5,159 matches
-
lui, pe loc fu înlocuită cu aerul unei dezamăgiri. Se așeză din nou pe scaun și-și trase cracul rebel în sus. Dînd scurt din mînă, zbîrci din mustăcioara bine plivită și, cu un deget, își plesni cozorocul șepcii spre tavan. Declară solemn: - Tovarășu’... Sînteți un om de bază care cel mai bine și ne pare și nouă la fel. Copiii vă așteaptă. Luați în primire, ridicați problema și Sfatul popular vă acordă sprijinul lui. Comuna noastră, pot zice, aproape un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mitică și Ghența” ori „Poftim suvenire de la domnișoara Aglăița”. De pe-o năframă de deasupra capului un vrăbioi umflat îmi ura „Somn ușor”. În prima noapte am simțit mișcare în casă. M-am ridicat în capul oaselor. Din bucătăria cu tavanul oblic, la lumina lămpii de pe cuptor, lelea Ghența aburca în odaie, pe trepte, un vițel proaspăt fătat. Era rece și, din grajdul friguros, dînsa aducea la mine vietatea umedă care mirosea grețos. În căldura dospită a bucătăriei lelea Ghența adormise
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din lăuntrul sălașelor, alcătuind un adevărat alai. Nu răspundeau la nici o întrebare încît pînă la urmă am avut impresia că nu ne înțeleg limba. Sub acoperișele din paie și puzderii, colibele nu aveau decît o singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de care nu pomenesc, căci voi nu le veți răsfoi niciodată. Atâta vă pot spune, ca să vă formați o imagine, cât de cât: numai cu jumătate dintre cărțile pe care le-am citit eu ați putea umple, din podele până În tavan, separeul din dosul Bufetului unde intrăm numai noi, lumea bună, și unde, pe caniculă, se țin chiar ședințele Consiliului Local. Cunoașteți cu toții că, Într-una dintre verile ploioase, nu mai țin bine minte anul, dar asta nu contează, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Sala de ședințe (așa scria pe o plăcuță bătută În cuie deasupra ușii) se dereticase În acea după-amiază. Tuburile arse de neon fuseseră Înlocuite de electricieni, o femeie legată la cap cu o basma cărămizie strânsese pânzele de păianjen de pe tavan cu o mătură legată de o prăjină lungă; fuseseră spălate geamurile, perdelele și pereții zugrăviți În partea de jos cu vopsea-ulei; la ferestre apăruseră un fel de draperii dintr-o țesătură cenușie, aspră, pe care erau Întipărite zeci și sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a unui fost amorez Înșirase cu pixul câteva versuri tâmpite, dar care cumva te mișcau, dacă ai fi fost pe deplin convins cu ăl de le scrisese fusese și sincer. La sfârșit jura iubire veșnică și semna unul, Gelu. Pe tavan se vedeau pete galbene de la infiltrații ori pistrui de sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă Întorc la ea și să... (mai departe Încă nu mă dusesem cu mintea)... să fiu fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu m-aș mai fi dat dus din cămăruța cu pistrui de țânțari pe tavan și pereți, cu aerul umezit de aburii din oala ce se Încălzea fără Încetare pe aragaz. De ce, domnule, să nu mă aștepte? Fusesem un oarecare, un nimeni, un ăla nesătul și cu dinaintea-nvârtoșată cu care Îi făcuse plăcere să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În piață și se Îndreptă către poarta spitalului. Bâjbâi Îndelung pe la ușile zecilor de pavilioane răspândite printre copacii nesfârșitului parc. Găsi, totuși, după ce Îi Întrebase pe mulți oameni Întâlniți pe aleile asfaltate, salonul În care zăcea, cu privirile goale spre tavanul Înalt din care atârnau fire de păianjen Înnegrite de praf, pe acea nevastă a sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ridică de pe pat, Își Îndreptă veșmintele boțite și căută În buzunarele largi și adânci ale șorțului. Scoase două mere verzi și câteva nuci pe care le așeză lângă femeia care nu Încetase nici o clipă să privească În același loc de pe tavan. Pe trotuarul din fața spitalului avu vreme să vadă praful, hârtiile colorate, buruienile pârlite de soare. „Ia uite-mă la ce dracu’ - Doamne iartă-mă - Îmi stă mie mintea acuma: să-mi Închipui ce gust o avea frunza de știr amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini dintre vasalii mei cei mai demni de încredere. Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce repede pe coloane și pe ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
începând de la cea mai fragedă vârstă și până în momentul prezent îi fulgeră prin minte, ca și cum ar fi călărit un cal în galop. Când deschise ochii, praful auriu și ilustrațiile de pe cei patru pereți iradiau un roșu viu. Petuniile pictate pe tavanul cu în relief se transformau în flăcări. Într-adevăr, nu dura mai mult decât o singură respirație ca să moară. În clipa morții, cine știe ce funcție extraordinară dinlăuntrul trupului său păru să-și ia rămas bun de la amintirile banale ale vieții pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stinsă numai de acele lacrimi. Hideyoshi tresări nervos, schimbându-și poziția. Își venise în fire și-și ținea buzele strânse cu putere. — Hei! Să vină cineva aici! strigă el spre camera pajilor. Era un strigăt destul de puternic pentru a străpunge tavanul și atât Hikoemon, cât și Asano - doi oameni de mare curaj - fură atât de surprinși, încât aproape săriră de pe perne. La urma urmei, Hideyoshi fusese atât de cufundat în lacrimi, încât părea să aibă spiritul complet zdrobit. Da, stăpâne! răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintr-o dată, marele preot aruncă o privire, pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur că Hideyoshi îl asculta. O insectă albastră bâzâia în colțul plasei, iar Hideyoshi stătea culcat, la fel ca înainte, cu privirea spre tavan. — Continuați. — Nu știm în amănunt ce plănuiesc să facă, dar suntem sigur că vor să vă ucidă. Mâine, când veți merge la castel, vor să vă ducă într-o cameră, să vă pună în față o listă a crimelor dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
