2,223 matches
-
piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate doborî cu ușurință un animal mai plăpînd. Chiar și unul puternic poate avea probleme, dacă nimerește în mijlocul unui torent adînc. Acolo n-ai cum să înoți; apa adună tot ce întîlnește în cale, de la ramuri uscate la milioane de frunze moarte, de la rădăcini putrede la pietre rămase de la ultimul dezgheț; și, cu forța lor cumulată, căpătată în rostogolire, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
hotărît, una cu peretele de piatră, strecurîndu-se exact pe dedesubtul șuvoiului nestăvilit, pe o potecă îngustă. Urletul apei în cădere depășea orice închipuire acolo jos. Coti după o stîncă, apoi după încă una. Cu groază, Lupino observă gheață alunecînd odată cu torentul. Mai sus, pe rîu, gheața cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii haitei de lupi! Vi s-a întîmplat să vă găsiți, măcar o dată, într-o situație disperată, care să vă paralizeze toate gîndurile, și în fața căreia să vă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deranjez, începu, hotărît să le cîștige încrederea din prima clipă. Se opri și făcu o pauză lungă, timp în care își studie, curios, interlocutorii. Mistreții erau cel puțin hilari. Porniți în căutarea hranei, scormoniseră cu rîturile prin aluviunile purtate de torente. Cu puțin noroc, te poți alege cu o captură frumoasă în urma unui asemenea demers. Apele scotocesc, răscolesc, dezgroapă și transportă inimaginabile comori. Un mistreț isteț nu lasă să-i scape printre degete ocazia unei mese îndestulătoare pentru care nici măcar nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Cecco d’Ascoli. În cavernele cerurilor explodează aceeași flacără care devorează pântecul vulcanilor. Veniero rămăsese tăcut, contemplându-și cupa pe care o strângea În pumni. Dar, la acele cuvinte, se deșteptă. — Și abisurile mărilor sunt biciuite de curente năvalnice, ca torentele de aer care umflă pânzele. Da, cu adevărat, messeri, cele de jos sunt cum sunt cele de sus... eu am văzut. Își afundă la loc privirea În cupă, ca și când ar fi vrut să alunge o amintire chinuitoare. Dante era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar din lacrimile toate, un torente-aș vrea sa fac Și le-as strânge în oceane, numai să îți fiu pe plac! Aș preface toți ciulinii, prăfuiți, de lânga drum, Mai frumoși decât sunt crinii, noaptea, cu al lor parfum; Aș dori s-alung tristețea, s-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
umbră selenară. Tu speri că vei înlănțui în ea pe Zâna Iubirii. Ce poartă pe umerii albi, albi de mirare gânduri ce devin flori de crini ce se pierd în ruguri de visare. Dar viața curge ca o apă cu torente, zidind între moleculele sale, mersul lumii. Cu o durere amară încerci să convingi Nemurirea că-n sfera iubirii suntem călători printre aștrii albaștri într-o noapte de cristal cu crini. Neliniște în ploaia de himere negre-al neființei Ne risipește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent de sânge care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri sângerarea și în câteva clipe de la nașterea fiului ei, Hatnuf a murit, cu capul în poala mamei ei. Scena din cameră era teribilă: mama moartă, un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de molie imensă. A aruncat o privire speriată spre mine, a dat să plece, dar s-a răzgândit. Stătea în ușă fără să spună nimic. — Ce doriți? l-am întrebat. Prinzând curaj, omul s-a apropiat, lămurindu-mă cu ajutorul unui torent de vorbe care se revărsa continuu că auzise de venirea unui „scluptor”. Sculptor, l-am corectat eu. Și se gândise că fiind eu un oaspete de seamă, poate îl ajutam cu o vorbă bună pe lângă Moașa. Știți cine-i Moașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Persoane: MUREȘANU, MORS, GENIUL LUMINEI (Scena înfățișează un peisagiu de-o romanticitate sălbatecă în munți. Pe de o parte stânci surpate - unele țepene, altele răsturnate? de alta brazi acățați de vârfuri de stânci, unii frânți și răsturnați de vijelii și torente. În fund se văd ruinele încă fumegânde a unui sat de colibe - risipite ca cuiburi mari în dosul stîncelor. Mai în avanscenă, turnul vechiu și negru a bisericei satului. Biserica de lemn, cu ferestre mari cu zăbrele, cu muri parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Persoanele MUREȘANU GENIUL LUMINEI ANUL 1848 SILFI DE LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
