190,155 matches
-
și de existență cotidiană, pentru a pătrunde în universul de valori cultivate de comunitățile de aromâni. Manualul propriu-zis este structurat pe 30 de lecții, dintre care 3 sunt recapitulative. Fiecare lecție este organizată în general în 3 secvențe: 1. un text, care reprezintă o situație de comunicare (Cu avionlu, La hotelu, La yeatru / doctoru, La unâ agenție de turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul, scrierea și pronunțarea
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
turismu etc.); 2. explicații de natură gramaticală (morfosintaxă) / lexicală; 3. exerciții. La aceste lecții, se adaugă diverse secțiuni auxiliare: alfabetul, scrierea și pronunțarea. Foarte util este și glosarul de la sfârșitul volumului (p. 259-338), cu echivalente în dacoromână, franceză și engleză. Textele sunt concepute pe două coordonate ale existenței aromânești: viața de zi cu zi - exemplu viu de supraviețuire / adaptare istorică - și cea intelectuală, de cucerire, prin cultura proprie, a locului meritat în conștiința / memoria europeană. Aceste două niveluri sunt dezvoltate pe
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
ristorantu, La theatru) și a trecutului zbuciumat (Istorie veacl'i). La acestea, se adaugă lecții privind viața de familie (Stau cu casa pi Calea a Șoputlui), relațiile interumane (Carti câtrâ unâ oaspitâ), gradele de rudenie (Nipoțl'i alu papu Mita). Textele se constituie astfel într-o microenciclopedie despre universul aromânesc, de larg interes pentru diverse categorii de cercetători, de la lingviști și filologi până la istorici, sociologi, antropologi. Lecția 25, Oamini armâni cu anami, reliefează, în acest sens, în subtext, relația de profunzime
Aromâna de lângă noi by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/10430_a_11755]
-
ro.commercial). În fine, sensul care nu mai e deloc transparent în română și care - ciudățenie a uzului ! - se răspîndește tot mai mult este cel prin care a lista devine sinonim cu a printa și a imprima: a fixa un text sau o imagine virtuală pe suport de hîrtie. Se pare că termenul computeristic englez listing, folosit pentru afișarea și vizualizarea unor programe, s-a specializat parțial pentru punerea lor în formă "tipărită"; în orice caz, dicționarele franțuzești înregistrează verbul lister
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
Nu-mi dau seama dacă utilizarea actuală din română se datorează mai curînd sursei franceze, celei engleze sau unei preferințe de dezvoltare internă; în orice caz, se constată o folosire deosebit de intensă a termenilor a lista, listare, listat, atît în texte de specialitate, cît și în jurnalism și în uzul curent. În indicații tehnice putem găsi reprezentat întreg cîmpul semantic; pentru instrument apar sinonimele printer și imprimantă, iar pentru acțiune - a lista și tipărire: "numărul de pagini listate cu un printer
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
prea evident. Cu ce ar fi însă mai bun, în această competiție, a lista? Mi se pare cel mai puțin fericit din întreaga serie: e un cuvînt polisematic cu sens înșelător, în contrast cu etimologia transparentă, cu ideea de listă (dacă un text pe hîrtie mai poate duce cu gîndul la listă, listarea unei imagini e aproape o contradicție în termeni!). Ei bine, succesul verbului a lista (cu sensul "a printa") nu pare să țină cont de asemenea întemeiate obiecții.
