2,141 matches
-
excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius, un subiect, oricum, exploziv. Cum recunoaște și Bardon (ibid.), tema aleasă de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus Pompeius, un subiect, oricum, exploziv. Cum recunoaște și Bardon (ibid.), tema aleasă de Cornelius Severus risca să rănească susceptibilitatea lui Augustus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Ovidiu lui Augustus, trebuia să trezească în sufletul Împăratului același dispreț pe care l-a provocat versul lui Naevius fraților Metellus: din nefericire (pentru poporul roman) cei doi consuli au căzut în aceeași zi (lăsând, din păcate, drumul liber tiraniei lui Augustus: pare să continue poetul). Prin versul citat, sulmonezul intenționează să sugereze posterității că ghinionul l-a urmărit încă de la naștere, care a avut loc într-un context așa de tulbure 459 pentru poporul roman și care avea să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
îl puteau avea asupra celor care se opuneau regimului lui Augustus. 254 Trebuie remarcat pluralul regnis, care pare a servi nu atât de figură poetică, ci pentru a sugera că acea faimoasă zi (illa) a pus capăt tuturor regimurilor (tuturor tiraniilor), s-ar putea spune ideii înseși de tiranie, se înțelege, în realitate sau virtualiter, prin exemplul dat tuturor timpurilor, fără a exclude prezentul. 255 Ibid., cu bibliografia deja menționată. 256 Ex Ponto, I, I, 59-62. De altfel, părerea lui de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regimului lui Augustus. 254 Trebuie remarcat pluralul regnis, care pare a servi nu atât de figură poetică, ci pentru a sugera că acea faimoasă zi (illa) a pus capăt tuturor regimurilor (tuturor tiraniilor), s-ar putea spune ideii înseși de tiranie, se înțelege, în realitate sau virtualiter, prin exemplul dat tuturor timpurilor, fără a exclude prezentul. 255 Ibid., cu bibliografia deja menționată. 256 Ex Ponto, I, I, 59-62. De altfel, părerea lui de rău ste cât se poate de interesată, după cum
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
București, 1999; Gestuar, Botoșani, 2002. Ediții: Georg Trakl, Antume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001, Postume, tr. Mihail Nemeș, București-Chișinău, 2001. Traduceri: Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, Chișinău, 2001; Robert Muchembled, O istorie a diavolului, Chișinău, 2002; Mario Turchetti, Tirania și tiranicidul, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Un expresionist postcomunist, ST, 1991, 10; V. Grosu, O poezie a interferențelor, „Columna”, 1992, 8-9; Mariana Codruț, „Nevoia de strigăt a limbii”, RL, 1992, 13; Nicolae Bârna, Levitația izbutită, L, 1992, 36
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
focul să persiste el trebuie hrănit („că e foc care se stinge dacă nu va fi hrănit”), cu ce altceva dacă nu cu vreascurile răbdării, cu energia muncii migăloase?... De aceea grija cea dintîi a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a moralistului este să scape de tirania muzelor, de capriciile inspirației. Inspirația poate veni sau nu, soarta poemului nu poate depinde de această necunoscută. Sincer sau complezent, Grigore Alexandrescu interoghează pe Voinescu, II: „Cum să scap de muze, de vechea tiranie, De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
De ale lor capriții, d-a lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi depășit de un talent mai puternic: „Dar o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor cochetărie, Care Întotdeauna mi-au fost supărătoare Și pricini felurite de lungă Întristare?” Întrebare, totuși, retorică. Îngrijorare puțin jucată. Poetul cunoaște remediul: tehnica de a versifica bine „stilul deslușit”. Pentru a evita o tiranie incontrolabilă, acceptă cu bucurie o tiranie controlată de legi. Este Împăcat, de altfel, cu ideea că literatura lui reprezintă un factor de tranziție. Primește, ca Alecsandri mai tîrziu, ideea de a fi depășit de un talent mai puternic: „Dar o scriere este totdeauna un mijloc de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le-am simțit: Pace, liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață, Mulțumirea se năștea.” Grigore Alexandrescu are ochi agricol, natura lucrată Îi place. filtre livezi și saduri, aproape de unda armonioasă, ar trăi liniștit și În tăcere, departe de tiranie și de „tovarăși nelegiuiți”. Deocamdată valea trăiește În amintire. O privire stăruie În alt poem (Meditație) asupra cîmpiei pierdute spre hotarele cerului: „Ce netedă cîmpie! Cum ochiul se uimește! Ce deșărt se arată, oriîncotro privești! Întinsă depărtare se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iubire Pe sînul tău, o, mare, se leagănă cu dor; Tu i-ai luat ei locul În sîntul meu amor, Și valurile tale, sălbateci, furtunoase, N-au fost atît de aspre, atît de fioroase Ca fiii țării mele, ca cruda tiranie Sub care pleacă fruntea sărmana Românie! Eu te iubesc! o, mare, p-al cării sîn curat E liberă gîndirea ca valul tău spumat. De cîte ori suspinul și lacrimele mele S-au mestecat cu vîntul și valurile tele! De cîte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică și, În amintirea acestei prefaceri, sapă pe copaci celebrele slove: „Că amoriul cel mai strașnic din prieteșug răsare.” În foarte cunoscuta Jaloba mea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lasă deoparte, pentru o clipă, celebra lui pudoare și vorbește, Încifrat e drept, despre un rai ascuns, despre țÎÎșoarele dezvălite, de furia gurilor Împreunate, de răsuflările Îndesite care duc gîndul mai departe de vers. Conachi este cel care instaurează, cred, tirania ochilor În poezia română. Seducția Începe totdeauna cu o privire. O privire ce corupe și Înlănțuie. Efect dublu: subiectul și obiectul intră Într-o relație de dependență. Ochii, dar, dintre părțile corpului sînt mai des invocați, slăviți. Ei varsă foc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu Anton Pann apare „critica erosului”: „Într-o epocă În care femeia este divinizată, iar poezia erotică domină producția literară, Pann introduce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Don Juan care se ia drept un Tristan. Umilința, arma seducătorului moldo-valah. Impaciența năvălitorului erotic. Cele patru culori ale dragostei. 