după Paula. Am traversat amîndoi platforma de scînduri și am intrat din coridor Într-o cămăruță. Aici focul se dezlănțuise cu și mai multă furie. Rămășițele Înnegrite ale unei păpuși mari zăceau pe podea, aducînd cu un copil incinerat, dar torentul de apă revărsat pe acoperiș cu furtunul ștersese toate celelalte urme ale persoanei care ocupase camera. Într-un colț, focul iertase o măsuță de toaletă, pe care Încă se mai afla un CD-player. — Asta era camera lui Bibi, mă informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cu surîsul acela mîndru și expansiv, cu șuvițele de păr blond răvășite pe frunte și cu dinții de un alb imaculat Întrezăriți printre buze, chipul Îi părea aproape adolescentin. Strîngîndu-mă de umeri cu mîinile lui puternice, mă potopi cu un torent de vorbe. — Știam eu c-o să accepți, Charles - tu ești cel de care am nevoie aici. Ai călătorit prin lume, Înțelegi cît de multe trebuie să facem dacă e să-i ajutăm pe oamenii ăștia. Apropo, slujba asta vine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
continua să toarne cu găleata și un bubuit surd îmi ajungea la urechi de peste tot, făcând să tremure lespedea pe care eram așezată. Ulicioara pe care mă aflam, de câte ori o cutreierasem! Văzând-o însă astfel, pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de fetiță înfricoșată, după cum nu aveau s-o uite nici cei ce se aflau în ziua aceea blestemată de Paradă la Granada. În valea în care de obicei curgea zgomotosul, dar altminteri liniștitul Darro, iată că acum se formase un torent înspământător, care mătura totul în cale, părăduind grădini și livezi, scoțând din rădăcini mii de copaci, ulmi tineri și majestuoși, nuci bătrâni de sute de ani, frasini, migdali și sorbi, pătrunzând apoi în inima cetății, cărându-și la vale toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mari, Cesareea negustorilor, suk-ul1, bazarul bijutierilor și pe acela al fierarilor. Nimeni nu poate ști numărul persoanelor care au pierit înecate, strivite sub surpături sau înghițite de valuri. Seara, când Cerul a îngăduit în sfârșit să se risipească acest coșmar, torentul a dus toate rămășițele în afara orașului, în vreme ce apa scădea mai repede decât crescuse. În zori, dacă victimele continuau să zacă risipite pe solul strălucitor, ucigașul era de acum departe. Era dreapta pedeapsă pentru crimele Granadei, zicea maică-mea, cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caută să explice prin mișcarea aștrilor sau prin neascultarea oamenilor hotărârile aspre ale Celui-de-Sus. Oamenii și le dau unul altuia pe furiș, iar lectura lor îi liniștește, căci nefericirea fiecăruia se pierde și se uită precum o picătură într-un torent. Cartea asta zice că neamul tău trebuie să plece, Sara, fără să mai aștepte ca destinul să-i bată la ușă. De îndată ce vei putea, ia-ți copiii și du-te cât mai departe de țara asta.