2,970 matches
-
un moment dat în cursurile lui Nae Ionescu. Din păcate, noi n-am făcut altceva, în teologie, decât să-i maimuțărim fie pe nemți, fie pe franțuji, fie pe ruși (cu câteva serioase excepții).” E aici ironie puțin acidă, umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
de conceptul de anomalie, disfuncție, leziune, boală, sindrom, dar se referă și la acea categorie de reacții psihice în care aspectul afectiv este predominant, ceea ce ilustrează că procesele emoționale reflectă trăiri specifice, legate de împrejurările de viață (de exemplu, sentimente tandre, de atașament și de căldură sufletească pentru cineva etc.). AFECȚIUNI PLEURALE - Foițele parietale și viscerale prezintă o mare sensibilitate la răceli, congestii și inflamații. Prezența anormală a unei cantități de lichid între cele două pleure determină apariția durerii, ceea ce conduce
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
magazin de suveniruri. Când tatăl meu intră În dormitor, mama e la măsuța ei de toaletă. Cu două degete, Își dă cu cremă Noxzema pe față, ștergându-se apoi cu șervețel. Tatăl meu nu trebuia decât să spună un cuvânt tandru și ea l-ar fi iertat. Nu eu, dar cineva ca mine ar fi fost creat În acea noapte. Un număr infinit de euri posibile stăteau Îngrămădite În prag, cu tot cu mine printre ele, fără să am totuși vreun bilet rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pleca, Scheer a deschis furgoneta În spate, ca să iasă Franklin afară. Câinele era bătrân, nu mai putea să meargă, iar Scheer trebui să-l ia În brațe ca să-l scoată din mașină. ― Hai să mergem, Franks, spuse Scheer morocănos, dar tandru, și, cu o țigară aprinsă Între dinți Într-o manieră patriciană, nu foarte diferită de cea a lui Franklin Roosevelt Însuși, În mocasini Gucci și cu jacheta de tweed deschisă, bătând Într-o nuanță aurie, cu picioarele puternice, de jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Presto. Îmi Întinse mâna. ― A, apropo, e Palo Alto. ― Poftim? ― Stanford e În Palo Alto. Ar trebui să ții minte asta dacă vrei să te creadă cineva că ești la colegiu. Aștepta să vorbesc. Apoi, cu o voce surprinzător de tandră - un truc profesional, fără Îndoială, dar nu fără efect -, Presto mă Întrebă: ― Ascultă, frate, ai unde să stai? ― Nu-ți face griji pentru mine. ― Pot să te Întreb ceva, Cal? Ce ești tu, până la urmă? Fără să-i răspund, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în miezul evenimentelor și sub protecția lui pentru a încerca să-și impună punctul de vedere. Și, cel mai adesea, chiar reușește! Simte din nou respirația caldă a Liviei în ureche. Poți să pedepsești cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
reședința ta pe acei senatori și cetățeni care doresc să te salute este pentru că am avut dintotdeauna încredere în judecata ta. Îți sunt adresate, deopotrivă ca și mie, scrisori și petiții, deși nu ești o persoană oficială. Adăugă, calin și tandru: — Dar, draga mea, nu este cuviincios să inviți bărbați la masa ta. Gândește-te ce exemplu le dai celorlaltor femei care, spre deosebire de tine, nu știu să păstreze măsura și ar sări peste cal. Îi zâmbește duios. Așa că lasă-mă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor intimă de azi-noapte. Se apropie de ea întunecat la chip. Agrippina îi întinde obrazul, cum face în fiecare dimineață. În timp ce o sărută, simte mușcătura șarpelui răutății. Îi șoptește la ureche, în timp ce încearcă să și imprime pe față o expresie tandră: — Ți se simte subsuoara. Trăsăturile femeii se crispează. Pleacă supusă capul și așteaptă ca el s-o ia înainte. Și rade-ți perii ăia zbârliți și negricioși de pe picioare, ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar fi mai mult decât un moment despre care să scrii acasă, e ca-n filme, e atât de ireal încât mă simt ca și cum aș fi într-un film. Parcă văd ca-n filme, cu încetinitorul, cum mă ia el tandru de bărbie, iar fața i se apropie din ce în ce mai mult de a mea. Și în cele din urmă, acele buze perfecte sunt pe ale mele, și mă sărută, și aș intra în mai multe detalii dar sunt, sincer, ușor jenată. Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ale mele, și mă sărută, și aș intra în mai multe detalii dar sunt, sincer, ușor jenată. Adică, dacă vreți să știți, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva până acum, nu a mai fost niciodată atât de lent, sau tandru, sau minunat. Și nu mă simt cum mă simțeam înainte. Nu vreau s-o fac cu luminile stinse, sau stând dreaptă pe spate, așa încât stomacul meu să fie aproape plat - pentru că acum chiar este plat, și nu trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lui imens, de dimensiuni regale. Trage cuverturile până sub bărbia ei, în caz că i se face frig de la aparatul de aer condiționat. Jemima mormăie ceva și se întoarce pe-o parte, complet adormită. ― Îți mulțumesc, Doamne, șoptește Brad și o sărută tandru pe ceafă. Îți mulțumesc că ai făcut-o perfectă - și cu asta se duce la baie să facă un duș. Capitolul nouăsprezece ―’Neața, somnoroaso. Reușesc să îmi desprind pleoapele, ceea ce presupune un efort al naibii de mare, mare de nici nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai văd niciodată pe Ben și asta tot a fost și va rămâne cea mai fericită noapte din viața mea. Știu asta, pentru n-am visat niciodată că poate fi atât de pasional să fac dragoste - și totuși atât de tandru. Știu asta, pentru că nimeni nu mi-a mai cuprins fața cu mâinile și nu s-a uitat adânc în ochii mei să-mi șoptească ce minunată sunt, în timp ce se mișca ușor în mine. Știu asta, pentru că nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sânul De-un june frumos, Astfel cum dormită oftarea, suspinul, În cântul duios; Iar talia-i naltă, gingașă, subțire Se mlădie-n vânt, Și negrele-i bucle ondoală-n zefire, Sclipesc fluturând. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări; Pe când ca profume pe blânda ei față Plutesc sărutări. Iar aeru-n munte, în vale vibrează De tainici oftări; Căci junele astfel din pieptu-i oftează În, dalbe cîntări: Ah! ascultă mândruliță, Drăguliță, Șoapta-mi blândă de amor, Să-ți cânt
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nevoit să sară dintr-o mașină cu geamuri fumurii, să-și facă apariția oprind toate conversațiile timp de douăzeci de minute și apoi să treacă la următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă. Fără vreo ceartă sau explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la fel de puternic, nici măcar la fel de atletic. Disprețul ei devenise evident În această călătorie. Nu avea niciodată nevoie de ajutorul sau de sugestiile lui. Dacă nu Îi respingea ideile pe față, Îl dezaproba În mod tacit. Se citea În ochii ei. Era tandră doar atunci când el era slab, când era bolnav. După salvare, nici unul nu a vorbit despre inevitabil, deși Îl simțeau În mod acut, neavând nici un fel de bucurie că erau iar doar ei doi. Au făcut planuri separate: ea a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar dacă nu m-am ocupat special s-o analizez, totuși o cunosc, fatal, destul de bine? Să mă gândesc la sărutările disperate din fiecare seară... dar și la sărutul rece de la urmă... A evoluat poate? Însă mi-aduc aminte de mărturisiri tandre care s-au petrecut în ultimul timp. Și apoi mai sunt atâtea probe care se contrazic în timp, sau, chiar cu înțelesuri inverse, se suprapun. Ca să fiu sincer, nu pot afirma nimic. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot așa de misterios ca și Sfinxul. Unul pentru că tace, celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
