2,472 matches
-
dacă-ți aduci aminte ce ți-am zis într-o zi, că singurul lucru pe care l-am dorit de la viață a fost ceva ce nu se poate obține prin luptă. Poate că m-am înșelat. Poate că și pentru tandrețe trebuie să luptăm. Însă eu am așteptat mereu. Oriunde am fost. Am așteptat într-o cabină de ștrand și pe urmă am așteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viața. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu fie aceeași și dacă destinul ne-a aruncat în aceeași gară pustie înseamnă că nici destinul nu e bun judecător. Eu am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în grabă, vomitând și vânăt, la Camera de Urgență a Institutului Medical al Guvernului, după ce mâncase una din mâncăruruile pregătite de ea. Plin de bucurie, lipsise o săptămână întreagă de la școală. Privind-o, se simți cuprins de un acces de tandrețe. Mama lui, maimuțele și el însuși, își zise, formau împreună o gașcă. — Ați face bine să vă schimbați obiceiurile, le preveni el pe maimuțe. O să avem cu toții necazuri dacă nu vă purtați mai bine. Dar maimuțele nu se purtară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e moartă, îmi zise. Am terminat cu plânsul. Nu mai e apă în puț. Îmi zâmbi cu tristețe și i-am sărutat fiecare pleoapă cu tandrețe, netezindu-i părul parfumat cu palma, suflându-i ușor în ureche, mușcând-o încet de gât în timp ce brațele ei mă țineau aproape, tot mai aproape. — Și tu ai avut o seară cumplită, nu-i așa, dragule? — Cumplită. Mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dădu seama. „Te iubesc“, îmi spuse de mai multe ori, în întuneric, mângâindu-mi părul. Poate în zilele dinainte îmi fusese frică, când insistasem să plece din casa de la mare. Frică de noi doi singuri împreună. Am însoțit-o cu tandrețe până la ultimul geamăt, apoi m-am întins alături de ea. Mulțumirea îi turnase în privire un chihlimbar dulce. Întinse brațul fără vlagă spre mine. — Dar tu? I-am luat mâna, am atins cu buzele verghieta. — Eu sunt fericit așa. Membrul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se gândea la același lucru ca și el, că această lume fără dragoste era ca o lume moartă și că vine totdeauna un ceas când te obosesc închisorile, munca și curajul, și implori chipul unei ființe și inima vrăjită a tandreței. Dar celălalt l-a zărit prin geam. Fără să-și înceteze plânsul, s-a întors și s-a rezemat cu spatele de vitrină ca să-l vadă venind. Ah ! domnule doctor, ah ! domnule doctor, făcea el. Rieux dădea din cap, aprobându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
prea avea dreptate, faptele dacă nu erau redate prin vorbe aproape că nu existau, puteau fi chiar uitate; cuvintele, rostite sau scrise, rînduiau, distrugeau, aduceau ordine sau haos, vindecau ori omorau, Îmbărbătau - adică aduceau speranță, mîngîiau: oamenii aveau nevoie de tandrețe, dar nu știau cum să și-o ofere: nu foloseau, de cele mai multe ori, cuvintele potrivite, așteptate. Jesper avusese o iubită, Într-o vreme; atunci fusese el bun, calm, de nerecunoscut; Îi spusese lui Thomas că femeia aceea - o dansatoare - Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rareori, mai mult niște puseuri, cînd eram refuzat... Nici atunci, cred... Aveam impresia... Orgoliu rănit... nu era suferință din dragoste... Se purtase galant cu toate, și ultima prostituată avusese din partea lui un anume respect, putea fi socotit un gest de tandrețe; nimic jucat, cîntărit; pur și simplu. Nimic din elanul primei tinereți, În ultima vreme; apatic, Thomas nu se mai recunoștea, chiar se gîndea să meargă la un medic. Nu remușcările - vagi - Îl nelinișteau, ci neputința; nu mai putea Întoarce, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lacrimi și furii de gelozie, l-am zămislit pe primul frățior al fetiței hoțului fericirii mele. — Cudată istorie! — Și iubirea noastră, dacă vrei s-o numești așa, a fost o iubire uscată și mută, plămădită din foc și turbare, fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-a inspirat niciodată dorință arzătoare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își aducea și ea aminte și mă privea duios. Și mai am o amintire: cum alergam după roiuri de fluturi albaștri, într-o dimineață de primăvară cu soare înalt și de duminică. Nu-mi aduc aminte de nici un act de tandrețe. La sat exprimarea tandreții față de celălalt e un articol de lux, orășenesc, aproape rușinos. Celălalt trebuie să știe că ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aminte și mă privea duios. Și mai am o amintire: cum alergam după roiuri de fluturi albaștri, într-o dimineață de primăvară cu soare înalt și de duminică. Nu-mi aduc aminte de nici un act de tandrețe. La sat exprimarea tandreții față de celălalt e un articol de lux, orășenesc, aproape rușinos. Celălalt trebuie să știe că ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își mângâia vaca bolnavă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l înjur pe Tămaș „de carul lu’ Dumnezău, și Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur și trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur și trist. