6,881 matches
-
sunt încredințați că, în curând, nu se va mai întoarce în sat. De la un timp, pe fața radioasă a lui Emiluț, se pot vedea umbre ciudate. Tata Sandu a băgat și el de seamă că ficiorul lui a devenit mai tăcut și chiar morocănos, așa că a hotărât să ia taurul de coarne. - Mă ficioru’ lu’ tata, care-i baiu’ tău? - Ni’ c! Îl lăsă tata Sandu câteva zile, apoi îl luă din nou: - Nu-i nici un bai dacă nu mai vrei
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
dorință adâncă și cu oarecare teamă împletită cu multă curiozitate, pe șoldurile ei subțiri, în formare, strânse de un cordon ce-i susținea fusta lungă, acum mototolită sub acel trup nefiresc de plăcut și care-i lăsase pulpele aproape goale. Tăcută, a întors capul spre mine, fără să deschidă ochii. M-am apropiat de chipul ei și am sărutat-o cu emoție, ușor, aproape fără să o ating, de teamă că se va supăra. Nu a opus rezistență și chiar mi
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
derulez în gând filmul scenelor abia încheiate, privind cum, precaută, Miruna testa temperatura cafelei cu vârful buzelor sale fine și nerujate. Era mai vigilentă ca mine sau a fost prevenită de înjurătura scăpată printre dinți atunci când m-am fript? Așteptam tăcuți să se miște bambina la una dintre lansete, dar nimic nu perturba neclintirea lor. Pe baltă, lișițele[i]au iesit la plimbare. Pluteau cât mai departe de noi, parcă să nu ne tulbure contemplația asupra suprafeței de apă neclintite. Nicio
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
mai grozave ale vieții și se tot uita cu regret la toate nimicurile din spațiul care ne-a oferit clipe memorabile, pentru mult timp de-acum încolo. Aduna mecanic lucrurile împrăștiate peste tot, iar când a terminat, s-a urcat tăcută în mașină și așa a rămas tot drumul înapoi. Am parcurs încet cei doi kilometri de terenul accidentat de pe Valea Iubirii, cu gândul că acasă nu va mai fi cuibul unor nebunii, ci spațiul unde lași totul cu regret și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
gară, ca să prindă acceleratul spre București, chiar dacă avea bilet din Mangalia. Am condus-o pe Miruna la hotel, mai avea câteva ore până la plecarea trenului spre capitală, unde va schimba un altul spre Timișoara. Apoi, cu bagajul în Moskvici-ul meu, tăcuți ca într-o călătorie de la care nu te mai aștepți la nimic, rulam spre gara Constanța. La radio se transmitea o muzică tristă, în ton cu sentimentele noastre. Ajunși în gară, am urcat-o în vagon cu bagajul ei, apoi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Și dacă îmi mijesc verzi ochii, Se îngustează calea lor Peste arcadele de timpuri, Pătrund aievea, mă strecor. Învârt cu mine caruselul- De mâna ta mă prind și sar Din amintire-n amintire, Din minutar, în minutar Cum le purtai, tăcute valuri, Ca un corsar- trăiri și dor - Pe mine mă duceai la baluri, (vals vienez în alb decor) Mai văd acum ce altădată Firesc trăiam, iar tu făceai Din orice pagina nescrisă, Un epilog la colț de Rai! Și nu
SCRISORI, DE LA FEREASTA MEA (SAU VALS VIENEZ) de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370418_a_371747]
-
lor, Iar brațele - zile senine Iubite, toamnă-am fost și eu Cât nu te cunoșteam pe tine - O rugă către Dumnezeu, Destin din frunze și suspine Iubite, toamnele se duc, Tulburător li-i mersu-n zare Eu le privesc trist și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
cu mine Fericiți am fi și tu, și eu. Te iubesc și toate-n lumea mare Par pustii-pustii, de nu ești tu. Fără tine viața suflet n-are, Nici culoare, fără tine - nu! DOI STRĂINI Se-așterne noaptea peste noi Tăcută și retrasă. Cândva o așteptam în doi Acum? Nici că ne pasă. Cândva nebuni, îndrăgostiți Credeam în fericire... Azi ne privim ca doi străini, Străini pentru iubire. Cândva altare-am ridicat Din dragoste și vise... Nici nu știu când le-
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
făcut numeroase fapte deosebite, ajutând peste 40 de cazuri, printre care amintim artiști mari precum Ilie Micolov, Lucky Marinescu, Cornel Constantiniu, Aimee Iacobescu, Anca Pandrea, Elisabeta Preda, Petru Demetru Popescu, Ioan Voicu, Gheorghe Urschi și mulți alții. Veți descoperi poezia tăcută a culorilor, într-un exercițiu de introspecție a artistului Paul Surugiu, care pictează cântece și ascultă povești ale picturilor. Colecția de față, „FLORI DE ROUĂ”, simbolizează formele naturii în starea lor imaginară, ca și cum ar fi originea a tot. Cu neclaritate
