2,825 matches
-
aceste monstruozități? — Eu, bineînțeles, unguroaico. Clădirea îmi aparține mie. — Ar fi trebuit să-mi închipui. Pot să te întreb de unde-ți vin banii cu care-ți satisfaci asemenea capricii decadente? — De la scumpa mea familie, din mijlocul holdelor de grâu. Dorian suspină. Îmi trimit câte un cec barosan în fiecare lună. În schimb trebuie să le garantez că n-am să apar niciodată prin Nebraska. Am plecat de acolo învăluit într-un fel de nor, înțelegi? Tot grâul ăla și câmpurile nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Li s-ar dezlega mâinile doar o dată pe lună ca să poată semna cecurile de la asigurările sociale. Cătușele și lanțurile ar oferi tuturor o viață mai bună. Trebuie să comentez pe larg acest lucru în însemnările și notele mele. — O, Doamne, suspină Dorian. Nu-ți mai tace gura niciodată? — Brațele îmi sunt complet ruginite, spuse Timmy. Abia aștept să pun mâna pe Billy și Raoul. — Mica noastră întrunire pare să devină tot mai dezlănțuită, spuse Ignatius, referindu-se la zgomotele nebune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cap ca să obținem votul fermierilor calviniști, conservatori. Va trebui să ne reconstruim imaginea pe o linie total diferită de ceea ce văd eu aici. Timmy, care privea cum sportivul îmbrăcat în piele neagră îi răsucește și-i aruncă jos pe amatori, suspină: — Ce nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și se poartă și mai rău. Când sunt bine dispuse, sunt niște fete destul de amuzante, dar au avut nu de mult neplăceri cu poliția și acum se răzbună pe toată lumea. — Trebuie scoase imediat din mișcare. — Voi face cum dorești, unguroaico, suspină Dorian. Personal îmi e puțin milă de fetele astea. Locuiau mai înainte în California, unde au dus-o grozav. A urmat apoi un incident provocat de faptul că au atacat un culturist pe Muscle Beach. S-au întrecut în luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Am lucrat toată ziua în prăvălie și nu vreau să vin la o petrecere și să ascult asemenea chestii. Spune-i să vorbească mai târziu, dacă trebuie neapărat să vorbească. Afirmațiile lui sunt de un prost-gust total. — Atât de nepotrivite, suspină sportivul îmbrăcat în piele neagră, dând brusc impresia că trage să moară. Foarte bine, spuse Dorian. Puneți discul. Mi-am închipuit că poate fi amuzant. Privi spre Ignatius care pufnea disprețuitor. Mi-e teamă, dragii mei, că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
necesare. În caz contrar, s-ar putea să pierzi proprietatea aceasta flamboaiantă când avocatul meu va sfârși cu tine. Dorian se lăsase jos, în genunchi și făcea vânt cowboy-ului ale cărui pleoape începuseră să tremure. — Convinge-l să plece, Dorian, suspină cowboy-ul. Aproape că m-a omorât. — Mi-am închipuit că ești altfel. Amuzant, șuieră Dorian spre Ignatius. Dar în realitate s-a dovedit că ești lucrul cel mai îngrozitor care a intrat vreodată la mine în casă. Din momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu c-așa ceva avea să se-ntâmple cu pozele alea scârnave și tu umblând aiurea pe străzi îmbrăcat ca de bal mascat. — A fost cea mai lugubră noapte din viața mea, suspină Ignatius. Fortuna se vede că era beată în timp ce țesea noaptea trecută. Mă îndoiesc că aș putea cădea și mai jos. Râgâi. Pot să te întreb ce făcea cretinul acela de polițist la fața locului? — Noaptea trecută, după ce ai fugit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jurnal. Ar fi trebuit să ne mutăm din oraș. — Tu ești cea care ai dus ființa mea inocentă în spelunca aceea de bar. De fapt, totul este din vina acelei oribile Myrna. Va trebui pedepsită pentru faptele ei rele. — Myrna, suspină doamna Reilly. Nici măcar nu-i în oraș! Am ascultat destule scorneli nebunești de-ale tale despre cum a făcut să fii dat afară de la Levy Pants. Nu se mai prinde acu’. Ești nebun, Ignatius! Chiar și eu trebe să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
