3,383 matches
-
că ești incapabilă congenital de a ajunge singură la o decizie atât de importantă, îmi imaginez că acel slujbaș mongoloid al legii ți-a băgat ideea asta în cap. — Eu și domnu’ Mancuso am stat de vorbă așa cum stăteam cu taică-tu. Taică-tu obișnuia să-mi spuie ce să fac. Tare aș vrea să mai fie azi în viață! — Mancuso și cu tatăl meu au în comun doar faptul că amândoi dau impresia că sunt ființe fără importanță. Oricum, mentorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
incapabilă congenital de a ajunge singură la o decizie atât de importantă, îmi imaginez că acel slujbaș mongoloid al legii ți-a băgat ideea asta în cap. — Eu și domnu’ Mancuso am stat de vorbă așa cum stăteam cu taică-tu. Taică-tu obișnuia să-mi spuie ce să fac. Tare aș vrea să mai fie azi în viață! — Mancuso și cu tatăl meu au în comun doar faptul că amândoi dau impresia că sunt ființe fără importanță. Oricum, mentorul tău actual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucru. — Mi-e și teamă să întreb ce înțelegi tu prin „a te îmbrăca bine“. Am să ajung probabil de râsul lumii. Am să-ți calc o cămașă bună, albă și-o să-ți pui o cravată frumoasă de-a Iu’ taică-tu. Să cred oare ce-mi aud urechile? își întrebă Ignatius perna. — Ori faci așa, Ignatius, ori trebe să pun o ipotecă. Vrei să-ți pierzi acoperișu’ de deasupra capului? — Nu. Nu vei ipoteca această casă. Lovi cu laba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aproape de ochi. Un tip cinstit, muncit... — Adică muncitor. — Cinstit, muncitor, de încredere și liniștit... Un tip liniștit. Ia lasă-mă pe mine, spuse Ignatius, smulgând ziarul din mâinile mamei sale. E mare păcat că nu ți-ai putut termina studiile. — Taică-meu era foarte sărac. — Lasă, te rog. N-aș putea îndura acum să aud din nou povestea aceea sordidă. Un tip cinstit, muncitor, de încredere și liniștit. Sfinte Dumnezeule! Ce fel de monstru este omul de care au nevoie? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a venit azi o scrisoare pentru tine de la New York. Am pus-o în spatele ibricului de cafea. Pare să fie de la fata aia, Myrna, după cât e de murdar și pătat plicu’. Cum de trimite Myrna aia asemenea scrisori? Parcă spuneai că taică-su are parale. — Nu te poți duce să joci popice, urlă Ignatius. Acesta este lucrul cel mai absurd pe care l-ai făcut vreodată. Ușa se trânti după doamna Reilly. Ignatius găsi plicul și îl rupse ca să-l deschidă. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-n ploaie și frig și fără să-nțeleagă nici pe jumate ce spun ăilalți. Era greu pe atunci, Irene. Viață aspră, fetițo. — Ai mare dreptate, încuviință doamna Reilly. Și noi o duceam de multe ori greu acolo, pe Dauphine Street. Taică-meu era foarte sărac. Își găsise de lucru la un atelier de căruțe, dar apoi au început automobilele și și-a prins mâna într-un radiator. Multe săptămâni am trăit numa’ cu fasole roșie și orez. Fasolele roșii îmi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo. Adu-ți aminte c-am trăit pe Dauphine Street când eram fată. Ce mai scrisori anonime primea taică-meu... despre mine! Jigodii! Am bănuit tot timpu’ că le scria vară-mea, o nenorocită de fată bătrână. — Ce fel de vară? întrebă Santa, interesată. Rudele lui Irene Reilly aveau totdeauna biografii tragice, pe care merita să le asculți. — Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
