2,282 matches
-
creștea lângă ea zi de zi, reprezenta o respingere permanentă a ei și a hotărârii luate de ea. Era primul și singurul lucru important în care Vultur-în-Zbor nu o urmase. Nici măcar dragoste nu mai făcuseră de câțiva ani și amândoi tânjeau după asta. Totuși, se gândea Vultur-în-Zbor, acum ea îl are pe Sispy. Femeia unui neguțător: adică, pentru ea, finalul domesticirii. Șamanul își drese vocea din nou. Vultur-în-Zbor se chinuia să-i asculte vorbele spuse pe ocolite. Sănătatea, cum bine știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
siguranță devenea un fel de instinct. Astfel că atunci când l-a văzut pe Vultur-în-Zbor, gorful a știut că acest om era veriga de legătură. Că această călătorie, dacă va fi dusă la capăt, ar desăvârși Ordinea insulei și a muntelui. Tânjea să vadă cum ar arăta acea Ordine. Dacă gorful nostru avea vreun defect, acela era faptul că era băgăreț. Anii lungi de Ordonare îi stârniseră respectiva pasiune mistuitoare. Deocamdată, pe Insula Calf, rezistase tentației, dar acum, acum, când mărețele evenimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai bine. — Există oameni, spuse Lee Kok Fook, care sunt blestemați să fie diferiți de ceilalți. Când sunt filozofi, văd doar o lipsă a simțului practic. Când sunt oameni de acțiune, deplâng absența gândirii. Când se află la o extremă, tânjesc după cealaltă. Asemenea oameni sunt în general singuri, nu sunt iubiți de prea mulți, și sunt incapabili să-și facă prieteni, din moment ce a-ți face un prieten înseamnă să accepți felul de a gândi al celuilalt. Dar poate că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a rămas așa, scăldat în lumina galbenă, uimit de miracol. Pentru că lucrurile stăteau astfel: în poftele dezlănțuite ale Irinei el căuta eleganța - da, pudoarea - Elfridei, sfințenia care-i dădea un mic plus în frumusețe în fața contesei, dar în același timp tânjea ca libertatea simțurilor, care o caracteriza pe Irina, să atingă și moralitatea plină de abnegație a Elfridei. Erau opuse și la fel, Elfrida plină de o inocență pe care Irina nu o avea, Irina plină de o libertate care încorsetatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
deschise încercând să netezească foaia șifonată. „- Tot ce vine din partea ta pare să mă rănească. Și atunci, de ce-ți mai doresc prezența? De ce te simt ca pe un drog care mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când nu ești aproape? Îmi place să sufăr? Îmi place să-mi mutilez sufletul?” Karina își punea aceste întrebări în timp ce împăturea hârtia chinuită de accesul ei de furie, străduindu-se să o aducă la forma inițială pentru a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trebuie să pornească de la tine, de la ceea ce vrei cu adevărat. Eu am răbdare să aștept să te hotărăști dacă mă vrei sau nu. Tu încă ești debusolată, nu știi încotro să te îndrepți. Cu mine ai avea fericirea după care tânjești, sau poate nu. Nu e ușor să fii cu un om ca mine, dar îți promit că niciodată nu voi face ceva care să te rănească, să suferi. Nu în mod intenționat. Nu sunt un bărbat așa cum îți dorești tu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mine Când Tu cu iubire mă ierți și mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă regăsesc flămânda și-n zdrențe, tânjind la casa Tatălui iubitor. Te caut în mine cu-nfrigurare, cu mâini tremurate și buze mute Și mă regăsesc ca tâlhar țintuit, plin de nădejde pe cruce, pe-un munte.
