14,689 matches
-
observat cu decizie de Mircea Mihăieș: Frapează la lectura Jurnalului, ținut timp de treisprezece ani, absența detaliilor de viață propriu-zise. Jurnalul nu e decât sublimarea, pe mari porțiuni, a faptului cotidian, o coborâre în subsol a tot ceea ce ține de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
de trăire. Kafka se judecă după norme ce scapă înțelegerii comune, cântă-rindu-și gesturile într-o balanță făcută exclusiv pentru folosință proprie". Stilul autobiografic al lui Kafka rezidă dintr-o foarte precisă cumpănire a obiectivării și literaturizării. Cele două domenii (al trăirii și imaginarului) de regăsesc în spațiul unei scriituri ce se caută neîncetat pe sine, în oglinda judecății morale ("Kafka nu literaturizează, dar nici nu transcrie, dacă nu e forțat de împrejurări, realul. Scrisul e cumpăna terorizantelor scene ale imaginarului și
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
continental, Marea a exercitat dintotdeauna asupra mea vraja pe care doar Cu-Totul-Altul, fabulos ori miraculos, o poate exercita. Regăsirea acelor extaze marine le speram deschizând cartea scrisă parcă de mine, pentru mine. Dezamăgire, obișnuita dezamăgire a celui ce-și promite trăiri extatice ce nu-i sunt date în dar. Fără îndoială, versurile omonimului meu nu-mi dăruiseră acele compensații imaginare pe care le doream; fapt e că le-am uitat. Au trecut apoi mulți ani, în care nu l-am mai
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
se mulțumește numai cu atât. Imediat ce fațada de soliditate a acestui Eu ce își ignoră rădăcinile pulsionale începe să se fisureze, el se simte invadat de toate afectele condamnate în numele Idealului tiranic care îi locuiește spațiul mental. Prezența explozivă a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că ceea ce nu știe despre el însuși nu există. De aceea, se hotărăște să reacționeze coborând în străfundurile conștiinței. Dacă teama de pulsiuni sau de excludere a determinat Eul defensiv
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
exprimat-o pe această direcție față de muzica lui Georg Friedrich Haendel, spre exemplu. Simfonia beethoveniană în Re minor, cea de a 9-a, îl preocupă în mod cu totul special pe dirijorul german, iar aceasta în ce privește raporturile dintre idea și trăirea artistică, aspect condiționat de conținutul versurilor Odei... lui Friedrich Schiller. Aspecte ale dramatismului în teatru și în muzică, diferențierile specifice observate în ambele direcții, revelații și considerații privind drumul trudnic al cunoașterii în muzică și în artă în general, implicarea
Scrierile lui Furtwaengler by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11079_a_12404]
-
lor de observație este unul de restituire culturală, de reorientare a peisajului către sine însuși. Pentru că, în acest caz, privirea nu este doar un proces obișnuit de percepție, un simplu instrument de orientare în spațiu, ci și o formă de trăire activă și un adevărat act intelectual. Analizată din multiple unghiuri, imaginea ambientală s-a reconstruit, a devenit purtătoare de sens și conștientă de propriile sale disponibilități. Dacă un pictor tradiționalist, în adevăratul înțeles al cuvîntului, se raportează la model, în
Peisajul, experiență spirituală (simpozionul de la Ipotești) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11102_a_12427]
-
să șocheze spiritele pudibonde, nostalgie și grotesc, puritate adolescentină și transformarea frumuseții feminine în înfricoșătoare forme planturoase. Poemele sale (mă refer aici cu deosebire la cele din prezentul volum, Submarinul erotic, sunt o prelungire cu alte mijloace a obsesiilor și trăirilor din scrisorile către Lucian Raicu, publicate nu prea de mult la Editura Polirom. Ceea ce acolo era explicit, purta semnele identificabile ale realității imediate, este aici transfigurat artistic. În rest aceeași revoltă a cuvintelor într-un suflet hipersensibil pe care spiritele
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
din versurile sale nu este pus la întâmplare. Întotdeauna expresiile sale, chiar cele mai triviale, nu fac decât să potențeze strălucirea sentimentelor care se insinuează în umbra lor. Un astfel de poem în care noroiul (lexical) ascunde perle (la nivelul trăirii) este Suprema servitoare. Este încifrată aici experiența fundamentală a adolescentului care descoperă universul erotic, Femeia. În ochii săi inocenți și perverși, ea este un amestec de sublim și grotesc. Îl atrage și îl îngrețoșează deopotrivă, o studiază cu o curiozitate
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
cele mai trainice uniuni se bazează ori pe iubirea pură, ori pe trădarea cea mai abjectă. Trădatul, trădata intră cu trădătorul sau trădătoarea într-o relație tot atât de durabilă ca și iubirea cea mai fidelă, și ea se referea la intensitatea trăirii, și nu atât la valoarea acesteia. Aici se amestecau căința și umilința și regretul și nevoia izbăvirii... Destul, ca să adori ființa trădată.)" P.S.: Sunt două pagini pierdute, rădăcite una de alta și pe care întâmplarea a făcut să le întâlnesc
Fete răzlețe... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11139_a_12464]
-
în mod autentic și plenar, cum am mai putea spune, printr-o parafrază heideggeriană. George Banu are curajul, fără a abdica de la rigoarea și coerența analizelor sale, să afirme, într-o cultură tutelată de spiritul cartezian, necesitatea reconcilierii conceptului cu trăirea, a ideii cu biograficul, dreptul la existență, înlăuntrul actului critic, a unui anumit Ťsenzualism empiricť, cum se exprimă el, în care nu numai că ideea nu precedă trăirea, ci, adesea, nu sunt reținute decît ideile impregnate de trăire. Poate că