4. Imaginea obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că scriitorii și artiștii în genere sunt înclinați să-și eroizeze propria existență prin mijlocirea unei narațiuni mitico-simbolice pe tema dublului și a celei de-a doua nașteri. Potrivit teoriei psihanalistului, copilul se află inițial sub dominație maternă (i.e. sub tirania "eului"), dar poate să-și câștige dreptul la o nouă viață printr-o alianță cu tatăl (simbol al "sinelui")32. Ca atare, eliberarea de legăturile "naturale" s-ar realiza cu ajutorul unei proiecții fantasmatice voluntare, ce declanșează și procesul individuației. În
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
individualitate redusă la un set de automatisme și de atitudini-șablon, de natura clișeului, stereotipiile de limbaj reflectând reacțiile psiho-comportamentale menite a ilustra, în fapt, mecanismul "psihologiei invariabile" asupra căruia se focalizează, polemic, poetica lovinesciană. Individualitatea se vede finalmente anulată de tirania clișeului atotputernic, ce transformă omul într-o făptură anonimă și lipsită de "personalitate" (în sensul "plin", romantic, al cuvântului). Romanul lovinescian trebuie citit, așadar, dincolo de caracterul deseori ilizibil al "narațiunii" în sine, ca o dramă a neputinței de a vorbi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
altele nouă necesare. De pildă pentru a da un singur exemplu o serie de valori zise iluministe (libertatea de gândire, de comunicare, spiritul critic etc. etc.) dobândesc substanță și o imprevizibilă actualizare, în plină epocă totalitară, perfect echivalentă cu definiția tiraniei în secolul al XVIII-lea. Ceea ce pare ideologic perimat, depășit, în Occident, redevine dintr odată foarte actual în țările comuniste din Est, în a doua jumătate a secolului XX. A constituit pentru mine o profundă decepție să constat că așa-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Zaporojeț spune: «Copilul crescut În spiritul poveștii populare, simte limita pe care nu trebuie s-o depășească imaginația În artă și totodată Începe să-și formeze criterii realiste și aprecieri estetice. (Ă)» Nică reprezintă poporul muncitor care se ridică Împotriva tiraniei. (Ă). Basmul Ninei Cassian respiră o morală sănătoasă. El Îi Învață pe copii să-i recunoască și să-i urască pe asupritorii celor ce muncesc și le arată totodată importanța luptei unite a celor mulți Împotriva exploatării. Cu satul Întreg
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poemul Sfărâmat-am rânduirea cea crudă - al lui Dan Deșliu: «Cu ura clocotindă În pumnii sângerați, sfărâmat-am orânduirea cea crudă și nedreaptă; visările cețoase s-au preschimbat În faptă și-n rodnică furtună nelămurită șoaptă ce spăimântase-n veacuri tiranii Îmbuibați». (Dan Deșliu, În numele vieții, E.P.L.A., 1950). Poemul lui Dan Deșliu are aceeași structură a strofei ca și Împărat și proletar (cu excepția distribuirii rimelor) și cuprinde termeni familiari lui Eminescu, care nu au rămas Însă În limba literară: „fameni”, „noptoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cerință specială a conținutului. Iată un catren În care ideea curgerii timpului și a Înnoirilor pe care ni le aduce capătă o expresie cvasi-ermetică: «Anii cei tineri Își leapădă Pagina zilei ce scăpată Ca să-și Îmbrace, frumoșii, Rufele zeilor roșii». Tirania vorbelor Îi urmărește uneori pe Dan Deșliu, Baconsky, Frunză etc. În poemul Mesaj, Vintilă Ornaru vrea să-și exprime bucuria, nădejdile, visurile cu care intră În anii primului nostru cincinal. El nu știe Însă să-și concretizeze tema. Faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui Ludovic al XIV-lea; din 1734 pînă în 1748, el scrie Esprit des lois în care preconizează o monarhie temperată de existența unor organe intermediare și fondată pe separarea puterilor, executivă, legislativă și judecătorească, veritabil zid de apărare împotriva tiraniei. Fiu al unui notar parizian, Voltaire (1694-1778) publică în 1734, după o ședere în Anglia, Lettres philosophiques, elogiu al instituțiilor engleze. După o viață agitată, el se instalează în 1760 la Ferney, la doi pași de frontiera elvețiană, de unde exercită
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
nici chiar una singură în întregime; consolînd uneori pe dușmanii rațiunii, părînd a nu dori în religie decît o semi-toleranță, în politică decît o semi-libertate; menajînd despotismul atunci cînd ei combăteau absurditățile religioase și cultul atunci cînd se ridicau împotriva tiraniei; atacînd aceste două flagele pînă la originea lor, chiar și atunci cînd păreau că nu se luptă decît cu abuzurile revoltătoare sau ridicole și lovind acești arbori funești la rădăcinile lor cînd păreau a se mărgini la a tăia din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]