8,384 matches
-
ansamblu cu adevărat armonios, ca într-un concert în care nici unul din artiști nu iese în evidență, nu apare pe primul plan, ci se află într-o adevărată comunicare creatoare cu partenerii săi". Iată adevăratul drum al propriului său destin teatral unic. Prin felul său de a fi și de a vedea teatrul și viața, Silvia Dumitrescu-Timică a meritat și va merita cu prisosință elogiul urmașilor ei, dar și un loc pe măsură în istoria teatrului românesc și, de ce nu, și
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
a creației divine ce reclamă din răsputeri nevoia interioară de spectacol a omului, de artă în genere, exact așa cum afirma într-un interviu acad. Solomon Marcus („Avem nevoie de spectacol ca de aer.”, spunea acesta), și nicidecum de triviale anticreații teatrale din prezent lipsite complet pe dinăuntru și în exetrior de un conținut artistic elocvent. Despre Silvia Dumitrescu-Timică, Radu Beligan, spunea următoarele: „Dacă marele Talma (actor francez, prieten cu Napoleon) se putea mândri că a jucat în fața unui parter de regi
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
mari actori”. La rândul nostru, privindu-i marii noastre actrițe de comedie chipul blând din fotografia învechită de vreme și vrând să așezăm în câteva cuvinte exacte o viață de Om așa cum a fost ea, atunci despre creatoarea de roluri teatrale unice Silvia Dumitrescu-Timică se poate spune că a reușit să adune în propriii săi ochi întreaga melancolie a existenței acesteia telurice a omului, o stare de spirit echivalentă aproape cu aceea concentrată în organicitatea lăuntrică a faimoasei picturi a impresionistului
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
Dumitrescu-Timică a simțit o iubire situată dincolo de orice bariere pământești (în interviurile acordate Vioricăi Ghiță-Teodorescu, Silvia Dumitrescu-Timică mereu declara cu un patos nestăvilit: „Da, dar eu l-am iubit pe Timică!”), un sentiment rar ce se născuse între zidurile companiei teatrale a lui Leonard și care-i crescuse în suflet până în ultima zi a vieții sale singuratice, avea să o țină departe de scenă nepermis de mulți ani pe marea noastră actriță. Părea că se contura în fața sa una dintre acele
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
să citească! Așa rare cum sunt, istoria le va memora pe cele care oglindesc artiști iubiți azi, când și iubirea e rară, ca pe un pergament așezat la piatra de fundamentare a unei fortărețe pentru rezistența culturii și artei. Producția teatrală și cinematografică actuală e esnțializată și reperată în senzații subminate de profitul economic, împotriva și dincolo de ceea ce e cuprins în caracterul operei care desăvârșește creația umană artistică. Într-un mănunchi de aur al actorilor români de azi, Medeea Marinescu e
MEDEEA MARINESCU NU SE ÎNSTRĂINEAZĂ ÎN NOAPTEA CULTURII ROMÂNEŞTI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346143_a_347472]
-
și fratele la Brașov, tatăl fiind închis la Aiud! Cu tatăl deținut politic, Doamne, ce-o fi fost în sufletul copilului Mihai. Ca să se întrețină și să învețe este obligat să muncească. Face liceul la seral. Are înclinații muzicale și teatrale. Cu doi amici înființează „Trio alpin”, un grup vocal cu care a intrat prin concurs la Teatrul de Estradă din Brașov. Lucrează apoi la teatrul de revistă „Constantin Tănase” din București, cu care face turnee în toată țara. Cum vigilenta
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
primii ani ai tinereții la Oradea, după care, prin 1967 s-a mutat la București unde a locuit până la începutul anilor '80 când a luat drumul exilului. Filolog de formație, și din câte ne amintim noi, a urmat și studii teatrale, profesând chiar actoria. S-a stabilit în Australia, la Sydney, unde a mutat pentru un timp unul din „centrele literaturii române”. Din Australia împreună cu oameni de suflet a înființat și a condus reviste literare, culturale, (redactor la revista „Românul Australian
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
sunt aceleași? Dacă mai trăiești cu aceeași pasiune întâlnirea intimă care alungă orice nor dintr-o iubire? - Hi,hi, hi, relații intime nu am mai avut de nu știu câtă vreme. “Au fost sublime, dar lipsesc cu desăvârșire” ca să citez o replică teatrală. - Poate și din această cauză există această tensiune între voi. Scuză-mă, nu vreau să mă insinuez în viața voastră de familie, dar îți spun ca la o soră așa cum mă considerai în cancelarie, trebuiesc puse în balanță corect ambele
ALMA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356042_a_357371]
-
