5,643 matches
-
ÎN ULTIMA VREME? JAMES, AI NEVOIE SĂ REGÎNDEȘTI TOATĂ POVESTEA ASTA, OK? OK? — Și ce e În neregulă cu un tricou sport mulat pe corp? Eu cred că arată trăsnet. Emily și cu mine am dat din cap, aprobându‑l tacit pe James. Poate că ținuta lui nu era tocmai de bun gust, dar arăta incredibil de șic. Și‑apoi, era cam greu să acceptăm sfaturi În materie de modă din partea unui ins Îmbrăcat În clipa respectivă În niște jeansi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
antreneze echipe sportive, să dea meditații, să Îndrume elevi În mod direct și să prezideze orice fel de activitate imaginabilă - iar când ne Întâlneam, era cam la fel de excitant cum ar fi fost după treizeci de ani de căsnicie. Aveam Înțelegerea tacită să așteptăm doar până când anul meu de sclavie lua sfârșit, dar nici nu voiam să mă gândesc Încotro se putea Îndrepta relația noastră după aceea. Și totuși. Erau deja două persoane foarte apropiate din viața mea - mai Întâi Jill (care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
viață ce-o vrei sacră Prin care îți alegi soție, Dar te mai procopsești c-o soacră! Exigență anti-fumat Poate sunt exagerat, Dar evit o fumătoare, Suspectând că noaptea-n pat Ar mai vrea înc-o... țigare!G.L.U.P.I. „Qui tacit consentit” Presupunând un gând ascuns, Eu o întreb, de mă iubește: Tăcând, prelung, ea mă privește Dar și tăcerea e-un răspuns! Prima dragoste nu se uită O dragoste rămâne-n minte Doar celui ce a fost cuminte. Cum alte
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
așteptarea unei anchete interne. La prima ședință din anchetă, la care voi fi invitată să particip, se va lua notă În mod public de faptul că Momo Gumeratne a avut un comportament ireproșabil. Și se va lua notă În mod tacit de faptul că Chris Bunce este angajatul cel mai productiv, care a adus firmei 10 milioane de lire anul trecut. În scurt timp, jignirea adusă lui Momo va fi cunoscută drept „o afacere nefericită“ sau, simplu, „afacerea Bunce“. După trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plătește pentru obligațiile private și personale?! Ce nefericită libertate putea să fie și aceasta?! 241 Este amuzantă această frază a lui Natal Alexandru care vorbește despre alegeri: Jus plebis in Reges Christianissimos ECCLESIAE GALLICANAE LIBERTATIBUS et antiquo more ab Ecclesia tacite saltem approbato transfusum est. (Hist. Eccles. In saec. I Dissert. VIII) Frumoase libertăți, acelea care aservesc Biserica lui Dumnezeu principilor temporari! Ar trebui pe drept să fie numite "servituțile Bisericii Galicane". 242 Este de ajuns să citim scrisoarea CCXXXVIII a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de deținător în aceea de pretins proprietar al bunului respectiv. Subiectul pasiv este persoana care a încredințat bunul altei persoane. Latura obiectivă se realizează prin: însușirea bunului; dispunerea pe nedrept de acel bun (vinderea, împrumutul), refuzul de restituire (expres sau tacit, autorul refuzând restituirea sau acesta susținând că bunul a fost furat, distrus ori invocă alte situații nereale). Latura subiectivă o constituie numai intenția directă sau indirectă. Vinovăția autorului lipsește dacă refuzul restituirii este determinat de neînțelegeri cu caracter civil între
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
și anume: - pretinderea (o cerință stăruitoare) sau preluarea (a lua în posesie) de către un funcționar a unei sume de bani sau a altor foloase ce nu i se cuvin: - acceptarea (acordul cu privire la ofertă) unor astfel de foloase ori nerespingerea (acceptarea tacită), promisiunea unor astfel de foloase, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act cu privire la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Acțiunea de pretindere se poate
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
mituitor și mituit -, cât și indirect persoană interpusă, care poate deveni complice sau instigatoare -, precum și prin alte mijloace cum ar fi poșta. Inacțiunea de respingere de către funcționar a primirii de foloase necuvenite este considerată de legiuitor ca echivalentă cu acceptarea tacită. Cerințe esențiale: - pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii trebuie să aibă ca obiect bani (monede, valori sau titluri de orice fel) sau alte foloase (de exemplu, bunuri, comisioane, lucruri gratuite, acordarea de locuințe, a unui titlul sau grad). - banii sau
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
