așterne toamnă iar și iar, cu gândul de-a culege, suspine adânci, ca de cristal, ce doar ea le-nțelege. Iar eu, zâmbesc, cu gust amar, strângând în pumn iubirea, ce a pătat cu lacrimi iar, din suflet, amintirea... Se-ntoarce toamna, ce destin!? - A plânsului povară, în ceața viselor e
SE LASĂ TOAMNĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372156_a_373485]