Listare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10434_a_11759]
-
înlănțuire cinematică asemănătoare cu secvențele dintr-o peliculă de film. Iar la sfîrșitul lecturii, dacă este întrebat ce a nume a reținut din articolul sau eseul pe care abia l-a terminat, cititorul îți va vorbi de imaginile aflate în afara textului, și nu de cuvintele textului. Tocmai de aceea spuneam adineauri că Andrei Codrescu, scriind bine, o face într-un fel de care nu-ți dai seama la prima vedere. Totul pare foarte simplu și curgător, în realitate totul e rezultatul
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
dintr-o peliculă de film. Iar la sfîrșitul lecturii, dacă este întrebat ce a nume a reținut din articolul sau eseul pe care abia l-a terminat, cititorul îți va vorbi de imaginile aflate în afara textului, și nu de cuvintele textului. Tocmai de aceea spuneam adineauri că Andrei Codrescu, scriind bine, o face într-un fel de care nu-ți dai seama la prima vedere. Totul pare foarte simplu și curgător, în realitate totul e rezultatul unei tehnici a scrisului aplicate
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
o nouă tematică și problematica implicată impun configurări lirice distincte. Cu urechea surdă la scârțâitul versurilor sale, cu simțul critic atrofiat până la dispariție, autorul nostru își construiește Opera și se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări ditirambice. O secțiune consistentă este aceea a referințelor, adunate gospodărește, încă de la primul țipăt liric; iar un CV alcătuit până în infinitul mic completează harta egolatriei și
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
să găsești nota diferențiatoare a unui poet, dacă nu într-un asemenea volum trecut prin mai multe ape? Din nefericire pentru Carolina Ilica, creația sa nu prezintă doar acele reziduuri formale, stângăcii ușor de îndreptat, printr-o simplă revizuire a textului, sau de ocolit, într-o fază ulterioară. Miezul însuși al poeziei sale este stricat. Reflecția "filozofică" e la nivelul unei domnișoare romanțioase, captivă la pension și transcriind, cu degetul la tâmplă, impresii în jurnal: "N-am darul de-a fi
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
boi verzi". Figurile de stil utilizate nici nu explică, nici nu complică: sunt goale de sens și lipsite de sonoritate, stupizenii adunate în pagină. Dar nu numai imagismul poetei e deficitar. Ea are serioase probleme și cu controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal. Stridențele sunt imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
insolit, străinul, îi reproșează: "nu-ți pasă că murim înăbușiți de propria-ți descoperire" și îl ucide cu arma pe care nu o inventase încă (Judecătorii). Creatul este, în ambele cazuri, o ardere a etapelor firești ale timpului. în ceea ce privește organizarea textului, remarcăm preocuparea autorului de a așeza un dublu ecran în fața receptorului pe care situează imagini care se anunță reciproc, se suprapun - prima fiind cea a rememorării, a unui timp consumat, iar cea de-a doua aparținând circumscrierii personajelor într-o
Literatura SF by Gabriela Toma () [Corola-journal/Journalistic/10451_a_11776]
-
bineînțeles, autorul scoțând în evidență, prin succinte comentarii însoțitoare, ceea ce crede că a fost mai interesant în revistă în segmentul de timp cercetat. Din păcate, discernământul istorico-literar al autorului nu funcționează peste tot impecabil și se întâmplă să minimalizeze tocmai texte cu adevărat importante apărute în revistă. Notează, de pildă, că în mai multe numere din 1963, în Viața Românească s-a "discutat" (ghilimelele îi aparțin) despre Titu Maiorescu, printre cei care au făcut-o numărându-se Liviu Rusu și Tudor
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10445_a_11770]
-
viitoare o sărbătorire în redacție. Din toți banii. De ce să citim revista Tomis ? Pentru mărturisirile lui Mircea Cărtărescu, căruia, de altfel, numărul din iunie (anul XLI, nr. 435) al revistei constănțene Tomis îi dedică - la aniversară - un grupaj consistent de texte. "La ora aceasta sunt o victimă a propriului meu succes, la ora aceasta critica literară serioasă m-a abandonat cu desăvârșire, în schimb a tăbărât pe mine media. În loc să am cronici foarte firești, foarte normale, cu obiecții, cu laude, și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
țări. Și tinerii care intonează psalmi religioși, dansând cazacioc sau French-cancan, în haine lungi și negre de piele, cu cutii de santal în mână. Trebuie să fii un nebun genial, numit Alexandru Tocilescu, ca să creezi așa ceva; Daniil Harms devine (pre) text, pornești de la el, de la absurdul pseudoimaginat (într-o lume violentă, în care victima poate fi oricine, dar mai ales una inventată ad-hoc de un regim, la un moment dat, plătind cu viața pentru o crimă care n-a avut loc
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
astăzi într-un veritabil specialist în materie de resuscitare a publicațiilor interbelice. Căci Marin Diaconu asta face, resuscită la propriu lumea literelor de atunci, trezindu-le la viață și dîndu-le chipul nou al edițiilor din zilele noastre. Ciudățenia este că textele cărora Diaconu le dă o a doua viață aparțin unor cotidiene sau gazete pe care majoritatea dintre noi nu le-a văzut niciodată la înfățișare. Ziare precum Curentul, Universul, Vremea sau Cuvîntul, al căror nume, deși ne sună familiar în
