2,542 matches
-
magna cum laude. Moare câteva săptămâni mai târziu, răpus de o pneumonie, și este înmormântat la Leipzig. Die Gedankenlyrik [Lirica de idei] apare, în același an, la Halle. În paginile „Sămănătorului” (unde a semnat și Elvira M.), distanțându-se de tonalitatea generală, C. aducea, în poezia erotică, un aliaj nou, de combustie și meditație: el scrie versuri luminoase, în care regretul, despărțirea nu ajung să întunece bucuria de a trăi. Dimpotrivă, arderea lăuntrică, sentimentul unei creșteri sufletești pe care nici un obstacol
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
miez, invadate de referințele la tehnică, informatică, design, sport, rock and roll, suprarealism și motociclism, poetică de stroboscop deopotrivă exultantă și tristă, subversivă și autodisolutivă. Cartea Poeme de amor (1983) desfășura ca un penaj de păun barochizant disponibilitatea poetului, în tonalități ce mergeau de la Antichitate la trubaduri și de la Dante la Pâlnia lui Stamate. Prozaismul căutat și etalat cu voluptate, enorma poftă ludică a acestei poezii (ca a întregii generații ’80, de altfel), prin care totul se dă peste cap și
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
celui de-al doilea război mondial, C. debutează editorial cu placheta Panopticum (1943), urmată de două volume care îl vor impune relativ repede în conștiința literară a epocii: Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie gravă, întunecată și sumbră: marcat de mizeriile și ororile războiului, pe de o parte, conștient de eșecul estetismului literar în a asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
și 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris și articole culturale, proză scurtă, epigrame. În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care primește, din partea Fundațiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. C. este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul cunoașterii spirituale și încearcă o transcendere a barierelor ce împrejmuiesc lumea opacă, limitată, o pătrundere în misterele ce nu se revelează decât, poate, în vis. În versuri se disting
CHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286204_a_287533]
-
al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C. îi opune, totodată, în Blocada, o substanțială înclinare spre picaresc, ceea ce conferă narațiunii tonalități grave, de nuvelă exemplară. Un alt tip de proză încearcă scriitorul în romanul Hotarul de nisip, cele șase capitole definitivate, din varianta inițială a cărții, datând din anii 1952-1954. E vorba de un roman de acțiune cu trimiteri retrospective, reconstituind
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
Oglinda cu lebede (1968). Titlul sugerează, desigur, reflectarea artistică, planul secund, pe ale cărui volute estetice evoluează o vreme poetul. Creația sa reține în cercuri concentrice, de acumulare treptată, influențe argheziene sau blagiene, repede depășite. Versul cu tente expresioniste și tonalitate de incantație arhaică îi devine caracteristic. În ciuda aparenței de improvizație, poemele lui C. pornesc de la preocupări de estetică și filosofie. Placheta Saturnala (1969) este pusă sub semnul lui Heraclit: „...muritori - / nemuritori, / nemuritori - / muritori/ își trec unii altora moartea și-și
CHIVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286219_a_287548]
-
din Prostănaci (1987) - denotă capacitatea lui C. de a se copilări frumos, de a capta atenția prin istorisiri ingenioase și sugestive, unele, în manieră folclorică. A publicat și versuri pentru adulți. Motivele legate de locurile natale sunt exprimate într-o tonalitate ușor elegiacă, sinceră, mai ales în Iarna dragostei (1984) și Iubind (1991). SCRIERI: Băiețelul din geamul albastru, Chișinău, 1970; Corăbioare, Chișinău, 1972; Glob matern, Chișinău, 1973; De vorbă c-un ghiduș, Chișinău, 1974; Trenul 61-B, Chișinău, 1975; Arme în iarbă
CIOCANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286246_a_287575]
-
repus în drepturi ca membru de onoare în 1990. S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor), a melcului leneș, pedepsit să-și poarte casa în spinare
CIOTORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
lui 1900 pleacă în Belgia, stabilindu-se la Bruxelles, de unde trimite vești și scrisori până prin 1928. Fără a fi un poet de talent, așa cum îl considera C. Dobrogeanu-Gherea, C. este autorul unor versuri adesea sensibile, fine, prelungind mai cu seamă tonalități eminesciene. Ca și alți poeți ai epocii, el nu este atât un melancolic, cât un sentimental romanțios, înclinat spre o duioșie grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