m-am gândit, se scuză Poha. Îți place, aici, la mine? Ce zici? Angir își roti privirile împrejurul camerei în care îl primise preaonorabilul. Încăperea - cel mai probabil, biroul personal - afișa o opulență mascată prin bun gust. Pereții ca și tavanul erau îmbrăcați în esență de lemn tare, închis la culoare ce îți induceau o stare de relaxare, dublată de lumina difuză ce filtra semiobscuritatea camerei. Își mută privirile la șemineul în care ardeau, trosnind și șuierând, trei butuci uscați aruncând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
postul de aici... Spun că nu știu. Eram a treia și am plecat foarte repede din sală... Mă ia de umeri și mă așază pe un scaun, lângă el. Aproape m-a îmbătat mirosul de alcool ieftin... parcă plutesc pe deasupra tavanului și văd totul de foarte sus. Acum observ un ins mai mic de statură și cu o construcție bolnăvicioasă... Seamănă izbitor cu Hitler, în toate: mustața tăiată caracteristic, haine de culoare kaki, părul ușor transpirat (de la băutura, firește)... Mă privește
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi, cânta frenetic la chitară și privea în tavan cu o expresie de genul „Am orgasm“, pe care chitariștii o afișează în permanență. Din fericire, Luke nu a încercat să mă convingă că am putea să ne întâlnim ca simpli amici. Bărbații trecuți în categoria Greșeli se foloseau adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu consumul de droguri, a zis ea. în esență, a continuat ea, dacă ai fi avut puțin respect față de propria persoană, nu ai fi turnat în tine o groază de substanțe nocive care te-au îmbolnăvit. Eu mă uitam în tavan. N-aveam nici cea mai vagă idee la ce se referea. —Vorbesc cu tine, Rachel, a zbierat Josephine făcându-mă să sar în sus de-un cot. Uite cât de bolnavă erai când ai venit aici. în prima dimineață, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu mai aveam nici un fel de viață! Ascunde-te, asta e marea lovitură. în noaptea aia, n-am putut să dorm deloc. La fel cum un cutremur poate să răstoarne o casă astfel încât masa de bucătărie ajunge să stea pe tavan, tot așa și gândurile acelea care nu erau bine-venite mi-au modificat poziția tuturor sentimentelor și amintirilor pe care le aveam. A alterat relațiile dintre ele punând la îndoială corectitudinea pozițiilor lor inițiale. Universul meu interior s-a cutremurat, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuvintele astea, amintirea mi-a revenit în minte limpede, de parc-ar fi fost ieri - în ciuda faptului că de atunci trecuseră aproape zece ani. Eu și Bea zăceam întinse pe spate cu orele, holbându-ne la petele de apă de pe tavanul camerei ei și visând, în cele mai mici detalii, la viața mea imaginară cu Randall. Începând cu nunta micuță de la ferma părinților mei - chiar sub mărul preferat al părinților mei, măr pe care-l plantaseră în prima zi când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Apoi îi turnă Evei încă un pahar de tequila, insistând să guste puțină lămâie înainte să-l dea pe gât, și o ajută să urce la etaj, în dormitorul spațios, cu un pat imens și o oglindă mare plasată pe tavan. — E momentul pentru PaTe, îi spuse Sally, aranjând benzile orizontale ale jaluzelelor. — Pateu, murmură alintată Eva. Dar abia ce-am făcut papa... — Nu, draga mea. Papiloterapie, îi zise Sally și o împinse cu blândețe pe pat. Eva Wilt se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Apoi se cocoță în pat și-și scoase ochelarii. — Am avut-o azi în vizită pe-aici. — Ai avut-o? Sally zâmbi: — Dragul meu Gaskell, ai o minte tare spurcată! Gaskell Pringsheim își zâmbi miop lui însuși în oglinda de pe tavan. Era mândru de mintea lui. — Ei, draga mea... Pur și simplu te cunosc, îi răspunse el. îți cunosc obiceiurile ciudățele. Și, dacă tot am ajuns la subiectul obiceiurilor, ce-i cu toate cutiile alea din camera de oaspeți? Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trebuie să-ți găsim pe cineva cu adevărat frumos. Cât timp Eva își sorbi băutura, Sally dădu peste un tânăr cu o șuviță de păr lăsată pe frunte, care stătea întins pe o canapea împreună cu o tânără, fuma și fixa tavanul cu privirea. — Cristopher, comoara mea, îi zise ea. Am de gând să te răpesc câtva timp. Vreau să faci ceva pentru mine. Du-te în bucătărie și îndulcește-o pe femeia aia cu țâțe mari și cu niște pijamale galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]