4,773 matches
-
tonalității în Scrisoare, modestia inițială și moderația lasă loc treptat unei siguranțe a discursului ce evoluează înspre un oarecare orgoliu al deținerii unor adevăruri absolute. Este o variantă mai nuanțată, mai îmblânzită a statutului pe care și-l arogă toți teoreticienii clasici, căci întotdeauna "joaca de-a legislatorul" a fost o ispită mult prea mare pentru a fi respinsă. Dar asumarea posturii de autoritate absolută este rară la Fénelon critica sa rămâne una preponderent analitică, nu normativă. În fapt, după cum sugera
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicismului, arta sa poetică valorifică principii deja cunoscute și aplicate, pe când în celelalte culturi, autorii poeticelor își asumă rolul unor deschizători de drumuri, încercând desțelenirea unor terenuri ce nu mai fuseseră cultivate în această direcție. Boileau vine în urma recoltei, ceilalți teoreticieni abia încearcă să planteze semințele. Din acest punct de vedere, se poate afirma că abia artele poetice care au urmat textului lui Boileau s-au subsumat pe deplin unui caracter normativ. Majoritatea acestora nu au rodit însă datorită unei duble
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
țintă creatorul și creația. Astfel, tratatul conține o serie de noțiuni și concepții privind arta literară, concepții care, deși sunt filtrate prin prisma subiectivității, au în subsidiar un scop normativ ca de altfel toate poeticile clasice ale epocii. Nici unul dintre teoreticienii avuți în vedere nu rezistă tentației legiferării, mai ales având ambiția de a-l atinge și chiar depăși pe maestrul Boileau. Gottsched nu face excepție. Și la el, sub masca sfatului se ascunde de fapt porunca, sub pojghița subțire a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu trei. (subl. n.)"172 Dincolo de modulațiile tonalității, se observă la nivelul conținutului, strictețea, oarecum excesivă, în ceea ce privește respectarea principiilor clasice. Nu se admit derogări, nu se tolerează excepțiile. De pe aceste poziții rigide este respins, de altfel, și Shakespeare, despre care teoreticianul german afirma: " Confuzia și lipsa de verosimilitate care rezultă din neobservarea regulilor este atât de izbitoare în Shakespeare încât oricine a citit ceva rezonabil nu mai poate să-l aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
intuiția justă a modelului care nu trebuie să sufoce, ci să ducă la crearea unor opere originale, la fel de bune sau poate superioare și care să poarte amprenta individualității. De aceea, această ultimă frază a fragmentului citat dezvăluie adevăratele intenții ale teoreticianului german care nu a dorit aservirea literaturii sale, ci dimpotrivă a trudit la înălțarea acesteia. Soluția aleasă de el poate nu a fost cea mai fericită, având în vedere o anumită nepotrivire între spiritul clasic și cel german al începutului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
profund clasice, la fel cu ideea derivării aceleiași noțiuni de frumos poetic din esența adevărului. De asemenea, sub coordonate similar clasice se înscriu raporturile stabilite între imaginație și rațiune sau propovăduirea regulii celor trei unități. Ca și în cazul celorlalți teoreticieni ai secolului al XVIII-lea, meritele lui Ignacio de Luzán nu trebuie nicidecum diminuate prin prisma unei raportări epigonice la clasicismul francez. Ceea ce a făcut el, și toți ceilalți avuți în vedere aici, nu a fost doar să propună imitarea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și în plan real prin raportarea la contextul politic al Franței sub regimul lui Ludovic al XIV-lea unui absolutism nedisimulat. Se poate vorbi, în acest sens, fără a o face doar de dragul unei exagerări stilistice, de un despotism al teoreticienilor clasici. Că Boileau a reușit să subjuge, aceasta este ușor de demonstrat prin prestigiul său, prin contururile gigantice pe care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același drum, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și revoluționari. Pe plan literar, o coagulare a ideilor pașoptiste nu s-a produs decât fragmentar prin cele câteva articole program relevante Introducția la Dacia literară scrisă de M. Kogălniceanu, fiind cel mai ilustrativ sau, la nivel individual, prin numeroșii teoreticieni ai epocii care transpuneau idealurile generale într-o manieră particularizantă, subiectivizată și, ca urmare, alterată. De altfel, "neodihna" acelei epoci nu avea cum să corespundă unui sistem literar coerent și echilibrat. Această absență a omogenității se datorează, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
clasicism, după cum am mai afirmat. Ceea ce complică însă și mai mult lucrurile, ducând la nuanțări nesfârșite, este faptul că absența coerenței ideologice nu este numai la nivel general, ci și în interiorul sistemului de convingeri particularizate ale fiecăruia dintre scriitorii și teoreticienii epocii. În acest sens, nu se poate vorbi de nici un autor pe deplin clasic sau pe deplin romantic, nici la nivelul operei, nici la nivelul crezului artistic. Desigur, concretizarea unilaterală a unei doctrine literare este imposibilă în orice timp sau