PAUL SURUGIU – FUEGO – „FLORI DE ROUĂ” de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370465_a_371794]
-
brăzdează munți și îmbrățișează bărăganul legendele și balade zidite în pietre bătrâne semănate pe văi de la facerea lumii codrii leagănă doine adunate în memoria rădăcinilor împlântate-n țărână și veghează în taină somnul vitejilor adormiți. Îți compun imnuri stelele luminând tăcute gânduri din sufletul însetat de umbrele legendarilor voievozi și eroi ce-au zidit munți din iubire de glie stăvilind hoardele la hotarele tale Îmi scriu visele cu ardoare în clocotul etern al izvoarelor să le doinească valurile focul viu pân-la
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
la lecturarea ei fiind de liniște și pace sufletească. Urmele pașilor Creatorului se disting clar pe nisipurile mișcătoare ale ființei, poezia devenind de multe ori rugă și unic instrument prin care muritorul se apropie de astral, sacral, divin. O rugă tăcută, șoptită cu privirea ațintită spre cer, patria liniștii și a păcii, casa veșnică a jertfei mântuitoare, către care tindem cu toată ființa, din prima clipă a ființării noastre. Vă invităm să citiți acest nou volum antologic, semnat Victor Burde, cu
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 11 MAI 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370464_a_371793]
-
puteau aduce o scurtă răpăială de ploaie, oricând. Numai dacă îl prindea ploaia, abia atunci bombănea: ,,Ei, na! Că veniși, ploaie!'', dar atât, niciun cuvânt nu mai ieșea din gura lui. Cățelușul și tovarășii lui se țineau scai după el, tăcuți. Venind de pe insula care fusese toată noaptea luminată numai de stele și de lună, centrul orașului și faleza străluceau în luminile aprinse, dar nu se vedea și nu se simțea nicio mișcare de viață. Se auzea din când în când
CĂPITANUL VASILE (3) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370475_a_371804]
-
fereastra de lângă mine și, cu tot aerul condiționat, mă toropea vizibil. Ca să nu adorm, am intrat în vorbă cu fetele. Erau din Slatina. Irina mergea la prietene, în București. Era fericită că trecuse în anul doi de facultate. Adriana, mai tăcută, era îngrijorată, precum s-a destăinuit. Urma să susțină examenul de admitere. Era hotărâtă să se înscrie la facultatea de Drept. - Se pare că sunteți departe de literatură, amândouă... În sensul că ați ales pentru viitor specialități care țin de
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Manole și fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii. Nalba de China se-ntoarce după soare cu ironia suavă a propriei căutări. În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile, gările cu fluturi în stare să treacă prin ziduri tăcute și pline de dragoste ori de cîte ori deschid fereastra spre necuprinsul toamnei. Citește mai mult Poveștile sfîrșesc cîteodată în somn,alteori la o vîrstă cînd buzele tremurăo dată cu vîntul și cred pesemnecă fiecare om e un Meșter Manoleși
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
e un Meșter Manoleși fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii.Nalba de China se-ntoarce după soarecu ironia suavă a propriei căutări.În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile,gările cu fluturi în stare să treacăprin ziduri tăcute și pline de dragosteori de cîte ori deschid fereastraspre necuprinsul toamnei.... XIV. AȘTEPTARE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1325 din 17 august 2014. Îmi recunosc îngerul după foșnet chiar dacă uneori am sufletul învins de propria-mi căutare
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
mi se-agață de sânge, înecându-se pe sub piele! Îmi spânzur umbra de tavanul unei zile de joi, cuvintele m-au părăsit la camera de gardă, îmi țin în palme un bandaj din câteva ploi, să-mi stingă dorul ăsta tăcut,care-ncepe să ardă! Referință Bibliografică: DELICT / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI, 12 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DELICT de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369322_a_370651]
-
