2,234 matches
-
unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se bălăcească într-o apă limpede și proaspătă. Cu un aer blazat, loveau din când în când cu labele apa mocirloasă din scăldătoare, tânjind după vremuri mai bune, care se lăsau așteptate. Filozofie a disperării optimiste... Am mers mai departe. În "celula" următoare se consuma drama a două exemplare din familia celor ce intraseră cândva în conflict cu Scufița Roșie: un lup și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ursoaice pe nume Marinica. Menajul lor era perfect: se înțelegeau de minune. A fost cea mai suportabilă perioadă din viața lor de pușcăriași. Că, de fericire... nu putea fi vorba în niciun caz. Dar partenera suporta greu regimul de celulă. Tânjea și el, de fapt, după codrul măreț și poienile pline cu zmeură și mure, după libertatea de mișcare și aerul proaspăt al munților. Astfel că apetitul de viață al Marinicăi scădea din ce în ce mai mult; zi după zi îngrijitorii găseau tainul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noștri să ne mai fi adus față în față, într-o altă existența. La 82 de ani îi plăcea vădit anturajul unei femei tinere, fiindcă mi-a mărturisit îi aducea aminte de Lida, soția care îi murise și după care tânjea vizibil. A.B.Ce "tabieturi" aveți atunci când sunteți la masa de lucru? Ce pregătiți? Nu scriu cu mere putrede în sertare și nici arzând miresme, cum se pare că preferă Proust, pentru redeșteptarea imaginației. La masă de scris mă așez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
extraordinara atmosferă în care ființam toți în primii ani de Sahaja Yoga în Brăila. Dar și în România! Au fost - zic eu - anii de aur. Existența noastră se desfășura mai tot timpul în cadrul colectivității, ne căutam reciproc compania, așa cum însetatul tânjește după apă. Prin această afirmație nu doresc să neg viața de grup după acești primi ani, doar că atunci eram... copii. Și cum copiii cresc și încep să-și mai piardă din inocență, așa și în colectivitatea sahaj au apărut
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în explozia de bucurie ce mă invadase... Povestea: În timpurile din urmă, nu foarte îndepărtate, un om, un suflet ardea în interior din dorința de a se întoarce în țara natală. Era mistuit de dorul meleagurilor în care deschisese ochii, tânjea după îmbrățișarea mamei și forța proteguitoare a tatălui. Voia să audă și să-și vorbească din nou limba moștenită de la iluștrii strămoși. Tot ce-i fusese oferit și obținuse prin naștere îi era interzis prin legile oamenilor. Se născuse liber
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ofițer pentru preluarea arestatului. Totul s-a întâmplat înfiorător de natural, de rece, sec: în virtutea legilor statului (vina era imensă), un infractor periculos, un trădător de țară fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului. Acesta s-a derulat: după circa trei ore, în curtea arestului a oprit un Jeep din care, fără grabă, dar cu greutate, a coborât un... dulap de doi metri care, cu un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
verde crud al parcurilor și pădurilor ce împodobesc atât vestitul oraș moldav, cât și împrejurimile sale, cerul senin, liber de orice nor numai al acelor unice zile, revăd Lacul Ciric din care săltau vioi peștii, în ciuda pescarilor de pe malul celălalt, tânjesc după baia de aer pur în care m-am afundat. Suficiente argumente susținătoare de IașiMoldova-Sahasrara Puja. Tot ce se întâmplă cu fiecare dintre noi ocazionat de o puja, nu este doar o trăire individuală, independentă de celelalte, ci toate se
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
dar și dragostea pe care ne-o poartă nouă ca oameni, și dragostea pe care o au pentru izbutirile noastre în literatură". Autorul lui Desculț nu poate să nu preamărească libera înrobire și bunăvoința partidului: "Noi, scriitorii, de mulți ani tînjim după acest Congres. Noi am cerut partidului să aprobe acest Congres. Partidul a satisfăcut cererea noastră. Acest Congres trebuie deci să fie pentru noi și este o sărbătoare. Noi sărbătorim aci marile succese pe care le-am obținut în cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