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Schweizerische Konservative Volkspartei: acesta reprezenta o federație a partidelor cantonale, cu tendințe interconfesionale, al cărei program, referindu-se la reforma socială, prelua multe din ideile liberalilor în ceea ce privește libertatea Bisericii și apărarea libertăților cantoanelor. Mișcarea catolică din Austro-Ungaria își găsise un teoretician în baronul Karl von Vogelsang (mort în 1890), înlocuit de Monseniorul Franz Martin Schindler, profesor de teologie morală la Universitatea din Viena, și un organizator în persoana lui Karl Lueger. Acest tribun al poporului anima Uniunea Creștinilor Sociali, căreia a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în principiile lui încît să nu devină niciodată un "tovarăș de drum". Demersul său a rămas străin de cel al partidelor din democrația creștină cărora le reproșa compromisul. În 1934, îi scria lui Paul Archambault, filosof, discipol al lui Blondel, teoretician al Partidului Democrat Popular, autor, în 1913, al unui Essai sur l'individualisme, în care îl studia pe Laberthonnière: "Multora dintre creștini-democrați le reproșăm faptul de a nu fi căutat (...) cu destulă măreție îndrăzneața tradiție care i-ar fi împins
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
într-un fel de sinteză laburistă. Programele au fost reechilibrate spre opțiuni mai moderate, aspectele foarte îndrăznețe fiind abandonate, așa după cum o arată trecerea de la programul de la Ahlen la principiile de la Düsseldorf și la politica lui Erhard din Soziale Marktwirtschaft, teoretician și practician al unui liberalism temperat de atenția puternică acordată problemelor sociale. Epoca Adenauer 4, din 1949 pînă în 1963, a fost marcată de refacerea economiei pe noi baze, a cărei reușită a asigurat stabilitatea regimului, printr-o reconstrucție democratică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
seara? Boala era mai puternică înainte sau după masă? Bolnavul era periculos pentru anturajul său? Panaite Zosin O altă personalitate legată de dezvoltarea psihiatriei românești și în special a psihiatriei din Moldova a fost Panaite Zosin, distins specialist, practician și teoretician psihiatru. În istoria culturii românești, Panaite Zosin s-a consacrat, în special, prin opera sa politico-socială, fiind exponentul pozitivismului materialist în România 91. Deși personalitatea sa complexă trebuie apreciată în ansamblul ei, convenind că opera psihiatrică a lui Zosin nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
puțin dezvoltate din Peninsula Balcanică, pentru cari credințele bisericești și idealele istorice sunt încă sfinte, nefiind pătate de materialismul modern."30 Această analiză arată iarăși puterea de pătrundere a mersului istoriei, subliniată de Nicolae Iorga. Jurnalistul de la Timpul regreta că teoreticienii occidentali nu răspund pe măsură provocării panslaviste. Marile popoare ale Europei au început să slăbească din pricina luptelor interne stimulate de democrația modernă: "oricât de însemnate ar fi succesele lor în afară, înlăuntru reapare după încheierea oricărei păci sămânța vecinic vie
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
studieze fizica la Universitatea din Viena. Boltzmann a avertizat în mod repetat, în expuneri adresate unei audiențe științifice sau publicului mai larg, că descoperirea „naturii reale“ a fenomenelor fizice nu este un obiectiv al științei naturii. Ceea ce își propune fizicianul teoretician este să furnizeze, prin noțiunile și enunțurile sale, anumite „imagini mintale“ care oferă descrieri cât mai clare și mai simple faptelor cunoscute prin experiență. Hertz - sublinia Boltzmann - a arătat „că nici o teorie nu poate fi ceva obiectiv, realmente congruent cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
trebuie să urmeze traiectoria: cunoaștere, intervenție, evaluare. Pentru aceasta, educatorii au nevoie de un ghid orientativ, de instrumente necesare cunoașterii grupului, care să le ofere informațiile necesare În vederea transformării clasei de elevi Într-un adevărat "laborator de antrenament social"¹. Deși teoreticienii (I.Holban, Gh. Zapan, I.Nicola, M.Zlate, N.Matei, I.Drăgan, I.Radu, V.Popeangă, A.Neculau, Șt, Boncu și practicienii psihopedagogi indică cu rigurozitate anumite metode pentru colectarea, prelucrarea și interpretarea datelor despre grupurile mici, specialiștii vorbesc, totuși
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
