KorAP: Find »[drukola/base=teme & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...861 >

21,512 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189

departe de casă, Într-un loc neutru, În care cererea și oferta să se facă fără complicații.. Vroia să-și ia totodată de pe suflet povara acelui obiect blestemat. Se gândise de multe ori să-l doneze unui muzeu, dar se temea de eventuale articole În presă, referiri televizate, dată fiind probabil celebritate pictorului. Ar fi fost de-a dreptul suspect să fi mărturisit că are o capodoperă Ă deși el , personal nu descifrase numele artistuluiă, de la o femeie care a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
câte unul cuvintele frumos caligrafiate. Ca să se dezmorțească, iese afară, pentru pauze scurte, În liniștea cimitirului și se plimbă printre morminte, ca printr-un crâng Înflorit. Este pentru prima oară În ultimul timp, când nu simte singurătatea și nu se teme de ea. Ciudat este că noaptea nu are spaime, nu se gândește la fantome, nu aude țipăt de cucuvele, nici zgomote ciudate, și din morminte nu iese nimeni să-i bată În fereastră. De fapt nu e singurul locuitor al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

vreodată să nu ne mai ascundem atât, spuse Georgie. Detest cu adevărat minciuna. Dar foarte probabil nu vom reuși. Nu, i-am zis. Nu-mi plăceau termenii duri în care se exprimase, dar trebuia să-i răspund la fel de tăios. — Mă tem că n-avem cum să scăpăm de minciună. Știi ceva... ceea ce spun acum s-ar putea să sune pervers... dar o bună parte din esența și chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
spre centrul acesteia, chiar și atunci când era între oameni cunoscuți, dând roată camerei, vrând parcă să umple astfel cu prezența ei toate ungherele și cotloanele. Dar în această seară, care avea deja ceva neobișnuit în ea, Antonia rămase în prag, temându-se parcă să intre sau parcă simțind că apariția ei are ceva dramatic. Rămase acolo cu mâna pe clanță, cu ochii larg deschiși, privindu-mă fix într-un mod derutant. Am mai observat și că nu-și schimbase hainele, era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
supun. Este vorba de totul sau nimic. I-am strâns și mai tare mâinile în mâna mea stângă. Poate părea ciudat, dar îmi dădeam seama că încercam să mă hotărăsc cum ar trebui să reacționez, îmi dădeam seama că se teme că am s-o lovesc. I-am lăsat mâinile și am spus: — Păi, eu te-aș sfătui să optezi pentru nimic. Antonia s-a destins și s-a retras un pic. A oftat adânc și a spus: — Of, iubitule, iubitule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Porto. Aș vrea ca tot vinul de Bordeaux să se transforme în vin de Porto, dacă s-ar putea. — Nu și dacă aș prinde eu de veste la timp! am răspuns. Aveam aceeași dispută în fiecare an de Crăciun. — Mă tem că mâine vor fi aici toți cei care vin de obicei. N-am reușit să-i descurajez. Abia așteaptă să vină, după părerea lui Rosemary. Dar, dacă avem noroc, poate ninsoarea blochează drumurile. Ne-am dus și am deschis ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
stabil și real în jurul meu. Crede-mă că acum nu-ți mai pot spune altceva. Simt nevoia să-ți spun doar datele concrete și-mi face foarte bine însuși faptul de a-ți scrie. Nu spera nimic și nu te teme de nimic, dacă poți. Doamne, iubita mea, niciodată nu m-am simțit atât de nefericit și de incapabil să înfrunt un destin strălucit sau aventuros. Sunt șters și neînsemnat ca un personaj de pe fundalul unui tablou vechi. Încearcă, dacă poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
prea cunosc. Și de ce nu o așteaptă Palmer? — E îngrozitor de răcit, răspunse Antonia. Chiar n-ar trebui să iasă din casă pe ceața asta. — Și ea nu poate să ia un taxi? — Știe că o așteaptă Anderson, iar el se teme că nu se duce, ea o să stea pe peron să-l aștepte pe vremea asta mizerabilă. — Se pare că nu prea sclipește de inteligență, am zis. Bine, o să mă duc să o aștept. Felul în care Antonia rostea „Anderson”, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