a caracteriza sugestiv, într-o formulă memorabilă, care îl pune în lumină iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de profundă originalitate al lui Arghezi, C. fixează tipologia
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Gavrilcea. E o „anormalitate” în comportarea și în reacțiile lui Ioanide, ca și în cele ale soției sale, care par mai mult mirați decât îndurerați de moartea năpraznică a copiilor lor. C. nu avea simțul tragicului și nici contextul și tonalitatea narațiunii nu-l favorizau. Romanul, al cărui epic e mai degrabă static, se constituie ca o frescă (parțială) a societății românești din ajunul celui de-al doilea război mondial. Punctul forte îl formează descrierile de medii, de străzi, clădiri, mobilier
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cu seamă tacit, în calitate de redactor-șef al „Gazetei literare” și de redactor-șef adjunct al „Vieții românești”. Lui își datorează, în bună măsură, debutul Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Nicolae Velea, Ilie Constantin, majoritatea șaizeciștilor. Tinerii, în special aducătorii de noi tonalități, căutătorii de noi mijloace expresive s-au bucurat din partea sa, tot timpul, de sprijin și încurajare. Cărțile lui de critică abundă în propoziții entuziaste despre Nicolae Labiș, D.R. Popescu, Petre Stoica, Nichita Stănescu, Ilie Constantin, Cezar Baltag, Constanța Buzea, Teodor
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
, revistă care a apărut la București, lunar, din septembrie 1930 până în iulie 1931 (șapte numere), având ca director pe Aurel Baranga. Promovând suprarealismul cu tonalități provocatoare, violent contestatare, valorificând, prin dicteul automat, delirul verbal sau „grafismele subconștientului”, publicația, subintitulată „Revistă de artă modernă”, nu are un articol-program explicit. Totuși, poate fi citită următoarea Prefață: „Subliniați subiectul cu o linie și predicatul cu două”, ceea ce ar
ALGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
drum poeziei de mari tensiuni lăuntrice, pe linia liricii de interogație și atmosferă meditativă, și conturează un ton, un relief de accente propriu satirei, poetul numărându-se între precursorii direcți ai lui M. Eminescu. În proză (Memorial de călătorie), deși tonalitatea este naturală, dezinvoltă, autorul nu se ridică dincolo de observația directă și însemnarea topografică, excepție făcând paginile ce descriu un răsărit de lună la Tismana. Impregnat de melancolie și de culoarea fantastică dată de fiorul magiei lunare, peisajul devine stare de
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
cosmopolitism în cultura română, Pavel Apostol, Lenin și problemele literaturii ruse, Dumitru C. Micu, Poezia lui 1 Mai, Aurel Martin, Poezia lui 23 August. Despre unele lipsuri ale criticii noastre se intitulează, conformist, însemnările lui George Munteanu. La fel arată tonalitatea și coloratura rubricii rezervate aniversărilor și comemorărilor. Numărul 2-3/1950 e parțial consacrat centenarului Eminescu, cea de a doua secțiune fiind rezervată altei „aniversări”: 26 de ani de la moartea lui Lenin. Despre Eminescu scriu Ion Brad, Emil Isac, Miron Radu
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
condiția mi(s)tică; simte, altfel spus, că odată cu el se năruiește o lume. Una a valorilor tradiționale, în care puritatea era încă exemplară. Inorogul lui Cantemir are conștiința tragică a faptului că el este ... "ultima licornă" și deplânge, în tonalități răvășitoare, această fatalitate. Cum este vorba de una dintre cele mai frumoase pagini din literatura română, citez cu entuziasm: "Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au pașii celui iute, închisu-s-au cărările cele neîmblate, aflatu-s-au locurile cele necălcate, în silțele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și denunță tirania, rostind adevărul inconvenabil, încălcând tabuul: "Adunarea aceasta de drepte stăpânii, au de cumplite tirănii iaste?"21 Efectul creat în rândul celorlalți este de derută, căci adevărul, rostit tranșant și asumat public, devine amenințător. Treptat, cuvintele Liliacului capătă tonalități profetice, mai ales că el este cel care proclamă dreptul Filului și al Inorogului la domnie: "Iară acmu în alégerea epitropiii Strutocamilei, toată dreptatea cu ochii am vădzut. Ce dintr-atâțea mari și înțelepți sfétnici, unul macara a cunoaște n-au
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