justificarea liliecilor. Noi nu trebuia să ne prezervăm căldura, dimpotrivă, ar fi trebuit să scăpăm de ea, deoarece în zilele acelea de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și mie să stau și să cânt. Însă nu asta e misiunea mea. Iar deciziile mele nu sunt atât de ușoare precum par. Mi-ar plăcea să trăiesc și eu într-un secol al păcii și al iubirii, la care tânjiți. Dar lumea nu este așa. Nu acum, nu în timpul vieții noastre, poate peste o sută, poate peste multe alte sute de ani. Până atunci însă, la fel cum dumneavoastră vă puneți tot sufletul pe tavă pentru a îndu- ioșa lumea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dom- nule Vasile. Vă recomand să vă bucurați doar de aceste câteva zile liniștite ale drumului nostru... Mai bine le cântați oamenilor noștri ceva, ca să treacă mai ușor orele până își vor revedea familiile. Însă până la București, după care Cristi tânjea cu lacrimi în ochi, cu fiecare oprire, cu fiecare gară, era din ce în ce mai clar că războiul era departe de a se fi încheiat. Lovitura de stat a regelui Mihai și arestarea lui Antonescu deschiseseră larg porțile pentru venirea comuniștilor la putere
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dincolo de Cristian Vasile, dincolo de orice scriitor, dincolo de orice regim politic și indiferent câți ani vor trece, tangoul memorabil, pe versurile lui Ion Pribeagu, un alt nedreptățit al vremurilor, se va auzi și va aminti întotdeauna de o epocă după care tânjim. Pariul a fost câștigat. Cântecul său a devenit nemuritor. Note și observații Pagina 60 - fragment aproximativ dintr-un monolog umoristic scris de Ion Pribeagu pentru celebrul actor Constantin Tănase. Pagina 76 - Beau, tango cu muzica și versurile de Ionel Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
m-aș fi Întors În țară Încă la sfârșitul lui decembrie, cum au făcut-o unii (Țepeneag cu un convoi de alimente!Ă, dar tocmai atunci, la sfârșitul anului ’89, am primit o locuință În cartierul Montparnasse, loc după care tânjeam de mult, și am fost ocupat vreo două luni cu instalarea În noul apartament din 18, rue Littré, din al șaselea arondisment. Puțin naiv și patriot ardelean, credeam că Clujul, eliberat de autocrație și de hiper-centralismul comunist, Își va relua
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei confirmări a „maliției de conjunctură a universului“ (conform revistei Time). Acest gen de publicitate era menită să mobilizeze voluntarii, însă omenii își pierduseră speranța - atât de mulți băieți erau dați dispăruți, încât lumea pur și simplu devenise alienată și tânjea după orori mai puțin deprimante. S-au organizat seri de veghe la lumina lumânărilor, familiile dându-și mâinile și plecându-și capetele, îndurerate, rugându-se, deși mie îmi apăreau mai degrabă ca niște participanți într-o ședință de spiritism. Diverse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai e nevoie să mă convingi, i-am spus scriitorului. Scriitorul mă antipatiza pentru că încercam să mă supun unei scheme. Mă supuneam intrigii. Calculam starea vremii. Preziceam evenimente importante. Vroiam răspunsuri. Aveam nevoie de claritate. Trebuia să controlez lumea. Scriitorul tânjea după haos, mister, moarte. Inspirația lui. Impulsul pe care și-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Aici, la țărmul mării pontice, unde a fost adus de puhoaie pământul vegetal, pădurea e încă în ființă și parcurile de specii diverse, aduse de pretutindeni din celelalte părți ale lumii, izbutesc. Am văzut în grădina botanică castani buni, care tânjesc din pricina unor boli criptogamice. Castanii noștri de la Tismana probabil că au fost aduși de aici de călugării de demult și au găsit în Oltenia un climat potrivit și un pământ mai prielnic. Poarta aceasta a Mării Negre deasupra căreia se înalță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vestminte”, ceea ce caracterizează mentalul tradițional în care divinitățile sunt conturate după chipul și asemănarea omului și a practicilor sale. Entitatea comună cal-călăreț este vizibilă și prin intermediul însemnelor astrale: în Basmul cu Țugunea - feciorul mătușei, împăratul - emitent al provo¬cării inițiatice, tânjește după „calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate”. Instanța regală a ratat proba dobândirii ajutorului solar, ceea ce pune în pericol întreaga împărățieastfel ajungem la contextul prototip al traseului inițiatic, pe care aici îl va parcurge Țugunea. Calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și