teribil când a murit câinele lui Ignatius. Domnul Robichaux nu găsi nici o replică la această enigmatică referință. A fost groaznic. Am crezut c-o să mă dea afară din biserică. Nu știu de unde scoate băiatu’ ăsta ideile. Mai bine că bietu’ taică-su-i mort. I s-ar rupe inima să-l vadă cu cărucioru’ ăla de crenvurști. Ce cărucior de crenvurști? — Afară-n stradă, împinge peste tot un cărucior de crenvurști. — A! Și-a găsit acum o slujbă? — Slujbă! suspină doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a Întrebat uimită bunica Shushan fiindcă pierduse prima parte a discuției, nu că ar fi avut vreo logică pentru ea oricum. — Nu vreau să miros a fistic. Armanoush a deschis larg ochii, cuprinsă de disperare și s-a Întors spre taică-său, trimițând un SOS, așteptând ca el s-o salveze. Totuși, Înainte ca Barsam Tchakhmakhchian să apuce să rostească vreun cuvânt, telefonul mobil al lui Armanoush a Început să sune, reproducând o melodie clasică de Ceaikovsky: „Dansul Zânei Fondantelor“. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de parcă ai trece cu buldozerul, când ești deprimată, te scufunzi până atingi fundul. Sincer, nu știu cum să te iau. Ești atât de plină de ură, iubito... Poate pentru că sunt o bastardă, a observat Asya trăgând Încă un fum. Nici măcar nu știu cine e taică-meu. Eu nu Întreb niciodată, ele nu-mi spun niciodată. Uneori, când maică-mea se uită la mine mi se pare că-i deslușește trăsăturile pe chipul meu, Însă nu spune niciodată nimic. Nu prefacem toate că nu există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oprit brusc și a luat-o În direcția opusă, direcția În care fusese dus tatăl lui, și a Început să fugă. Însă chiar și după ce a alegat de la un capăt la altul al străzii, nu a zărit nici urmă de taică-său. Nimic. Nimeni. Ca și când soldații turci și tatăl lui ar fi dispărut dintr-odată. A ajuns acasă la unchiul Levon la scurt timp după aceea, Însă sus nu era nimeni. A bătut la ușa atelierului, sperând că poate era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu o catastrofă, Încep să caute alta. Bărbații sunt incapabili să trăiască singuri. Armanoush a aprobat scurt din cap, deși tiparul ăla nu se prea potrivea cu situația părinților ei. Maică-sa era cea care se recăsătorise după divorț, pe când taică-său rămăsese singur până În ziua de azi. Apoi a Întrebat: — Aram ăsta... de unde e? — E de pe-aici, la fel ca noi, a ridicat Asya din umeri, Însă, Într-o străfulgerare, și-a dat seama ce era de fapt Întrebată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
una singură, toată lumea ar fi fost atât de alarmată Încât nu m-ar mai fi lăsat să plec niciunde. Așa că mi-am zis, am să mă duc la Istanbul și am să le povestesc totul când am să mă-ntorc. Taică-meu crede că sunt În Arizona cu mama, iar maică-mea crede că sunt la San Francisco cu tata. Adică asta credea până ieri. Asya s-a holbat la Armanoush cu o neîncredere care s-a risipit În curând, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu mine am fost foarte Îngrijorați pentru tine. Rose vine la Istanbul Împreună cu tatăl tău vitreg... vin să te ia. Or să ajungă la Istanbul mâine la amiază. Acum Armanoush a Înghețat. Ceva se Întâmplase. Ceva foarte rău. Faptul că taică-său și maică-sa Își vorbeau și, chiar mai mult, se puneau la curent unul pe altul, era un semn neîndoielnic că venea apocalipsa. — Tată, s-a Întâmplat ceva? Barsam Tchakhmakhchian a tăcut, lovit de durerea grea a unei amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Polaroid care surprindea un instantaneu al violului ce se petrecea În camera unui konak din Istanbul. Fusese singură În camera ei Încă de dimineață, târziu, bucurându-se de singurătatea care era un eveniment destul de rar În casa lor. Când trăia, taică-su nu lăsa pe nimeni să Închidă ușa camerei. Intimitatea Însemna o activitate dubioasă; totul trebuia să se petreacă În văzul tuturor, În spațiu deschis. Singurul loc unde aveai voie să Încui ușa era baia și chiar și acolo te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de acasă ca să meargă la mormântul lui Levent Kazanci, Însă Zeliha ceruse voie să lipsească. Nu voia să meargă la cimitir Împreună cu Întreaga familie. Prefera să meargă acolo singură, să se așeze pe pământul prăfos și să-i pună lui taică-su câteva Întrebări pe care le lăsase