“ Sara își descoperi chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gest care o împinse în mașină, mâna încercând să o facă să se aplece din talie. Despre asta era vorba? Nu despre o verificare, ci despre un viol în grup? Așa avea să se termine? Umilința fu înlocuită de un torent de furie. Încercă să lovească, cu o putere pe care nu o mai simțise până atunci. Își dădu seama că bărbatul care o ținea de încheieturi trebuia să se străduiască din greu ca s-o poată ține. În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un aer sărbătoresc. Mai jos, pe cursul lui sinuos, acolo unde lăstunii de nisip Își făceau cuiburi În malul lui abrupt, roșcat, râul era invadat de reflexiile falnicilor și romanticilor brazi (care mărgineau moșia noastră Vira); și Încă mai jos, torentul tumultuos al unei mori de apă Îi dădea privitorului (sprijinit cu coatele de balustradă) senzația că se Îndepărtează tot mai mult, ca și cum aceea ar fi fost Însăși cârma timpului. 5 Pasajul următor nu se adresează cititorului obișnuit, ci În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
care se Întâlnesc și curg Într-o frățească-mbrățișare, frumoasele Agrava și Kurah; acolo chiar Se Înălța un schit. Schitul cu cele două râuri apărea cuminte și rămânea acolo, Într-o sumbră transă (de-ar fi trecut peste el un torent să-l măture de acolo!) preț de vreo două sute de versuri, după care era Înlocuit cu o fecioară din Georgia sau cam așa ceva, ducând un urcior. Când operatorul extrăgea o placă, imaginea dispărea de pe ecran cu un țăcănit specific, mărirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În Învățătorul satului, și tot acest păienjeniș de transformări neclare se repetă. Și apoi, dintr-odată, tocmai când În sfârșit culorile și contururile se stabilesc reluându-și funcțiile - surâzătoare și frivole Îndeletniciri - cineva apasă pe un buton și un Întreg torent de sunete prinde viață: glasuri ce vorbesc deodată, o nucă spartă, țăcănitul unui spărgător de nuci, dat apoi mai departe cu nonșalanță, treizeci de inimi omenești ce o Înăbușesc pe a mea cu bătăile lor regulate; freamătul și gemetele a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
astrologie sau de sexologie. Totuși, privind În urmă cu seninătate și judecând numai după standarde artistice și științifice, cărțile create in vacuum de scriitorii emigrației par astăzi, indiferent de defectele lor individuale, mai durabile și mai potrivite pentru consum decât torentele slave de conștiință politică, convenționale și teribil de provinciale, care izvorau În aceiași ani din condeiele tinerilor autori sovietici pe care statul-tătuc Îl aproviziona cu cerneală, pipe și pulovere. Redactorul-șef al cotidianului Rul (și editorul primelor mele cărți), Iosif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Își ascute briciul la curea (așa cum fac toți În asemenea momente) și, Încadrat În fereastra reflectată, o porțiune de trotuar deviind o procesiune de pietoni indiferenți În direcția greșită, În lumea abstractă care Își pierde brusc hazul și dezlănțuie un torent de teroare. Ori de câte ori Încep să mă gândesc la dragostea mea pentru o persoană, am obiceiul să trasez imediat raze din centrul unde este dragostea mea - inima mea, nucleul fragil al unei probleme intime - până la cercul alcătuit din puncte ale universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
S-a deschis chiar și o ușă mare spre spațiul de dincolo. Un spațiu plin de promisiuni, de taine, altele decât cele ale sălii de față. Deocamdată, din spațiul de dincolo răzbate, statornic și mizer, vacarmul șantierelor. Răzbate mai ales torentul de urlete, înjurături, cântări lălăite, chemări și invective cu care șantieriștii români își însoțesc cele ale muncii de peste zi. Intenționam, cândva - unul dintre cele multe proiecte pe care nu le voi mai duce până la capăt -, să descriu românul prin locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti repezit cuvintele, aruncându-le de-a valma, într-un torent rapid, fără pauze între ele, încălecate, hămesite parcă. Îmi exersasem însă urechea să deslușesc ce spune în lungile noastre ore de la cenaclul seral de la „Geamandura“ din micul orășel de la poalele anticului Aegyssus. Aplecat peste blondiul Moș Crăciun, popa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]