33,332 matches
-
împins într-o parte pe un tânăr care să oprise în mijlocul peronului și își privea, impasibil, ceasul. Te-am tras după mine, prin orășelul acela, și atunci am surprins asta. O minunăție... Privirea lui Jack poposi, la rândul ei, asupra tabloului... Îți dădeai seama foarte repede, chiar dacă aruncai doar o privire asupra pânzei, că acolo - pe strada aceea lungă, mărginită de copaci înalți și de clădiri îmbătrânite, cu fațade vopsite strident avusese loc, cu doar câteva secunde înainte, o paradă. Pictorul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
el, spre a-l lăsa, apoi, în urmă, despărțindu-se în două brațe, pentru a ocoli, prin stânga și prin dreapta, ca un fluviu în calea căruia se așază, precum o insulă, o șevaletul artistului. În partea de sus a tabloului putea fi observat cerul cristalin, atins delicat de câțiva nori pufoși. Frunzele copacilor alcătuiau un puzzle ruginiu, ceea ce te ducea imediat cu gândul la o toamnă lungă. Parada respectivă ar fi trebuit să treacă printr-o intersecție, înainte de a ajunge
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ruginiu, ceea ce te ducea imediat cu gândul la o toamnă lungă. Parada respectivă ar fi trebuit să treacă printr-o intersecție, înainte de a ajunge foarte aproape de pictor. Dar nu mai ajunsese. Din partea stângă (dacă ne raportăm la cel care privește tabloul, evident) venise o mașină de pompieri, poate că undeva, în acel orășel prins în lâncezeala unei toamne lungi, izbucnise un incendiu, iar pompierii fuseseră chemați foarte repede de telefoanele vecinilor, pictorul surprinsese girofarurile roșii, dădeau senzația că încă pulsează, chiar dacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fuseseră loviți primii, apoi urmase un car alegoric (zăcea și el răsturnat, iar mai multe mâini și picioare se iveau de dedesubt), apoi... Dacă pictorul ar fi reușit, prin absurd, să pună pe pânză și urletele celor mutilați, atunci acel tablou ar fi fost... perfect. O perfecțiune a unui adevărat iad declanșat intempestiv, în mijlocul unei intersecții dintr-un orășel unde, cu siguranță, singurele zile în care putea fi tulburată plictiseala citadină erau tocmai acelea în care se organiza (nu contează motivul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
trompete, o tobă (fanfara nu poate lipsi de la nicio paradă, toată lumea știe asta, fanfara este - pentru o paradă - ceea ce este dansatorul pe sârmă pentru un circ, să zicem), partituri mici împrăștiate pe jos, pictorul acela se dedicase pe de-a-ntregul tabloului, avusese puterea de neînțeles (pentru un om normal) de a nu face nicio mișcare, poate încruntase doar sprâncenele, tulburat de razele soarelui, cu o indiferență condamnabilă, iar lângă rigola din dreapta, în prim plan, mărit corespunzător, în așa fel încât să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Într adevăr, doamnă, niciun alt pictor nu ar fi reușit să surprindă mai bine această scenă. Viața, Jack, nu? Viața este un pictor neobosit care are de fiecare dată la dispoziție pânza potrivită, pensula sau culoarea. Da, doamnă, viața. Fiecare tablou din colecția dumneavoastră înseamnă viață. Așa cum copiii reușesc să prindă fluturi pentru a-i fixa în insectar cu un bold, așa prindeți dumnevoastră crâmpeie de viață și le fixați, instantaneu, între cele patru rame. Închizând pumnul, pur și simplu. Ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Jack, după noaptea asta vei descoperi o simplă bătrânică gârbovită, pregătită sufletește pentru marea călătorie. După noaptea asta, Jack, voi avea mai mult ca oricând nevoie de tine. Jack, bunul meu prieten... Voi fi aici, doamnă. Până la final. Apoi... Da. Tablourile. Te vei îmbogăți de pe urma lor. Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Sau le vei distruge. Nu-ți voi impune nimic. Să faci așa cum crezi, Jack, promiți? Majordomul se apropie și mai mult de fotoliu și lăsă mâna înmănușată să se așeze pe umărul femeii. Apoi oftă și privi peretele înțesat de tablouri. Fiecare ținea captivă o poveste. În cele mai multe dintre cazuri, o poveste tristă. Expresii chinuite, priviri lugubre, morbide, femei și bărbați surprinși în posturi ciudate, iată și un tren care cădea de pe un pod, aveai senzația că se deșiră în drumul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lemn salvator care nu avea să apară niciodată, un spânzurat atârnând în funie, limba vînătă ieșită din gură, bale scurse de o parte și de alta a bărbiei, în timp ce privitorii aplaudau având întipărite rânjete de satisfacție pe fețe. Doar câteva tablouri spuneau alte povești. Pictorul se așezase în fața unor îndrăgostiți, spre exemplu, în timp ce aceștia se sărutau. Rămăseseră pentru totdeauna în tablou, cu buzele lipite, ninși de flori albe, căzute dintr un măr. O fetiță, în iarbă, jucând-se pe lângă Casa Păpușilor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de o parte și de alta a bărbiei, în timp ce privitorii aplaudau având întipărite rânjete de satisfacție pe fețe. Doar câteva tablouri spuneau alte povești. Pictorul se așezase în fața unor îndrăgostiți, spre exemplu, în timp ce aceștia se sărutau. Rămăseseră pentru totdeauna în tablou, cu buzele lipite, ninși de flori albe, căzute dintr un măr. O fetiță, în iarbă, jucând-se pe lângă Casa Păpușilor, în vreme ce alături de ea, întinși pe o pătură cadrilată, părinții ciocneau pahare cu vin roșu. Se vedea în spate creasta unui
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
extrem de inspirați atunci când era vorba să scape pentru totdeauna de unul sau mai multe cadavre. După câteva zile, Johnny și Jimmy se retraseră din amintiri și făcură loc unor alte știri printre care și cea referitoare la o colecție de tablouri scoasă intempestiv la licitație și vândută pentru o sumă de-a dreptul astronomică -, iar cu asta se termină totul. * Lady Esmeralda avu parte de o înmormântare fastuoasă. Viața se scursese din ea cu o repeziciune care ar fi putut să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
în curioși incurabili, însă Jack avusese grijă să “ungă ușile necesare, astfel încât acestea să nu scârțâie, la o adică. După noaptea în care Lady Esmeralda strânsese pentru ultima oară viața în pumn - Johnny și Jimmy deveniseră parte integrantă a ultimului tablou din colecție, iar pe fețele lor se putea citi, pentru totdeauna, uluiala indusă de contactul vizual cu o bătrână care-i luase prin surprindere, la doar câteva minute după ce pătrunseseră în sufrageria vilei - nu mai trecuse decât o săptămână până la
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu numai invers) că Lady Esmeralda trecuse toată averea pe numele său. Înainte de vinde domeniul, luă legătura cu cea mai mare casă de licitație din oraș și, sub privirile severe ale unor paznici înarmați până-n dinți, mută întreaga colecție de tablouri în subsolul unei clădiri impunătoare, acolo unde avea să stea până în ziua cea mare (așa cum titraseră ziarele). Toate tablourile fură vândute cu o repeziciune uimitoare, iar știrea făcu înconjurul orășelului. Firește, toată lumea s-a întrebat, ulterior, cum de nu a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai mare casă de licitație din oraș și, sub privirile severe ale unor paznici înarmați până-n dinți, mută întreaga colecție de tablouri în subsolul unei clădiri impunătoare, acolo unde avea să stea până în ziua cea mare (așa cum titraseră ziarele). Toate tablourile fură vândute cu o repeziciune uimitoare, iar știrea făcu înconjurul orășelului. Firește, toată lumea s-a întrebat, ulterior, cum de nu a știut nimeni că Lady Esmeralda, cunoscută în primul rând pentru operele de caritate pe care le făcea, la interval
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de mare tiraj, televiziunile au organizat talk-show-uri (numai că Jack nu a vrut să participle la niciunul dintre ele), iar primarul localității a declarat-o pe Lady Emeralda cetățean de onoare post-mortem. La câteva zile după ce fu vândut și ultimul tablou - intitulat “ Furt eșuat, o extraordinară combinație între Rembrandt, Dali și Picasso, cu accente personale care scoteau în evidență personalitatea copleșitoare a regretatei pictorițe, după cum s-a exprimat un critic în vogă -, Jack cumpără un bilet de avion (dus) către insulele
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Cu cât sunt mai mulți privitori, cu atât imaginea pare mai justificată. Situarea imaginii de sine, ca proiect asumat, în zona nivelului de trai: orice proiecție de sine vrea să denote o aspirație, să se evidențieze ca parte a unui tablou mai amplu. Este asemenea unei fereastre ce trimite la un de văzut care sugerează un complex. Vrea să fie o parte a unui întreg care nu e (un întreg ce nu e posibil de fapt decât la nivelul imaginii). Despre