a lui Frank și conștient că mărturisirea făcută de fratele meu avea legătură și cu mine În cine știe ce fel obscur. S-a arătat de acord, aproape nepăsător, cu ideea că Frank era nevinovat, după cum și poliția admisese asta În mod tacit, Întîrziind să-l acuze. — Dar acum o să crească avîntul de a-l condamna, m-a avertizat el. Procurorii și poliția au motive Întemeiate să nu conteste mărturisirea vinei - Îi scutește de muncă. — Chiar dacă știu că nu e el vinovatul? Señor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
O.N.U., la San Francisco, la 26 iunie 1945. În Carta O.N.U., documentul care reprezintă sursa fundamentală a dreptului internațional în vigoare, nu există, însă, nici o dispoziție prin care să se interzică, direct sau indirect, expres sau tacit, formarea unei alianțe. Conferința de la San Fancisco nu a formulat nici o propunere sau sugestie cu o asemenea finalitate. Carta O.N.U. conține, totuși, unele prevederi cu privire la definirea și înțelegerea statutului juridic al alianțelor. Concret, sunt permise doar alianțele care
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
un set de observații: 1. În relațiile internaționale, alianțele sunt o creație permanentă, iar participanții tradiționali sunt statele naționale. 2. Alianțele apar și funcționează pe baza unor acorduri internaționale, bilaterale sau multilaterale. 3. Acordul de înființare poate fi expres sau tacit, scris sau verbal. Instrumentul juridic folosit poate fi un tratat, o convenție sau un protocol, un aranjament, schimb de note etc. (ultimele uzitate mai ales pentru consacrarea înțelegerilor cu caracter secret). 4. Prin acordurile încheiate, statele participante fixează obiectivele alianțelor
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și ei și eu ocoleam să ne rostim aversiunea, ne făceam a nu observa natura abuzivă a unor legi pe care eram chemați a le aplica, ignorarea unor drepturi pînă ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu Înțelege sensurile oculte, și aplicam aceste dispoziții, amendîndu-le În favoarea semenilor, ori de cîte ori era posibil, iar cei În cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, În subteran, pe care justiția din țările lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ameliora problemele de sănătate sau a preveni riscurile asociate cu obezitatea și sedentarismul. Sunt însă și clienți care fac fitness strict pentru a arăta bine, deoarece, în multe situații, un trup frumos lucrat și radiind de sănătate este un argument tacit în afirmarea socială și, poate, chiar în carieră. 3.2. Misiunea și obiectivele firmei “Dacă nu știi unde mergi, nu contează cum ajungi acolo!“ 27 Odată aparută ideea de a crea un complex de fitness pentru piața orașului, următorul pas
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
malul drept al Dunării, adică Dobrogea, e o dependență naturală a Țării Românești, care a și fost a Țării Românești curând după întemeiarea acestui principat. Dar nu ajunge că le știm noi acestea. Basarabia se retrocedează de Congres cu supoziția tacită că ar fi o parte a Rusiei ce i se luase pe nedrept; Dobrogea ni se dă în schimb; în fine restricțiunile îndreptate contra unei prea copioase imigrări a unor elemente cu totul străine Congresul le interpretează ca o restricțiune
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ceva nedefinit, o știință el nu este până astăzi, ci cel mult încercarea unei științe. El cuprinde raporturile schimbăcioase intre popoare, stabilite în mod trecător de tratate sau alte titluri de drept însă sânt totdeuna încheiate cu {EminescuOpX 103} clauzula tacită rebus sic stantibus, adecă până ce lucrurile vor rămânea așa ca în momentul încheierii. Produse a unor împrejurări politice, ele sânt primejduite în orice moment. Constituția noastră e o lege pozitivă internă care n-are a face nimic nici cu dreptul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
străin. [18 mai 1879] ["DACA TONUL FOII NOASTRE... "] Daca tonul foii noastre e uneori de-o estraordinară asprime, cititorii desigur că nu vor fi uitând ce cumplită e starea de lucruri în care se află țara și că pana lui Tacit și limba Duhului Sfânt abia ar ajunge ca să zugrăvească estrema decădere socială a României și primejdiile care atârnă asupra țării, nedîndu-i răgaz de-a-și veni în fire. În altă țară de am trăi, în care mai e credință, onestitate, respect
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
istoria Apostolilor; pe de o parte ea înainta prin această împrejurare, căci evreii locuiau răspândiți pe întregul orbis terrarum, pe de alta era însă împiedicată, fiind și ea implicată în turbata ură națională a romanilor contra evreilor. Acel loc din Tacit n-a fost nicicând altfel priceput și nici poate fi priceput altfel decât că atestă atât aversiunea religioasă politică a anticei cetățenimi contra tinerei religii universale, precum și ura apusenilor contra evreilor. Această ură contra evreilor le e comună tuturor scriitorilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