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
ignorate. Și deși nu este o lucrare ad usum delphini, ci un instrument de lucru destinat eventualilor exegeți, autorii știu să-și poarte cititorul treptat, pas cu pas, în labirintul gîndirii noiciene. "Autoprezentarea" și "Fișa clinică" de la începutul dicționarului (două texte în care Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul de termeni, de indicii de nume și de lista schemelor din filozofia lui - toate acestea
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
grăitoare privind frecvența celor două variante: absolvă e atestat de 32.400 de ori, inclusiv cu sensul școlar ("absolvă prima promoție în specialitatea Calculatoare Electronice", ac.utt.ro) iar absolvește doar de 379 de ori, cele mai multe din apariții fiind în texte din Republica Moldova: În 1979 absolvește școala medie de cultură generală din sat" (prodemo.md); "absolvește Universitatea Tehnică din Chișinău, facultatea de construcție" (ournet.md); "În anul 2004 absolvește Academia Ștefan cel Mare" (dse.md) etc. În DEX și în vechiul
Absolvă, cheltuie, bombăne... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10474_a_11799]
-
firescul din paginile memorialistice ale lui Peltz. Călătoriile lui Slavici, pe care Peltz le-a ascultat povestite, istorisirile despre cărți vechi, scoțînd din el pe anticarul amator, impresia morții aceluiași Slavici. Pe urmă, munca la Gazeta ilustrată, înflorind fotografiile cu texte explicative, și întîlnirea cu Rebreanu. Ceva din atmosfera de la Sburătorul, tablou de epocă pe care vremurile de după '60 nu-l deranjează deloc, trece prin rînduri. Lume literară nesiluită de nimeni și nimic. Acolo își lansa Rebreanu părerile, cum că Cehov
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
slava vremii cînd "artistul e prețuit cum se cuvine"... Mai rețin un portret paradoxal al certărețului Camil, pe care Peltz îl descrie, ca să vezi, drept un om cu vocația prieteniei. Totuși, răfuielile lui cu actorii, ca dramaturg care ținea la text, nu scapă neamendate, în episodul despre o "înfruntare" cu Lucia Sturdza-Bulandra. În rest, conflicte multe, și persecuții. Atunci, îmi spunea, mă închid în casă și notez în Jurnal ceea ce nu am unde publica! Într-adevăr, ținea un jurnal în care
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările astea, de portretistică mică, le face un altul, coleg cu autorul jurnalului, cu schepsis, dar fără ostentație. Sigur că jocul e transparent, dar tocmai ștafeta la vedere, dinspre text spre subsol și-napoi, transformă jurnalul unui solitar, cu prieteni puțini și pasiuni - culturale - multe într-un document, în felul lui, de generație. Din care nu lipsește, ca ecou, vaierul timpului: "Doamna T., o bătrînă slabă și uscată, prietenă de-
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
formă populară, pe care a început să o folosească și limbajul jurnalistic, în stilul colocvial: "salvamarul nu vrea să fie furat de ronii binemeritatei amenzi pe care o va aplica necruțător contravenientului" (România liberă, 16.05.2006). Uneori, în același text putem întîlni atît acronimul oficial - scris cu majuscule și invariabil -, cît și forma populară, cu minuscule și terminație de plural: "o pomană din partea statului în valoare de 11 până la 50 RON. Chiar și asa, cu toți Ťroniiť aruncați în coada
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
am ajuns să mă rog și eu, uneori, în privința celor care văd și judecă teatrul. Nu m-am gîndit că Harms se poate pune în scenă. Mi s-a părut cinematografic, mai degrabă, mai aproape de un delir fellinian. Găsind în text sîmburele zborului Margaretei lui Bulgakov, dramatizat și jucat de atîtea ori, am mers pe mîna regizorului Alexandru Tocilescu. Pînă la capăt. Și n-am greșit. Ba dimpotrivă. După spectacolul cu același titlu de la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, am plecat
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
ce este vizual, în tipul de relații dintre personaje, în tehnica contrapunctului, accentuînd astfel, ca și autorul, forța ironiei, cinismul chiar, în fața derizoriului, gongoricului, prostiei, absursului în care își înghesuie unii și alții viața, nimicniciei sub semnul căreia o trăiesc. Textul lui Daniil Harms îi vine mănușă lui Tocilescu. Iar spiritul lui ludic înflorește în noi și noi imagini, mesaje, formulînd pe scenă, ca și Harms în scris, un alt tip de manifest, valabil oriunde și oricît atîta vreme cît aroganța
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
formulînd pe scenă, ca și Harms în scris, un alt tip de manifest, valabil oriunde și oricît atîta vreme cît aroganța mediocrității, prostiei de-a dreptul, a nonvalorii este încoronată cu drepturi depline. Nu există încrîncenare în spectacol, nici în text. Există doar o fantastică și usturătoare manifestare a inteligenței, a talentului, a ironiei, și a unui cinism de o eleganță care șochează. Cred că s-a muncit enorm, dar nebunia lui Harm "interpretat" de Tocilescu a contaminat pe toată lumea, actori
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]