numai filmul, sau numai literatura, sau numai muzica, sau numai teatrul (deci nu toate deodată). Iată doar câteva dintre manifestările care m-au ispitit în România în luna februarie, anul curent: Teatrul din Piatra Neamț și-a deschis porțile unui experiment teatral în premieră: la fiecare reprezentație se invită un actor care a mai jucat pe scena lui în trecut. E rugat să se adapteze din mers și să joace spontan, pe un scenariu cu care nu e familiarizat. După premiera soldată
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
România pare a-și fi propus nu doar să se alinieze la vest, ci să-l depășească, apăsând cu năduf pe pedala civilizației și educației, aproape dădăcindu-ne. Sper numai să nu se-ajungă la o sensibilizare exagerată. Cultură literară, teatrală, muzicală, cinematografică, gastronomică, de stradă, politică, sportivă, medicală, locală; o car, invariabil, cu mine, de-a curmezișul Europei. Ce e altfel la ea? E genul de hrană care-mi place mai mult decât cea occidentală, așa cum îmi place gustul mâncării
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
secundele cum se frecau iritate unele de altele.” ( Locuri închise) „recunosc că gem indecent de durere înghițindu-mi plânsul pe nedrept acuzat.” (Supraviețuire) Trecând de la dramaturgie la versul dramatic, Viorel Savin realizează o exprimare mai concisă, mai profundă. Personajele analizate teatral devin eu liric, iar conflictul dramatic se schimbă în alungire spirituală revoltată, cu implicare socială acuzatoare. Intriga ține de conflictul între eu și ei, ceilalți, (poezia Strigăt 1), conflictul între altruism și dispreț (poezia Portretul), între viață și viețuitor (poezia
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]
-
să comunice motivul bucuriei sale. - Am găsit! ... Am găsit ceva extraordinar! Până și incoruptibilul doctor, bunul meu prieten, va face ochii mari și va rămâne cu gura căscată, cum se spune, dar e bine să încep cu începutul, rosti el teatral, privind ghiduș la cei doi, care nu înțelegeau nimic și îl priveau contrariați. Adică este vorba, cum vă spuneam, dragii mei, despre o apariție minunată și total neașteptată, după cum singuri vă veți convinge de îndată și... - Da’ spune odată, omule
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
cultură)”, poetul fiind „călăuzit de muzele, de splendidele, de meditațiile, de euritmiile transparenței (peniței rafinate) ale unui magician de Cuvinte” (Theodor Răpan: arta-oracol). De asemenea, o scurtă, dar caldă evocare a Marelui Dem (Rădulescu), acesta fiind un „reper al istoriei teatrale”, evidențiază faptul că extraordinarul actor rămâne „o personalitate care a marcat[...]viața culturală românească”, că a fost „un moralist de ținută intelectuală, plastic și subtil”. Reținem și Jurnalistul la maturitate, un elogiu la adresa roșioreanului Gabriel Argeșeanu, ale cărui preocupări multiple
NEVOIA DE SENIN de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369389_a_370718]
-
Aveam la hotelul unde eram cazat o cameră cu un pat dublu, grație unei mici atenții dăruită recepționerului-șef. Era locul ideal pentru ce avea să urmeze. - Evident că la mine, am spus roșind ușor. - Să purcedem atunci, exclamă Alina teatral. Dincolo de ușa camerei timpul s-a comprimat dintr-odată. Nu știu prin ce miracol și cum, hainele noastre lejere de vară s-au volatilizat pur și simplu de pe noi. Ne-am trezit goi, înlănțuiți unul de altul, un singur trup
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
geniu al literaturii de acest fel, autor al unor comedii nemuritoare și teoretician avizat al teatrului - I.L. Caragiale. O primă concretizare a interesului pentru opera caragialiană a constituit-o studiul „Caragiale și «eternul feminin» - dame, madame, eroine (o fizio-caracterologie-epică și teatrală”, eseu critic publicat în anul 2002 la propria editură, studiu în care, într-un stil inimitabil, concis și deosebit de expresiv prin șarjele umoristice, autorul trece în revistă «figuri și personaje feminine» care îl urmăresc o viață pe cititorul nemuritoarei și
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
sugerează, oarecum, și semnificația titlului studiului de față. I.L.Caragiale a fost, este și va fi întotdeauna în ,,grădina publică”, în mijlocul nostru, cititori și exegeți, și se deschide în fața lectorului/spectatorului, descoperind cele două alei principale ale operei - literară și teatrală - cinematografică - unde, pe rând, câte un ,,ghid” avizat ne va conduce spre cunoașterea, înțelegerea și savurarea universului caragialian, desigur cu ajutorul unui ,,regizor”, nimeni altcineva decât Ștefan Vida Marinescu. Un prim subcapitol al celei dintâi părți (Profilaxia în contra alienării) surprinde portretul
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