priceput și nici poate fi priceput altfel decât că atestă atât aversiunea religioasă politică a anticei cetățenimi contra tinerei religii universale, precum și ura apusenilor contra evreilor. Această ură contra evreilor le e comună tuturor scriitorilor anticităței mai tîrzie: Pliniu, Quintilian, Tacit, Juvenal și mulți alții. Același sentiment trăi mai târziu în toate popoarele romanice și germanice; la ce atrocități au dus e îndestul zugrăvit cu culori vii în cunoscuta scriere volantă a lui Schleiden. Scrierea botanistului creștin mi se arată de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
372). "Boerne la maturitate însă și Enric Heine deveniră doi îngeri răzbunători, cari biciuiră cu vergi de foc căpățînele strâmbe ale germanilor și descoperiră fără cruțare meschina lor micime" (367). "Străvechiul nostru timp german îl răpi la admirare pe inamicul Tacit însuși: acel timp însă e pentru acest cetățean al statului german" o stafie îngrozitoare a evului de mijloc" (329). D. Graetz declară verde că nu consideră Germania ca patrie a sa; pe Gabriel Riesser îl descrie ca remarcabil exemplu al
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o dată, chiar existența lor că entități politice, în cadrul unui sistem politic dominat de marile puteri europene ale căror obiective erau, în esență lor, expansioniste, pe seama celor dintâi. Iar acesta a fost formulat, tot atunci, în sensul că "only by a tacit, by real agreement to combine against any power which seemed to menace them, în other words by the creation of a balance of power" (s. Ven.C.)6 care să constituie, deci, o contrapondere la cea dominată de marile puteri
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
însă, de vreme ce ducele Marelui Ducat a refuzat să dea curs cererii Rusiei de a-i preda pe "dezertorii" polonezi, refugiați din zona rusă a Poloniei 234, ceea ce era de presupus că nu s-ar fi întâmplat, fără consimțământul, cel putin tacit, al lui Napoleon. Mai mult chiar, în cercurile diplomatice de la Istanbul circulau, la sfârșitul anului 1809 și începutul celui următor, zvonuri referitoare la intenția lui Napoleon de a reconstitui întreaga Polonie "en faveur d'un prince régnante de France", concomitent
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de strictă neutralitate, ipoteza exclusă, fără rezerve. Pe de altă parte, era greu de presupus că regele Suediei ar fi putut fi determinat, pe cale pașnică, să renunțe la agitațiile sale antifranceze, mai ales că se putea presupune că era sprijinit, tacit, de Rusia care nu ar fi văzut cu ochi buni că Prusia să fi intervenit, în vreun mod oarecare, tocmai pentru a nu capătă o 327 Deoarece, "par conséquent isolerait nécessairement leș deux seuls rivales de la France, l'Angleterre et
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
îndeosebi că negociator din partea otomană a tratatului de comerț încheiat cu Spania, în anul 178428. Astfel că d'Ohsson a început, inițial cu caracter personal, dată fiind poziția sa oficială de membru al Legației Suediei la Istanbul, si cu aprobarea tacită, iar uneori chiar explicită, a autorităților centrale suedeze, o laborioasa activitate de elaborare a diverse planuri de reformare a Imperiului Otoman, reformare care, în anumite limite, corespundea și intereselor politice ale Suediei în problema orientala 29. Tocmai de aceea, Mouradgea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
susținerii eforturilor sale de a stopa expansiunea Rusiei în Europa, ci și pe cel de "consilier" avizat în realizarea programului de reformare, "calitate" care i-a fost atribuită lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson și care și-a însușit-o, desi tacit, în numele țării sale, firește, justificând, astfel, toate suspiciunile Rusiei și ale Austriei care urmăreau, așa cum am remarcat, cu o nedisimulata indispoziție orice tentativă de consolidare a Imperiului Otoman 11. Această atitudine prudență a lui Mouradgea d'Ohsson era cu atat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
si, deci, toate teritoriile achiziționate de Rusia pe seama fostului stat polonez, ceea ce nu putea decât să întrețină starea de insecuritate a graniței otomane din această zonă, precum și să legitimeze anexarea Crimeii. În acest din urmă caz, recunoașterea ei, chiar si tacită, sugerează situația deosebit de critică în care se află, atunci, pe plan internațional, Poartă Otomană, dacă se are în vedere faptul că sultanul Selim al III-lea își făcuse din recuperarea Crimeii o datorie de onoare. Acesta a fost, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]