L-a luat pasărea. Bineînțeles c-am să-mi aduc aminte de ce mi-ați spus. Nu-s beată! Doamna Reilly trânti jos telefonul și se întoarse spre fiul ei. A fost omu’ cu cârnații. Ești dat afară. — Cerul fie lăudat! suspină Ignatius. Mi-era teamă că nu mai puteam suferi căruciorul ăla. — Ce i-ai spus despre mine, băiete? I-ai spus că sunt bețivă? Nici vorbă. Ce idee ridicolă! Nu vorbesc cu alții despre tine. Fără îndoială că a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
claustrofobic, înainte de a voma peste foile scrise care acopereau toată dușumeaua. Când domnul Reilly stătuse aproape de el ca să-i indice pasajele, mirosul devenise insuportabil. Căută cu mâna clanța, dar nebunul de Reilly se aruncă cu spatele la ușă. — Trebuie să mă crezi, suspină el. Șleampăta aia de Trixie avea o idee fixă despre un curcan sau o șuncă. Sau poate o friptură. Totul era destul de violent și neclar uneori. Jura să se răzbune pentru că nu fusese pensionată la vârsta obișnuită. Era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deschisese subiectul? După atâția ani, știa că nu conta nimic din ce spunea el. Nu obținea nimic. Se lăsă tăcere. — Îmi pare rău, zise Adam. — Ba nu-ți pare. — Mda, ai dreptate, spuse Adam. Ai dreptate. Își înălță capul și suspină, teatral. — Iar am dat-o în bară. Adam cel pocăit. Josh văzuse asta de zeci de ori, până atunci. Adam certărețul, Adam pocăitul, Adam raționalul, Adam cel care nega totul. Și în tot acest timp, fratele lui ieșea întotdeauna pozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de frică, zise ea. Ce se va întâmpla cu noi? Corpul i se zguduia. El o cuprinse cu brațul. Va fi bine, spuse, cu blândețe. Du-te și îmbracă-te. Te duc la prânz. Dar nu ai timp, zise ea, suspinând. Așa ai spus. — E în regulă. Vom lua prânzul, mamă. Mergem la Carlyle. Va fi bine. Ea își șterse nasul și ochii. Apoi se întoarse în cabina de probă, cu capul sus. Ellis își deschise telefonul rabatabil și sună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
El se epuiza, în timp ce Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la început, apoi clar. Suspinase. Stomacul ei se încordă, o încordare ritmică. Lisa începu să își maseze sânii și să geamă încet. Mergea. Rick își dublă eforturile. Ea răspunse puternic. Era clar că mergea ... mergea ... Lisa gemea tare acum ... respira sacadat, se zvârcolea, se încorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un om, tată. Și vorbește ca tine, atunci când ai nasul înfundat. Era gata să izbucnească în lacrimi. Este rudă cu tine, nu-i așa? continuă ea. Are genele tale. Haide, Tracy ... — Sunt atât de stânjenită, zise ea și începu să suspine. Aveam ocazia să devin majoretă. — Tracy, spuse el, sunt sigur că vei ... Ăsta era anul meu, tată! — Încă mai este. — Nu și cu o maimuță în casă! Se duse la frigider să își ia o Coca Cola și se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ocazia să devin majoretă. — Tracy, spuse el, sunt sigur că vei ... Ăsta era anul meu, tată! — Încă mai este. — Nu și cu o maimuță în casă! Se duse la frigider să își ia o Coca Cola și se întoarse, încă suspinând. În clipa aceea intră mama ei. Nu este o maimuță, spuse Lynn, cu fermitate. Este un băiețel nefericit, care suferă de o boală gravă. — Da, mamă, sigur că da. — Du-te și caută singură pe Google. — Așa o să și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În clipa aceea intră mama ei. Nu este o maimuță, spuse Lynn, cu fermitate. Este un băiețel nefericit, care suferă de o boală gravă. — Da, mamă, sigur că da. — Du-te și caută singură pe Google. — Așa o să și fac! Suspinând în continuare, se duse la computer. Henry îi aruncă o privire lui Lynn, apoi se duse să se uite peste umărul fiicei lui. O formă de hipertricoză raportată în 1923 (Ungaria) Sindromul Gandler-Kreukheim, luni 1/ian/06@5:05 p.m.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se alăturase celorlalte fiice care ajunseseră să accepte faptul că trebuiau să trăiască sub același acoperiș. În primele luni petrecute acolo n-a făcut nimic altceva decât să verse lacrimi. Își Începea ziua frunzărind fotografiile fostului ei soț, vorbindu-le, suspinând deasupra fiecăreia, pentru ca la sfârșitul zilei să fie frântă de oboseală de atâta supărare. Ochii Îi erau umflați ca două pungi roșii de atâta plâns, nasul jupuit de atâta suflat - În starea asta fusese până Într-o dimineață când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