ești o zeiță, iar ea nu e decât o biată fată bătrână. Să fii convinsă de asta. La ce oră vine trenul? — La cinci și cincizeci și șapte, în Liverpool Street, răspunse Antonia. Martin, ești cu adevărat un as. Mă tem că trenul o să aibă mare întârziere din cauza ceții. Poate n-ar fi rău să o aduci direct în Pelham Crescent. Mă întreb dacă îți dai seama măcar în parte cât de bun ești. — Încep să-mi dau și eu seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iar eu i-am îngăduit să o facă, cuprins de un fel de disperare și conștient că n-avea nici un rost să o iau în brațe. — N-o să te abandonăm niciodată, Martin, spuse ea. Niciodată n-o să te abandonăm. Mă temusem că, în mod inevitabil, firul intimității noastre se va rupe. Intenția Antoniei era ca, într-un fel sau altul, acest fir să nu se rupă niciodată. Am simțit că mă cuprinde un fel de silă spirituală amestecată cu o abjectă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
iar lucrul după care tânjeam acum în chip abject era să mă văd cu Palmer și să aud de la el ceva de neconceput, ceva care să mă aline. Eram prizonierul lor și asta mă sufoca. Dar și mai mult mă temeam de bezna de dincolo. M-am uitat la ceas. Era șase fără șase minute, prea devreme ca să beau ceva. M-am ridicat și m-am dus să întreb din nou când sosește trenul. Tot nu știa nimeni ce întârziere va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
seama că ar fi fost absurd ca Georgie, fiind cea care era, să reacționeze diferit, cu mai puțină blândețe și bunătate și înțelepciune. Probabil că, nefiind în stare să judec rațional din pricina fricii, îmi făcusem griji în privința lui Georgie. Mă temusem că mă va persecuta cu dragostea ei, că-mi va cere să-mi țin promisiunile făcute numai pe jumătate. Dar ea era toată numai duioșie, era plină de dorința de a-mi alina imediat amarul și neliniștea; și, deși îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Am aruncat hârtia pe jos și am dat să mă ridic. — Stai puțin, Martin, spuse Palmer cu o voce care mă făcu să rămân pe loc. După câteva clipe, timp în care așteptă ca Antonia să spună ceva, continuă: Mă tem că nu putem lăsa lucrurile așa. Dă-ți și tu seama, Martin, categoric nu putem. Trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să avem o reacție onestă. Nu ne putem preface că nici nu ne pasă. Antonia are dreptul să afle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
adevărat. Nu încercăm să te acuzăm, încercăm să te ajutăm. N-am nevoie de ajutorul vostru, am răspuns, cât despre acuzații, pot să mi le aduc singur. Vreau să stau de vorbă cu Antonia, dar nu cu voi amândoi. — Mă tem că va trebui să stai de vorbă cu noi amândoi, Martin, spuse Palmer. Ne-ai îndurerat pe amândoi și suntem amândoi preocupați de soarta ta. Pentru noi, dar și pentru tine, trebuie să stai de vorbă cu noi și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
această descoperire să dea iubirii ei pentru tine o puternică tentă de gelozie. Ne aflam toți într-o situație foarte dureroasă. Dar Antonia a luat lucrurile cu multă înțelepciune, în cele din urmă, și n-ai nici un motiv să te temi de o atitudine ostilă din partea noastră. De fapt, noi vrem să vă dăm binecuvântarea, cum se zice. Vezi, așadar, cât de greșit ne-ai judecat, cât ai fost de nedrept cu noi! — O să te ajutăm să treci prin încercarea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
o înghițitură de vișinată. Nici unul dintre noi nu s-a așezat, iar Georgie nu s-a atins de paharul de băutură. S-a întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că s-ar putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