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
relația cu poporul, fiind totodată scena (poate chiar tribunalul) pe care se desfășoară judecata. Ceea ce presupune și o nouă formă pe care o ia mulțimea: audiența (am putea vorbi de o trecere de la popor la audiență). Să adăugăm la acest tablou ziariști ca judecători. Vedem astfel cum judecata de apoi are loc în fiecare zi. De unde ne vin ideile? Uneori simt că "cineva" (daimonul socratic?) ni le transmite. Într-o teorie a conștiinței ce este acest cineva? Răspunsul la această întrebare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mare herghelie de cai și se mândrea cu acest lucru. Erau caii soarelui albi ca spuma mării, cu potcoave de argint, cu coama Împletită-n șase. Erau caii soarelui luminoși, blânzi și frumoși de ziceai că sunt coborâți dintr-un tablou. Prințul Îi adăpa cu mâna lui și le dădea numai apă de izvor, apă neîncepută. Prințul Îi hrănea cu mâna lui, le dădea numai fân curat și ovăs ales. Prințul Îi țesăla privindu-i cu drag, vorbindu-le ca unor
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
câte o piesă frumoasă. Din una în alta am aflat că e dintr-o familie veche de bijutieri, cu "reprezentanți" în mai multe țări europene și în Statele Unite. Revenise, după Revoluție, în România, alerga după bijuterii vechi, dar și după tablouri, galeuri, covoare... Reușise să redobândească o casă la Bușteni, naționalizată de comuniști, o reparase conștiincios, o mobilase, gândind să-și aducă familia din Israel. Nu l-a convins decât pe fiul mijlociu, acum student în anul trei la medicină. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lor. Sunt marile noastre valori, de care nu trebuie nimeni să uite! Am să revăd Luvrul, pe Mona Lisa, să aflu, la vârsta mea, ce impresie îmi mai face. Mai vreau să-i văd pe impresioniști, pe moderniști, să văd tabloul lui Matisse cu ia românească dăruită de Pallady, să mă plimb pe la Barbizon, pe urmele lui Grigorescu și Andreescu... Doamne, dar câte nu sunt de văzut... Apoi la Grand Palais, la Rodin și, din nou, la Brâncuși, la Centrul Pompidou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bucată de timp, nici el nu știa cât. Apoi întinse mâna și aprinse veioza. I se păru puțin cam mare, aducea cu o Tiffany și răspândea o lumină caldă, plăcută... Își ridică perna mai sus și observă, în fața lui, un tablou înfățișând un peisaj marin, cu o stâncă golașă într-o margine. Era frumos, te predispunea la calm și reverie. Mintea i se ducea spre depărtări, spre infinit... Cerul era senin așa cum ar fi dorit și el să fie, liniștit. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de o frumusețe stranie sau poate numai lui i se părea... Poate pentru altcineva ar fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză, un tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză, un tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa. Mirarea și neliniștea creșteau când ajunsese în baie. De ce totul era negru pereții, pardoseala, obiectele..., deși lumina era strălucitoare de la plafonieră și de la aplice. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fusese pe aici, mai vizitase prin călătoriile lui de afaceri prin lume și alte muzee Prado, Ermitaj, Galeriile Vaticanului... Devenise oarecum expert și nu mai mergea "ca oaia", ci cu prospectul în mână se ducea exact la sala și la tabloul ce-l interesa. Se salută, la intrare, cu Venus din Milo și cu Victoria cea fără aripi și intră în marea galerie a maeștrilor medievali. Ce putea căuta Clotilde pe aici? Își aminti că, la expoziția de la Bayreuth, Clody prezentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mare pictor român, Nicolae Grigorescu. A studiat la Paris, a pictat la Barbizon câțiva ani, alături de Corot, Millet, Theodore Rousseau... Casa este veche, a fost transformată în muzeu. E o frumoasă casă țărănească, plină cu mobile vechi, scoarțe, fotografii și tablouri ale maestrului. La Barbizon avea să picteze și alt clasic al picturii noastre, Andreescu... Multe mai știi, Petre! exclamă Camelia. Da, știu, am citit mult în tinerețe, am călătorit, am făcut fotografii, într-o vreme mai publicam impresii prin ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]