produse apar sub formă de obiecte miraculoase* la Jules Verne. Și-a modificat imaginile și tonul în timpul celei de-a doua industrializări odată cu absolutizarea consumismului, adică în timpul punerii în funcțiune a unei lumi conduse de publicitate. O excelentă mărturie, cu tonalitate satirică, găsim în The Space Merchants Neguțătorii spațiului (1953) de Frederik Pohl și C.M. Kornbluth. SF-ul este pus astăzi în fața industrializării comunicării și a virtualului pe care scriitorii cyberpunk* și le imaginaseră deja (cf. Neuromancer / Neuromantul, William Gibson, 1984
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
acordată incipiturilor, care-l antrenează pe cititor în decorul realist al povestirii, conotând emoții. Ne vom referi în continuare la celebrul incipit din Neuromantul: "Cerul era de culoarea televizorului fixat pe un post care nu mai emite", care dă imediat tonalitatea întregului textual, sau la cel din The Space Machine ⁄ Mașina spațiului (Christopher Priest, 1976): Atinsesem vârsta de o mie de kilometri", care ne bulversează reperele și lasă să se întrevadă un mister. Alegerea vocabularului este primordială pentru a nu cădea
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a lungul întregului text. Numeroase povestiri SF trec astfel de la focalizarea zero (punctul de vedere al unui narator omniscient) la focalizarea internă (punctul de vedere al unui personaj), ceea ce are drept consecință faptul că le permite punctelor de vedere și tonalităților să varieze, trecând, de pildă, de la ironie la descrieri lirice. Personajele nu mai sunt simple instrumente narative, inspirate dintr-un stoc de clișee, asemenea eroului ale cărui încercări glorifică valorile ideologice și provoacă uimirea cititorului. De data aceasta personajele sunt
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
umane. Această exigență devine una centrală deoarece s-a demonstrat, printr-un suport de dovezi de teren, că matricea perinatală care a dominat travaliul și expulsia propriei nașteri, planează imperturbabil asupra vieții noastre, alimentându-ne optica și atitudinea față de viață, tonalitatea predominant optimistă sau pesimistă a tonusului psihologic, precum și predispoziția pentru diverse disfuncții sau maladii. în continuare, vom realiza o succintă portretizare a celor patru matrici perinatale, cu atenționarea prealabilă că prima dintre ele vizează existența prenatală, iar celelalte trei se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
-și reamintească, fie nu mai vor să-și reamintească pentru a se proteja. Am înțeles și am respectat această dorință, mai ales că domnul Vacariu publicase deja sub forma unor romane experiențele sale concentraționare. Interviurile transcrise nu pot reda nici tonalitatea și nici intensitatea trăirilor afective a celor intervievați din timpul discuțiilor. Mărturisesc că, împreună cu cel intervievat, am râs de multe ori de absurdul unor experiențe după cum de multe ori nu ne-am putut stăpâni lacrimile, revolta, stupoarea și indignarea. Or
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu prezența lor. Chiar și unele vizite neagreate provoacă reacții negative, de respingere din partea gazdelor. În astfel de situații, acestea recurg la manifestări subtile pentru ca musafirii să înțeleagă inoportunitatea prezenței lor. Înscenarea unui conflict spontan între gazde, cu accente și tonalități ridicate, are menirea de a-l determina pe nedoritul musafir să se retragă cât mai repede. Mai frecvent sunt folosite certurile și corecțiile aplicate copiilor. Asemenea stări tensionate, create artificial, sunt, de fapt, invitații mascate pentru musafiri de a-și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
realului fiind în același timp semnificație și sugestie. Cuvântul, prin forța sa expresivă, dă valoare comunicării. Este mijlocul de comunicare cel mai bogat în sensuri, în rezonanțe interioare generate și amplificate de muzicalitatea rostirii. Cuvântul corect utilizat gramatical și ca tonalitate, fără prețiozități, are menirea să înlăture barierele dintre emițător și receptor, precum bătrâna ateniană îl recunoaște pe Theophrast că este străin după un singur cuvânt rostit, la fel ascultătorul simte când cel ce vorbește este „la el acasă”, din punctul
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
a lor (limbaj verbal, nonverbal etc). Acum la începutul secolului al-XXI-lea suntem martorii apariției unui nou tip de om de știință, cel din domeniul comunicărilor nonverbale. După constatarea lui Albert Mehrabian din totalul mesajelor aproximativ 7% sunt verbale, 38% vocale (tonalitatea vocii etc.) iar 55% sunt mesaje nonverbale. Noi comunicăm în permanență cu Dumnezeu, cu forțe invizibile chiar dacă nu suntem conștienți de aceasta. Am ales ca subiect al acestui capitol interferențele semiotice în dialectica ritului și mitului, aplicând metodologia semiotică. Din
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]