care poate să o facă să izbucnească din nou, cu abundența pe care am văzut-o în colindele tip Voinic chipeș călare (IV). O implicație la fel de importantă vine din câmpul semantic al focului: vatra casei în care zace (deci tânjește, mocnește în așteptarea timpului inițiatic) eroul reprezintă inima universului domestic și punctul de legătură cu energiile sacre care includ prezența strămoșilor. Turta din cenușa din vatră constituie hrana magică pentru protagonistul plecat pe tărâmul infernal și datorită ei el poate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dezvăluit în momentul încercării: Arghir Crăișor Cel mai Pedepsit cu Dor. Botezat cu numele grecesc al metalului apotropaic, frecvent întâlnit în descrierea flăcăului în ipostaza de gală, Arghir mai poartă o marcă: dorul punitiv. Vom vedea în baladă că eroul tânjește după o zână pe care a surprins-o, în basm ea fiind cea care provoacă aflarea numelui, ceea ce reprezintă un botez simbolic, superior. Pedeapsa poate fi înțeleasă atât în sensul mutilant al inițierii, cât și al predestinării de a ieși
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să le îndeplinească în sacru. El a intrat deja în dimensiunea arhetipală, un argument în plus, pe lângă culoarea spectrală a membrelor acțiunii, fiind suprimarea nevoii fiziologice de alimentare. El trăiește acum pentru a se cumineca din peștele mitic după care tânjește, scindat între două lumi. Figura tatălui, impozant cum numai nașul mai este în orațiile de nuntă și în balada Letinul 1(21), îi domină existența și este nevoie de indicația lui inversă (prin coerciție) pentru a pleca în expediția mitică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
astrului sfânt. Din această pricină, multe triburi de indieni din America de Nord își înmormântează morții în copaci sau pe schele sprijinite pe crăci înfurcite” Cântecul ritual- ceremonial citat mai sus avea grijă ca dispărutul să primească în continuare lumina solară, sufletul tânjind după tot binele fizic cunoscut. Similitudinile dintre practicile funebre arhaice și scenariul inițiatic dovedesc limpede că statutul neofitului se identifică în mare măsură cu identitatea dalbului călător, în imaginarul tradițional românesc. Basmele vin, așadar, să completeze investi¬gațiile de teren
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mamă asigură integrarea copilului ei în sacru, într-o manieră brutală și aparent inexplicabilă, deci singurul mod în care tânărul poate fi scos din mediul familial. Ajuns în lumea arhetipurilor pe drumul arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-aripa și picioru” (BrezoiVâlcea). Ciocârlanul face deci parte din categoria căutătorilor, asemenea lui Ardiu cel pedepsit cu dor, el cunoaște sentimentul armoniei absolute din grădina Ilenei Cosânzeana sau de la mănăstirea de tămâie (o reprezentare mai recentă a sanctuarului) și tânjește să revină acolo. Dar accesul în sacru trebuie făcut respectând cutuma și ciocârlanul este pedepsit pentru intruziune. El nu merge în „Neagra Cetate” chemat, asemenea lui Aghiran, și locul distruge integritatea fizică a călătorului clandestin, care revine acasă „orb de-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unor țări ca Franța, Statele Unite ș.a. Pentru ei țara de origine reprezintă trecutul, iar cea în care locuiesc acum, viitorul. Alții au purtat în suflete și în spirit dragostea pentru țara și neamul pe care 1-au părăsit. Aceștia au tânjit totdeauna după patria lor și pe măsură ce anii se scurgeau, dorul lor pentru țară creștea. Dacă ei ar fi acceptat viața de simplă legumă ca ceilalți, ei ar fi murit spiritual și poate chiar fizic. La ei, spiritualitatea domina existența lor
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
rezonabile orice obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte, de uz casnic etc. Folosindu-mă de programul de vizitare a orașului de către delegație, am făcut prima deplasare organizată pentru cunoașterea valorilor culturale ale Limei. Citisem o seamă de informații cu caracter turistic, dar tânjeam să văd măcar o parte dintre ele, pe îndelete. Vizitasem "Plaza de Armas", pe care deja o vedeam cu alți ochi, nu mai eram copleșit de asemănarea cu ceea ce văzusem în Madrid, ci îi căutam propria personalitate. În centrul pieței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]