electrică, dar îi place să se și încălzească, să fie mângâiată, să lâncezească. Mie nu mi-a plăcut niciodată langoarea. Mă plictiseam făcând mereu aceleași lucruri. Momentele de dragoste începeau brusc și se terminau brusc, ca și răutățile sau suspinele tandre. Nu eram însă superficial. Trăiam cu intensitate. Am o memorie sentimentală impecabilă, care leagă emoțiile mele disparate și le dă amploare. Am brodat numai o dantelă mai fină, aceasta e diferența. Dar pentru un om normal aceste salturi sunt obositoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu aștepta decât să-i pun jăratic, iar ea stătea cu brațele moi, cu paltonul pe dânsa, ca gata de plecare, cu privirea absentă. Am încercat să fiu tandru, apoi m-am pornit pe o bucurie factice, cu spirite de diferite calibre, înșirate unele după altele ca mărgelele, cu gesturi brusce și probabil caraghioase, și zgomotul meu accentua și mai mult liniștea ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că domnului Jianu îi place literatura, că în fiecare an se duce la Buzău la părinți și cumpără romane de vreo cinci sute de lei. Toate cărțile îl satisfac, pentru toți autorii are stimă, dar poate că preferă pe autorii tandri, ca firea lui blajină să poată vagabonda fără cataclisme. Și dacă, înspăimîntat de singurătate (iarna, mai ales, trebuie să fie cumplită aici, căci atunci pleacă toată lumea la Cavarna, și pescarii și madame Pitpalac, iar Mihali închide restaurantul: și astfel nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui cu dungi verzi, albastre, roșii și mai păstrând o urmă din mirosul corpului... La "Carul cu bere" mi-am povestit toate durerile lui Radu. Radu este un adolescent, dar cu umerii destul de puternici ca să suporte o astfel de povestire. Tandru, fără întrebări iscoditoare, compătimitor. Căpătase obiceiul să mă caute săptămânal la gară, cum făcuse odinioară Ioana, și venirea mea nu mi se mai arăta așa de pustie, aveam pe cineva ca să mă sprijine. Cum îmi devenise imposibil să mai tac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă voi transforma, și nimic urât nu va mai fi între mine și voi"... Scrisoare ridicolă. Am suferit mai puțin? Misterul feminin...Nu este nevoie să asiști, cum am asistat, la întîmplări mari ca să te înfiori. În mijlocul conversației celei mai tandre, când femeia este de perfect acord cu tine, și aprobarea ei vine complect, fără să fii deloc vinovat, printr-o vorbă neprevăzută distruge construcția tuturor planurilor. Nici măcar nu-ți face vreun reproș, totul pare o întîmplare. Și atunci, dacă ești
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iarăși. Ea își înălță capul, își aținti privirea în ochii lui și, cu pleoapele lăsate, îi căută buzele. în clipa aceea, tot ce era în jurul lor dispăru, iar forța care îi împingea unul către celălalt îi aduse la o întâlnire tandră, la un dulce moment de deplină înțelegere, de intimitate absolută. Era plăcut să-i simtă trupul lipit de al său, să-i simtă gustul buzelor, căldura, strânsoarea nervoasă a mâinilor. Rămaseră puțin astfel, strânși unul în celălalt, ajunși, printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unui surâs pe chipul întunecat al prietenei, un semn de ușurare - imediat reținut - al capului său blond îi dădură de înțeles Hippolitei că deschisese o ușă în zidul resentimentelor ei. Aranjându-i o șuviță de păr din fața urechii și sărutând-o tandru pe obraz, insistă cu o voce mângâietoare: — Iubirea mea, spune-mi că nu ești mânioasă, te rog! Știi cât țin la prietenia noastră. Flavia, roșind ușor, o privi cu ochi aprinși: Ar putea fi mult mai mult decât atât; e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i ca tine, Dulce, gingașă, frumoasă, Tu ești floarea mea aleasă! Când ai ochii plini de vrere Și mă mângâi în tăcere, Peste sufletul meu floare, Tu ești stea strălucitoare! Draga mea cu păr de aur, Dulce și amar tezaur, Tandră, dulce și suavă, Ești icoana mea în slavă! Prințesă caldă și suavă FREAMĂTUL CODRULUI De nu-i ascultă vânt bătând, De ce vor codrul să doboare? Ce glas am să aud cântând, Atunci când codrul moare? Apele ce curg din munți
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]