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
din Club Lounge, iar când mă Întorc, Îmi place să Împărtășesc povești de groază din călătorii cu prietenii mei. Îmi plac hotelurile cu room-service care apare ca prin farmec și preriile de bumbac alb care-mi oferă somnul după care tânjesc. (Când eram mai tânără, Îmi doream să mă culc cu alți bărbați; acum, că am doi copii, cea mai mare dorință a mea este să mă culc singură și, de preferat, să dorm doisprezece ore cap-coadă). Cel mai mult Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-mă de la supermarket, mi se Întâmpla de multe ori să mă uit prin ferestrele aburite ale unei cafenele și să văd un cuplu, cu vârfurile degetelor atingându-se peste ceașca de cappuccino sau un bărbat singur citind un ziar și tânjeam să intru și eu, să comand ceva de băut și să tot stau. Dar asta era imposibil. Când nu eram la serviciu, trebuia să fiu mamă. Iar când nu eram mamă, Îi datoram serviciului meu să fiu la serviciu. Timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ploaie. Ani mai târziu, În facultate, Îi priveam pe tații din clasa de mijloc tropăind Între salonul familiei și grădină, cărând tăvi cu tot ce trebuie pentru ceai, cu ceainice și seturi de căni de porțelan agățate În pini, și tânjeam după Îmbrățișarea lor de oameni obișnuiți. Într-o iarnă, trebuie că era prin ’75 sau’ 76, tata ne-a dus să ne dăm cu sania În Peak District. Alte familii veniseră cu sănii cumpărate din magazin: ridicate de la pământ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că dacă s-ar fi dus ea la supermarket ar fi făcut alegeri mai bune: un pui mai gras dintr-o regiune a Franței mai bogată În pășuni, un iaurt mai gustos, tipul exact de frunză de salată la care tânjise și al cărui nume exact Îi scăpase până În momentul epifaniei din fața secțiunii cu alimente sănătoase. Bărbații fac liste ca să pună ordine În lume, s-o fixeze; pentru femei, listele sunt Începutul a ceva, coordonatele În funcție de care ne trasăm pe hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ridică dintr-o sprânceană. —Nu-ți face griji. Ține-mi caldă partea de pat, vin și eu imediat. Sărutul pe care-l depune pe fruntea mea e În același timp o Întrebare și un dar. Văzându-mi soțul urcând scările, tânjesc să-l urmez, dar nu pot lăsa bucătăria În halul ăsta. Pur și simplu nu pot. În Încăpere se pot vedea urmele unor lupte grele, un mic zid de apărare În construcție și șrapnele Lego Împrăștiate pe o suprafață Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
la cremurile și odecolonurile sale scumpe, pentru că numai Viorița reușea, cu un dat al său, să o Înfrumusețeze, adesea Întinerind-o cu zece ani. Profesoara, devenită cea mai frumoasă fată din câte erau În cele opt sate din jurul Șerbeștilor, mereu tânjind după capitală, Își omora urâtul, onorând uneori invitații la petreceri decente, făcute numai de tineri Înstăriți care cereau, În grup, acordul Ochenoaiei și numai În zile de sărbătoare. Tânărul șef de post Victor Olaru și profesorul Țintea erau singurii tineri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dar și puțin Înfricoșat de verde, nalt și Întuneric, copilul a cerut să fie coborât de pe căluț. Victor se comformă. L-a luat de mână, arătându-i și prezentându-i cu lux de amănunte toate minunile pădurii după care el tânjise atâți ani. Conștient că Va nu poate reține Încă mulțimea de informații și sfaturi, tatăl vorbea mai mult pentru el, arătându-i fagii Înalți cu frunze lucioase, stejarii cu coroane imense, carpenii, ulmii, jugaștrii, sângerii, sorbii, alunii, cornii și toate
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ni-l Înfățișeze În chip de Salomee, Într-un travesti impecabil, cu prilejul reprezentării piesei sale, scrisă anume pentru Sarah Bernhardt. Totul pare a-i determina invertirea. Educația „de fetiță”, la care Îl supune o mamă mult prea voluntară, care tânjește după o fiică (pe care o va și naște, de altfel, spre a o pierde la doar nouă ani), nostalgia nereprimată după „figura mamei”, singura prezență feminină acceptată o viață Întreagă, gustul pentru eleganța căutată, oroarea de „naturalețea” fiziologicului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
refugiul În oglindă, singura prezență pe care se pot bizui? De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji. Femei puternice, autoritare, destul de reci, aceste mame Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație adulatoare. Ținta acestui vălmășag de sentimente este o lume fundamental străină lui, dar după care uneori tânjește și căreia Îi dă viață, ca nimeni altul, În romane, plăsmuind-o ca un adevărat demiurg. Fără a-i cere unui tratat să fie mai mult decât ceea ce este - adică un soi de studiu aplicat - să privim micul op al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vestimentație. Ei perturbă la vedere un sistem care, instituind moda, propune implicit uniforma și uniformizarea. Or, cum s-a văzut deja, dandy-i refuză din principiu orice Înseriere, orice banalizare. Primele lor apariții În saloanele aristocrate (după care, de fapt, tânjesc) stârnesc uluirea. Nu atât printr-o excentricitate exacerbată, brutală, directă (care i-ar fi eliminat instantaneu din joc), ci printr-o strategie abilă, printr-o tactică a „piezișului”. Ei atacă „prin decalaj și transpoziție”. Percep linia generală a modei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu toții veșmintele în cabine, lângă ușa de intrare, apoi se adună goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb de sfaturi și de rețete menite să amelioreze eforturile trupului, subiect inepuizabil și mină de aur pentru șarlatani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După trei zile, bătălia continua să facă victime, iar spiritele erau încinse de beția sângelui, a răzbunării, a sacrificiului. Deodată, spre uluirea tuturor, Ahmed a poruncit ridicarea asediului. Un tânăr oranez care critica în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed, erau specializați în arheologia biblică - mai exista și alt fel? -, dar și-au dezvoltat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării. Stătea acum ghemuită în colțul canapelei, în timp ce salvatoarea ei aprindea ochiul mic al aragazului pentru a-i face un ceai de mentă, când singurul lucru după care tânjea Maggie era o cană de Typhoo pregătită de mama ei cum îi plăcea tatălui său, cu trei cubulețe de zahăr. Își privi mâinile, care tremurau, și își dădu seama cât de mult se îndepărtase de casă. Trecuseră aproape douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]