fără răspuns atâta timp cât trăise. De ce trebuise să fie Întotdeauna atât de aspru și lipsit de afecțiune cu cei care erau carne din carnea lui și sânge din sângele lui? voia Zeliha să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se masturbeze decât cu mâna stângă. O dată visase că se masturba În fața tatălui lui. Chipul lui nu avea nici o expresie; Îl privea doar de pe locul lui, de la masa pe care era așezată cina. Ultima dată când Mustafa Îl văzuse pe taică-său uitându-se la el În felul ăla avea opt ani și era circumcis. Și-a amintit de băiatul acela nefericit, Întins pe un pat imens, arătos de satin, cu o grămadă de cadouri În jur, așteptând să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care le am În continuare cu răposatul taică-miu. Îmi trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul În afară de această naștere și de această moarte. Aud glasul tatei, cînd vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dedăm cumva la o mică Încercare de coit fantasmatic cu mama? În clipa aceea am dovedit un lapsus care nu merită uitarea În care a rămas de atunci: „Œdip a ucis-o pe maică-sa și s-a culcat cu taică-su“. Descoperisem, la cincizeci de ani după Freud și, spre deosebire de el, fără prea mari eforturi intelectuale, conceptul complexului lui Œdip inversat: tatăl este, la fel de mult ca mama, obiectul dorințelor inconștiente, libidinale, agresive, primare, subterane - și, aș adăuga eu, afectuoase - ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se asigure că nu mă voi Îndepărta prea tare de casă - n-avea de ce să-și facă griji, curînd voi deveni agorafob - să-i amintească de mama, adică de soția lui, În timp ce eu Însumi, Dumnezeu știe de ce, Îi aminteam de taică-su. Cum am impresia că sînt pe cale să cam exagerez, redeschid cartea. Pagina 154: „Fiul meu mi-este poate mai apropiat de cînd cu căsătoria. Îmi seamănă mai mult. Avem În comun faptul că sîntem amîndoi căsătoriți. Mama și soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bine urechile. Tatăl tău a descoperit, se pare, că nu ești fiul lui. A pus laba pe niște scrisori de-ale maică-tii, păstrate dintr-o dragoste ascunsă, de la un preot. De aceea ai ieșit tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit...” Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tu atât de cucernic. Furios, taică-tu nu mai vrea să știe de tine, așa am înțeles. Dacă vrei te adopt eu, puștiule. Mi-e milă să te văd atât de singur. Poamă-ta de maică-ta s-a dus, taică-tu s-a topit...” Am văzut negru în fața ochilor, am sărit asupra lui și l-am mușcat de beregată de a trebuit să fie internat la spital. După aceea am stat o noapte întreagă în closet, urlând, bătând cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
e ceva aici pe care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea Înțeleg eu globalizarea asta, bîguie Wakefield. — Nu-ți face probleme, dragule, Îl liniștește ea, așezîndu-și degetele scheletice, minunat inelate pe brațul lui. Nici una din averile de aici nu este globală. Domnul Redbone e În afaceri cu cherestea. Cherestea vestică. Taică-su s-a ocupat de cherestea. Bunică-su s-a ocupat de cherestea. Nu deține nici un fel de pădure indoneziană de esențe tari, am avut eu grijă de asta. Oaspeții care tot sosesc Încep să umple sala, fără a pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu ți-ar fi de mare folos, crede-mă. Psihiatrii sînt niște labagii, știi asta. Margot pare să se fi așteptat la acest fel de negare și a venit pregătită să Înfrîngă orice rezistență pe care i-ar opune-o taică-său. Începe să recite o poezie de Lawrence Ferlinghetti. E o poezie tristă despre un tip care rătăcește la volanul mașinii sale, cu cîte un rînd de haine pentru fiecare viață a sa. Ultimul vers este despre copiii lui: „s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]