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o femeie ca la o femeie, nu ca la colega din banca din față care trebuie trasă de păr. Atunci devin dependenți de o altă femeie, de cea care îi învață să facă dragoste Destinul celor mai mulți dintre ei depinde de tandrețea sau înțelepciunea unei femei care, după ce ăștia au tremurat și s-au lipit de ea, ea se întoarce și spune: „Ești bun. Mi-a plăcut.” Dacă spune invers - e DEZASTRU. Devin agresivi sau apatici, complexați pentru o viață, mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el spune: — Nu e vorba de zbenguit. N-ai dori tu oare să-mi Împărtășești viața? — Să-ți Împărtășesc viața? Nu există nimic de Împărtășit! A rostit-o fără nici un arțag. Nu era decât o constatare, de altminteri nelipsită de tandrețe. Dar, văzând chipul Înspăimântat al lui Omar, ea Îl imploră s-o ierte, și hohotește. — Știam că aveam să plâng astă-seară, dar nu cu aceste lacrimi amare; știam că aveam să ne despărțim pentru multă vreme, poate pentru totdeauna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În mătase, cu un turban pe căpșor. Stă nemișcat pe perna sa; fața Îi e roșie și plină de coșuri, ochii - sunt pe jumătate Închiși, are aerul că se plictisește. Omar s-a apropiat de Djahane. I-a luat cu tandrețe mâna, și-a trecut Încetișor palma peste chipul ei. Șoptește: — Tocmai mi s-a spus de Terken Hatun. Ai făcut bine să mă chemi. Începe să-i mângâie părul, dar Djahane Îl respinge. Nu te-am chemat ca să mă mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aramă, citeam Manuscrisul, alte câteva cărți, petreceam lungi ceasuri melancolice fumând din kalyan, bând vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea noastră umplea fiece clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau și pe colegii ei. Resimți brusc un val de tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
când a murit Franz Joseph? — Ei, asta-i acum, ce te-a apucat? — Așa, nu știu... O prostie, încurc lucrurile. De fapt, ăla era un tolerant, așa spuneai tu, un tolerant. Soțul zâmbi. Cunoștea deja aceste trucuri matinale. Semne de tandrețe și de încurajare față de preocupările lui. Nu-l întreba nimic despre studiul în curs de elaborare, știa că l-ar enerva înainte de a pleca la bibliotecă. Oricum, seara el relua, negreșit, subiectul... Dimineața Veturia găsea însă astfel de formule codificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
i‐am auzit niciodată certându‐ se. Am avut și am credința că ei se înțelegeau mai mult din priviri. Tot cu privirile, însoțite de mesaje mimice și gestuale, ne adresau nouă, copiilor, îndemnuri, interdicții, aprobări ori mustrări. Laudele, manifestările de tandrețe, mângâierile nu se practicau la vedere. Acestea se puteau citi în gesturile, în uităturile sau cuvintele, rostite într‐ un anume fel, de către părinți. Mult mai târziu, când am devenit, la rândul meu, părinte, am înțeles că în familia mea de
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată nu mi-am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care au ceva tandru”(p.34). Altă obsesie a compatriotului nostru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
joacă aici. Punct. Un cuvînt care-i place lui Anton Pavlovici: tandrețe. Vișniec nu evită să-l repete, În piesa-i postmodernistă: o didascalie spune despre franjurii perdelelor că „ating cu tandrețe podeaua”(p.17); iar Arkadina „Îl sărută cu tandrețe pe Cehov, pe frunte”(p.32). În fine, Într-o paranteză, „Cehov Începe săi spele rana lui Treplev cu gesturi care au ceva tandru”(p.34). Altă obsesie a compatriotului nostru: spectralul. Și-n Mașinăria...și-n Nina (cealată piesă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
liniște în jurul meu și iarna mi se pare ca o vrăjitoare. Parcă și-a pus capcane de fulgi de nea în ochi, n-a mai fost demult atât de acaparatoare... Pământul o primește atât de molcom și o îmbrățișează cu tandrețe, iar eu îi simt gustul pe buze: atât de candidă și, totuși, rece! Îndepărtez gerul doar cu un semn de iubire când suntem amândoi îmbrățișați. Căldura ce emană din trupu-mi, ca blana de hermină, Ți-l acoperă pe-al tău
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]