împrăștiat pe străzile orașului" dă curs tristeții. Locuim în tragic, moartea fiind consubstanțială vieții. "Cu fiecare zi pruncul nostru e mai aproape de moarte" (Copilul meu). Însă autorul Infernului nu invocă nicicând absurdul, reper fundamental la Jean Paul Sartre; în viziunea teoreticianului existențialist, ființa era "fără rațiune, fără cauză, fără necesitate" (L'Etre et le néant). Nu găsim la acest Ioan Alexandru depresiv ("Poate și acuma-s în pământ") linia sobră a lui Blaga. Expresia nu validează totdeauna ideea. Prozaisme, supărătoare prin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Profesorul Pohoață consideră că știința economică a trecut și prin necesara fază de clasicizare. Pentru domnia sa, "sarcina supremă a științei economice și a economistului trebuie să se limiteze la ceea ce a stabilit A. Smith (adică la bogăție). Dacă el, economistul teoretician, nu se mulțumește cu această simplă și, aparent, neînălțătoare misiune, riscul de a relativiza și a evada pe teritorii ce nu-i aparțin prin "false" modernisme și nejustificate "deschideri" este mare" (Ion Pohoață, Epistemologie și metodologie în știința economică, Economica
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Un economist mai bun trebuie să înțeleagă că poate obține cîștiguri de pe urma negocierilor cu specialiștii în alte domenii. Specialistul în modul de gîndire economic se poate îmbogăți în urma schimbului de idei cu alți specialiști care studiază condiția umană, de la filosofi, teoreticieni politici și sociologi la critici literari, istorici de artă și antropologi culturali. Dacă doriți să vă continuați studiile în domeniul economiei, nu trebuie să cădeți pradă tentației de a ignora sau de a elimina complet celelalte discipline umaniste" (p.479-480
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
productivitate: globală, fizică și economică. Teoria abstinenței îl are ca principal reprezentant pe Alfred Marshall, iar cea a adaosului pe Bohm-Bawerk. L-am amintit mai sus pe francezul Albert Aftalion, care merită cîteva cuvinte în plus. El a fost un teoretician al venitului, anticipîndu-l pe Keynes. Dintre lucrările mai importante reținem: Banii, prețurile și cursurile valutare (1927) și Valoarea monedei în economia contemporană (1948). Analizează rezultatele renunțării la etalonul aur, cu apreciecieri asemănătoare celor ale lui Fisher. Analizează și influențele externe
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
suprem al politicii prețurilor trebuie să fie stabilizarea nivelurilor prețurilor factorilor de producție. Se poate afirma că politica economică suedeză a anilor 1930 a reușit să evite multe erori pe care alte țări le-au făcut, deși măsurile recomandate de teoreticieni nu au fost aplicate decît într-o măsură limitată. În schimb, le va prelua Keynes în teoria sa privind ocuparea. Totuși, spre deosebire de Keynes, suedezii vor considera că șomajul este un fenomen pur ciclic. De aceea și măsurile propuse de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
SUA un asemenea focar", scrie profesorul în articolul amintit. Orice putere încearcă să-și protejeze vecină tatea. La fel ar face și americanii, dacă China și-ar deschide baze militare în Mexic. Aceeași opinie o are și un alt mare teoretician în domeniul relațiilor internațio nale și specialist în probleme rusești, George Kennan, inspiratorul politicii de "îngrădire" a fostului URSS. Meirsheimer propune neutralitate în Ucraina și Georgia. Nici generalii americani nu vorbesc aceeași limbă. Iar o alianță Rusia-China, cu prima vector
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Dehesa, care este, după cum depune mărturie Paul Krugman în prefața lucrării autorului spaniol, Învingători și învinși în globalizare, Editura Historia, București, 2007 (traducerea Sanda-Ileana Racoviceanu), unul dintre cei mai buni specialiști contemporani în domeniu. De la Dehesa nu este doar un teoretician, o voce importantă în problemele economice europene și mondiale, ci și un om cu o bogată experiență ca bancher de mare succes, este președinte al Centrului de Cercetare a Politicii Economice din Londra, membru al Grupului celor treizeci ș. a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
identitară. În cursa către lucruri și către divertisment, mai mult sau mai puțin conștient, homo consumericus se străduiește să dea un răspuns palpabil, fie și superficial, eternei întrebări: cine sunt eu? Consum emoțional: ideea se bucură de mult credit la teoreticienii și actorii marketingului, care slăvesc meritele demersurilor ce permit consumatorilor să trăiască experiențe afective, imaginare și senzoriale. Această poziționare poartă astăzi numele de marketing senzorial sau experiențial. A trecut vremea funcționalității reci, e timpul atractivității sensibile și emoționale. Spre deosebire de marketingul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
constituia opoziție a cedat în fața sirenelor mărfii. A venit ora la care toate sferele vieții sociale și individuale sunt, într-un fel sau altul, reorganizate conform principiilor ordinii consumeriste. Constatarea generalizării modului comercial de satisfacere a nevoilor nu este nouă, teoreticieni importanți 1 subliniind încă din cursul fazei II această reorganizare de fond a societății capitaliste. Totuși, totul arată că a fost trecut un nou prag. Societatea de hiperconsum înseamnă mult mai mult decât extinderea la nesfârșit a sferei economiei politice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]