puțini poeți în afara ratingului, reclamei, comerțului și târgurilor de carte, ca atare, citirea însoțește sfiala de a pătrunde sufletește mai intim, mai persuasiv, decât simpla lecturare poetică a unui text. Această carte depășește bariera expunerii, este o carte de strigăt tăcut a unei mari dureri. “Mă întreb: Cu-adevărat m-ai iubit, de vreme ce-ai plecat într-atât, c-ai murit? Mă întreb și-apoi tac. Am tăcut. Lunec în bezna deznădejdii, ca un orb, ca un mut.” (5) Eugen
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Referință Bibliografică: Elegie de toamnă / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Glodean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ELEGIE DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369377_a_370706]
-
Mă cheamă... Te privesc ca pe-o făptură magică, În ochii tăi, râd merii în floare, Trupul tău însetat Mă cheamă să-l răcoresc Cu roua primăvăratic-a iubirii Și a izvorului meu nesecat. Mă simt ca la-nceputul Lumii, Tăcut mi-e sufletul și înseninat, Iar inima mi-i fără de păcat, Respir, precum respiră livezile Un Cer cu proaspete miresme încărcat. (FLOAREA CĂRBUNE) Referință Bibliografică: PROASPETE MIRESME / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1371, Anul IV, 02 octombrie
PROASPETE MIRESME de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369472_a_370801]
-
Editura Semne 2013, “Execuția” - Editura Semne 2014 Flori de trandafir Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul de vecernicie Când adierea de zefir Îmi cată-un loc de sihăstrie Mă-mbată fl ori de trandafir La ceasul unei seri tăcute Când sunetul unui clavir Recheamă amintiri placate Aromele de trandafir Nu s-au schimbat nici în exil Când gust otrava din potir Servită de-un regim ostil Petalele de trandafir Catifelate-n roz aprins Mi-au fost prin ani un
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
mării / Duce dorul de lună, ascunsă-n ochiul zării,/ după soare-apune, căzând în super-lună, Doar pescărușul singur le spune: noapte bună!” (Agoniseală, p. 21). Uneori toamna este melancolică „respiră aurul gutuilor” iar poetul se întreabă: „Mai găsesc lacul cu vise, tăcut, înmiresmat? De ierburi de leac?/ Doar anotimpul l-am înrămat/ În fauna mută”. (Glasul Deltei) deși toamna este însoțită uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
la lecturarea ei fiind de liniște și pace sufletească. Urmele pașilor Creatorului se disting clar pe nisipurile mișcătoare ale ființei, poezia devenind de multe ori rugă și unic instrument prin care muritorul se apropie de astral, sacral, divin. O rugă tăcută, șoptită cu privirea ațintită spre cer, patria liniștii și a păcii, casa veșnică a jertfei mântuitoare, către care tindem cu toată ființa, din prima clipă a ființării noastre. Vă invităm să citiți acest nou volum antologic, semnat Victor Burde, cu
CUIBUL CU AMINTIRI (ANTOLOGIE LIRICĂ DE AUTOR, VOLUMUL II) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/370728_a_372057]
-
a negației (deosebită de anularea, prin dublare, din alte limbi): „Nu mai e nimeni, unul, să o vadă”. Ori tropi ai visului, într-o superbă imagine (înălțată prozopopeic): „Am fost la tine și era / Un înger lângă crucea însingurată, / Părea tăcut, o lacrimă-i curgea / De pe obraz-doar el cu tine, tată! // Când m-a văzut, cu mâini împreunate / Șoptind, mi-a arătat spre cer: / - Vezi, el acolo-n marea-i bunătate / Dezleagă calea marelui mister”. Și tropi isonici (în litere - anadiploză
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Prin brumă, iar desculțul, vrea și el încălțat. Neobrăzatul must... cu-nțepătura-i sacră, Iși vrea acum pastrama. Și pusă la murat, O varză, încă verde, deja... se vede acră. Pe raftul din cămară, în hibernare mută, Dulcețuri și tocane... tăcute, lenevesc, Printre gutui și mere, o pară pergamută, E singura din rasă și totuși e-n firesc. Firescul, e în rodul... mirific și bogat In dragostea cu care-nvățăm să-l prețuim Firescul e în noi... în tot ce-am
E TOAMNĂ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369580_a_370909]
-
calme deopotrivă, Mă porți cu pași siguri spre plaje însorite, în care pescăruși înaripați despica zările neobosiți, Mă învălui în plasă ta și mă porți în adâncuri inundate de străluciri solare, Îmi deschizi porțile sufletului să-l colindam pe cărări tăcute, Sorbim împreună însetați clipă în doi- Sărutarea infinitului. Referință Bibliografica: Vals în doi / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1588, Anul V, 07 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]