conic spre beneficiul lui Porfiri. ă Te rog. Nu este nevoie de asemenea eforturi. ă Raia este foarte exuberantă. Totul este natural la ea. Cu toate acestea, Porfiri detectă frică în ochii acesteia. ă Prea bine. O aleg pe Raia, suspină din greu Porfiri. § Porfiri îi îndepărtă metodic mâinile de pe fața sa. Patul umplea camera, încât oricine intra acolo era practic forțat să se așezi pe el imediat. La capătul patului se afla un paravan, brodat cu pelicani zburând, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trânti cartea cu un oftat. Osip Maximovici zâmbi curtenitor. Goriancikov este legat de dumneavoastră datorită colaborării sale cu editura Atena. Lucra la o traducere pentru editura voastră când a murit, nu-i așa? ă Ah, da. Proudhon. Philosophie de la misère, suspină Osip Maximovici cu regret. ă De asemenea deținea un număr de volume filozofice publicate de Atena. Cred că erau copii ale cărților pe care le-a tradus. ă Moleschott, Büchner, Vogt și Duhring, spuse Vadim Vasilievici. Aceștia sunt autorii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
acolo, nu mai este drum spre mănăstire. O iei fie pe jos, fie pe apă, fie cum am făcut eu. ă și cum ați făcut? ă În genunchi. ă Poate că într-o zi voi merge și eu. Foarte curând, suspină Porfiri. ă Vă îndemn să vă duceți. ă În ce zi ați părăsit St Petersburg? ă Să ma gândesc, era pe douzeci și opt, cred. Pe douzeci și opt noiembrie. Trenul a plecat la opt douăzeci dimineața. Nu-i așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fel. ă Dar nu a făcut-o celălalt bărbat? Omul ăla mare spânzurat în copac. Zoia mi-a spus că el a făcut-o. A găsit o secure asupra lui. Mi-a mai spus că avea sânge pe ea. Porfiri suspină din greu. În acel moment, ușa de la intrare se deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
apropie genele. Era amețit, aproape să leșine. Într-un final, dădu drumul fumului cu un bolborosit brusc și zgomotos, uitându-se în ochii lui Nicodim Fomici. ă Mă ajută să gândesc, spuse el. § ă Nu mă puteți ține aici. Porfiri suspină și se uită la Virginski. Studentul era întins pe patul de paie din celula sa. Mulțumit de sine, își ținea ochii închiși și mâinile îndoite sub cap. Avea obrajii îmbujorați și era evident că se îngrășase. ă Așa este, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
problema, spuse Vadim Vasilievici fără menajamente. Poliția a confiscat textul traducerii lui Goriancikov. Nu știm cât de departe a ajuns. ă Eu știu că nu a terminat-o, spuse Virginski. O schimbare bruscă interveni în euforia lui Osip Maximovici, care suspină dezdănăjduit. ă Săracul Stepan Sergheievici. Moartea sa a fost o lovitură teribilă pentru noi. Îi zâmbi distras lui Virginski. Îmi era ca un fiu. Virginski se încruntă. ă Mă intrigă de ce oamenii spun asta, fiindcă nu înseamnă mare lucru. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
opri. Mai bine, lasă, poate mă înșel eu. Reținerea lui Porfiri nu aduse destinderea pe care o aștepata de la Salitov. Îl privi pe celălalt bărbat cu atenței înainte de a continua: Detectez un anumit antagonism în purtarea dumitale, Ilia Petrovici? Salitov suspină adânc, asigurându-se că se face auzit, apoi se întoarse spre Porfiri cu o amarăciune cruntă și feroce în priviri. ă Îmi știu locul. Eu sunt un simplu ofițer de poliție. Dacă mi-o cere biroul magistratului investigator, eu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pune la cale. și chiar s-ar putea să îi salveze viața. ă Crezi că se află în pericol? ă Numai în cazul în asasinul crede că îl poate da în vileag. ă Cine crezi că este asasinul? Porfiri Petrovici suspină deznădăjduit. ă Ai dreptate, sunt vinovat. Am o vină foarte rusească. Sunt superstițios. Privirea lui Porfiri era pe moment timidă, aproape umilă. știi că am sânge de tătar? Din partea bunicii mele. S-a născut într-un trib Kezhig și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]