spirit ludic”, iar ȘVM le rezumă, poate, pentru a stârni curiozitatea cititorilor, fiind cunoscute mai puțin sau deloc, cele mai multe publicate în diverse periodice. Titlul de doctor în Teatrologie îl obligă (sau îi face plăcerea) să se ocupe și de Caragiale-Cronicarul teatral, deoarece omologul său din alte timpuri a fost un adevărat om de teatru, creator și teoretician deopotrivă, dar și directorul Teatrului Național din București. Caragiale a scris, a interpretat, a realizat piese de teatru, dar nu s-a rezumat la
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
teoretician deopotrivă, dar și directorul Teatrului Național din București. Caragiale a scris, a interpretat, a realizat piese de teatru, dar nu s-a rezumat la atât, ci a contribuit substanțial la teoretizarea teatrului și, totodată, a susținut paginile de cronică teatrală din presa contemporană. Nu trebuie să uităm că dramaturgul avea teatrul în gena sa, aparținând unei ,,dinastii de oameni cu geniul râsului”, fiind descendent al unei familii ale cărei principale trăsături sunt „vocația râsului ca artă și simțul comicului ca
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Marturii > ELISABETA POP - IOSIF VULCAN ȘI TEATRUL Autor: Elisabeta Pop Publicat în: Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017 Toate Articolele Autorului Așa cum l-am „citit” în revista FAMILIA - Comentarii pe marginea articolelor teatrale din revistă* Sunt mai bine de 30 de ani de când am avut curiozitatea să stau și să citesc pe-ndelete revista Familia, în una din încăperile, plăcute de altfel, ale casei în care a locuit Iosif Vulcan, azi Muzeul care-i
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
află doar cei care au interesul să răsfoiască, filă cu filă, această revistă, care, cu toate că e tot mai gălbejită, mai fragilă, mai greu de citit, îți oferă o emoție care nu poate fi descrisă în câteva cuvinte. Venind din spațiul teatral, ca să zic așa, m-a interesat foarte tare preocuparea lui Iosif Vulcan pentru teatru. De unde să-i fi venit lui, tam-nisam această idee devenită obsesie, cum că TEATRUL are un rol atât de mare în formarea conștiinței naționale, în cultivarea
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
vor veni după noi: Olga Flegont, Ion Cazaban, Anca Costa Foru, Ion Zamfirescu, Letiția Gîtză, Mihai Florea... Am avut norocul să-i cunosc pe toți și să învăț mult de la ei... Din fericire Ion Cazaban este încă prezent în viața teatrală, scrie curent în revista „Teatrul Azi”, scrie cărți și mă pot mândri cu prietenia lui. De fapt despre Iosif Vulcan, dincolo de Carpați (cum se spunea odinioară) se încetățenise ideea -falsă- că este un scriitor minor; se știa, în lumea obișnuită
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
Florin Ardelean și scriu, sper o carte în care încerc să dezvolt cumva altfel, scrierile și observațiile lui Vulcan din revista pe care cu atâta pricepere și iubire sinceră a înființat-o și a condus-o. Un fel de „Jurnal teatral” comentat, pornind de la articolele publicate de Vulcan și de colaboratorii săi în revista Familia. Așadar, iată-mă din nou în Casa lui Vulcan (de data asta la... povești literare și lumești cu noul custode al Muzeului, poetul și eseistul Ioan
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
Eminovici în Eminescu, dintru pornire voind să sune mai românește. Cam prea lungă această inroducere, dar, cum cele ce urmează sunt doar fragmente „pe sărite” din viitoarea carte, voi începe prin a comenta și aduce adausurile strict legate de universul teatral, într-o ordine cronologică, așa cum se va întâmpla și în volumul aflat în pregătire. Încet-încet, vă veți convinge singuri, fără nici o încercare a mea de a vă atrage de partea ideii mele, că-l veți vedea cu alți ochi pe
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
din nefericire, nici astăzi, ca și atunci, cei de la putere (și asta nu doar la noi) nu țin cont. Revista susține, prin redactorul ei șef, directorul revistei de fapt, Iosif Vulcan, orice manifestare cât de neînsemnată cu tentă literară sau teatrală. Sunt salutate cu mare bucurie spectacolele unor trupe din București, venite în turnee- rare, fiindcă nu întotdeauna primeau aprobare de la funcționarii imperiali. Iată, spre exemplu, cum a fost primită trupa actorilor atât de apreciați, Mihail Pascaly și Matei Millo. În
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
și lipsele noastre în timpul prezent sunt atît de multe, încît a cugeta la posibilitatea înființării unui teatru național e numai un vis frumos, o iluzie dulce.” În nr. 17/14-26 mai 1868 citim o scrisoare din Brașov: „Celebrul nostru artist teatral din București, dl M. Pascali, a sosit în mijlocul nostru spre a deschide templul Thaliei române și între murii acestui vechi oraș românesc” Din trupă făceau parte, pe lîngă Mihail Pascali (la început se scris numele cu i, apoi cu y
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]