tare mult că ai venit. Toată seara m-am gândit la tine. Of, Doamne, n-avem tirbușon! Pot să te rog să aduci unul, Martin? — Totdeauna am unul la mine, am spus. Am desfăcut tirbușonul și am deschis sticla. — Mă tem că în felul ăsta încălcăm toate regulile tale, spuse Palmer. Poți să-l bei rece? Atunci toarnă în pahare și pune sticla lângă foc. Am pus paharele pe o măsuță din marmură roz de lângă ușă și le-am umplut. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să-mi eliberez imaginația de umori diabolice și să mă apropii mai mult de acea persoană generoasă al cărei rol am încercat să-l joc. Vă spun aceste lucruri pentru eventualitatea că, după episodul de ieri seară, v-ați putea teme de o posibilă agresiune asupra fratelui dumneavoastră. Vă asigur cu toată sinceritatea că nu există o asemenea primejdie. Nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze cu toată umilința și să sper că dacă, după cum mă tem, veți găsi comportarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
v-ați putea teme de o posibilă agresiune asupra fratelui dumneavoastră. Vă asigur cu toată sinceritatea că nu există o asemenea primejdie. Nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze cu toată umilința și să sper că dacă, după cum mă tem, veți găsi comportarea mea impardonabilă, o veți găsi, dacă ați avut răbdare să citiți această scrisoare, cel puțin ceva mai inteligibilă. Rămân, cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată doamnă Honor Klein, Mă tem că nu prea are rost să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să sper că dacă, după cum mă tem, veți găsi comportarea mea impardonabilă, o veți găsi, dacă ați avut răbdare să citiți această scrisoare, cel puțin ceva mai inteligibilă. Rămân, cu sinceritate, al dumneavoastră, Martin Lynch-Gibbon Stimată doamnă Honor Klein, Mă tem că nu prea are rost să încerc să-mi explic comportamentul din seara trecută și încă și mai puțin să-mi cer scuze. Eram, cum bine ați observat, beat mort și m-am purtat ca un animal. Nu pot decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
mulțumesc cu imaginea lui Honor: o imagine care putea deveni pentru mine, în orice clipă, însuși chipul Medusei. Căci, lipsit cu desăvârșire de orice urmă de speranță, nu vedeam cum aș putea trăi, iar de această lipsă de speranță mă temeam ca de moarte. Dar Antonia era nerăbdătoare și n-am obținut de la ea decât o amânare de trei zile. După ce luase în sfârșit o hotărâre, voia ca lucrurile să se termine repede. Discuția noastră avusese loc într-o luni. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
să ne vedem sau ai prefera să nu dai ochii cu noi? — Vă doresc toate cele bune chiar acum, am spus. Fără îndoială că vreau să vă văd. Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
eu nu eram acasă, și-i spusese că Georgie a rămas la Londra. Antonia era de părere că îngrijorarea mea este neîntemeiată. Am bătut în ușă din nou. Am ascultat - înăuntru era liniște. Firește, n-avea nici un rost să mă tem. Părul trimis în dar avea semnificația unui simbol ce-ți apare într-un vis; ceea ce nu înseamnă că trebuia interpretat după legile coșmarului. Darul lui Georgie era fără îndoială o glumă, e drept, o glumă cam amară și cam macabră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
și am început să mă ridic. Sprijinit într-un cot, am văzut pe cineva intrând. Ușa s-a închis. Honor Klein se uita de sus la mine. M-am ridicat pe jumătate și am spus: — Ambulanța este pe drum. — Mă temeam că va face asta, spuse Honor. Mi-a trimis o scrisoare tare ciudată. — Mie mi-a trimis părul ei, am spus. Honor mă privi. Avea fața imobilă și inexpresivă. Apoi se uită la Georgie și spuse: Ah, acum îmi dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
cu gulerul hainei ridicat în spatele părului ei negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că o să mă expedieze. Mi-am strivit mai tare mâinile de ușă și aproape că am început să mă rog. Am intuit un moment de ezitare înlăuntrul ei. Dacă aș izbuti să găsesc cuvintele potrivite și să o determin să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]