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
afirme, într-o cultură tutelată de spiritul cartezian, necesitatea reconcilierii conceptului cu trăirea, a ideii cu biograficul, dreptul la existență, înlăuntrul actului critic, a unui anumit Ťsenzualism empiricť, cum se exprimă el, în care nu numai că ideea nu precedă trăirea, ci, adesea, nu sunt reținute decît ideile impregnate de trăire. Poate că impactul cărților sale se explică tocmai prin această enormă și responsabilă libertate interioară, care îl ferește de orice dogmatism estetic sau ideatic, de opacitatea prejudecăților și a închiderii
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
conceptului cu trăirea, a ideii cu biograficul, dreptul la existență, înlăuntrul actului critic, a unui anumit Ťsenzualism empiricť, cum se exprimă el, în care nu numai că ideea nu precedă trăirea, ci, adesea, nu sunt reținute decît ideile impregnate de trăire. Poate că impactul cărților sale se explică tocmai prin această enormă și responsabilă libertate interioară, care îl ferește de orice dogmatism estetic sau ideatic, de opacitatea prejudecăților și a închiderii într-un sistem, dar și de orice fel de relativisme
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
călătorii, și oricum prea puțin despre obsesia morții - aspecte fundamentale pentru înțelegerea lui Holban. Publicistica e și ea trecută cu vederea. În plus, face greșeala fatală de a considera nuvelele drept pretexte ale romanelor (,romanele nu sînt decît amplificări ale trăirii tragice în conștiință examinate în nuvele"). Cu excepția cîtorva capitole de romane publicate în avanpremieră în periodice, nuvelele care alcătuiesc ciclul Irinei, de pildă, (Icoane la mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă, Colonelul Iarca și Două
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
patru personaje: Jonathan, Bobby, Clare și Alice. Formula amintește de Valurile, unde Virginia Woolf a realizat cea mai îndrăzneață inovație a tehnicii narative, pulverizând epica în decupaje subiective, ce sugerează mișcările fugitive ale timpului, silind cititorul să descopere întâmplările și trăirile personajelor din pânza acvatică în freamăt continuu. Se construiește astfel o partitură complicată, care ademenește lectorul să intre în vârtejuri lăuntrice, să urce spirala anilor și a vârstelor. Cei doi băieți, Jonathan și Bobby, se trezesc prinși la adolescență într-
Peșteri legate între ele by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11195_a_12520]
-
tem că nu este așa. Versurile sale nu au nici stridența țipătului lui Munch, nici tonurile de jelanie specifice poeziei populare. Ele seamănă mai degrabă cu versurile lui Leonard Cohen. Puținătatea mijloacelor poetice, mesajul direct, fără prea multe sofisticării stilistice, trăirea intensă în amintire, exhibarea gândurilor care în mod normal rămân nemărturisite, sunt elementele definitorii ale poieticii Clarei Mărgineanu. Sălbăticiei trăirii, îi urmează, inevitabil, luciditatea cinică a observației, augmentată în amintire: ,A doua zi nu mă cunoșteai/ apropierea mea îți îngheța
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
populare. Ele seamănă mai degrabă cu versurile lui Leonard Cohen. Puținătatea mijloacelor poetice, mesajul direct, fără prea multe sofisticării stilistice, trăirea intensă în amintire, exhibarea gândurilor care în mod normal rămân nemărturisite, sunt elementele definitorii ale poieticii Clarei Mărgineanu. Sălbăticiei trăirii, îi urmează, inevitabil, luciditatea cinică a observației, augmentată în amintire: ,A doua zi nu mă cunoșteai/ apropierea mea îți îngheța zâmbetul/A doua zi era foarte târziu pentru amintiri/ și foarte devreme pentru dorință,// A doua zi mă prelingeam/ printre
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
de normalitate/ răscumpără viața,/ pe 13 decembrie" (p. 48) Poezia Clarei Mărgineanu e plină de paradoxuri. Aparent intimistă, ea exhibă cu voluptate volutele sufletului într-o retorică, uneori prea înaltă. Nu poți să știi niciodată citind aceste versuri cât este trăire și cât este mimarea unei trăiri. Modelul Minulescu este, din acest punct de vedere, valabil, chiar dacă la nivelul prozodiei nu există elemente comune. Un alt model posibil ar putea fi Virgil Mazilescu și mă refer aici la modalitatea prin care
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
decembrie" (p. 48) Poezia Clarei Mărgineanu e plină de paradoxuri. Aparent intimistă, ea exhibă cu voluptate volutele sufletului într-o retorică, uneori prea înaltă. Nu poți să știi niciodată citind aceste versuri cât este trăire și cât este mimarea unei trăiri. Modelul Minulescu este, din acest punct de vedere, valabil, chiar dacă la nivelul prozodiei nu există elemente comune. Un alt model posibil ar putea fi Virgil Mazilescu și mă refer aici la modalitatea prin care autoarea își transfigurează poetic experiențele existențiale
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
la un moment dat un soi de autocritică (,Pornisem iarăși greșit. Îmi închipuisem că am de-a face cu un scriitor ca toți scriitorii, că romanele trebuie să fie toate la fel, construite după anumite legi arhitectonice..."), elogiind tocmai literatura trăirii febrile, la patruzeci de grade. Comentând romanul Tinerețe al Luciei Demetrius, ponderatul exeget își iese din rol și se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
șvaițer: ,lamentabilă", ,cârpă umană" nu sunt epitete prea măgulitoare. Din întregul fragment reiese, cu suficientă claritate, un anumit model mental al autorului, un construct mai degrabă psihologic decât critic. Pare de la sine înțeles că o femeie își transferă în scris ,trăirile", arderile, instinctele și sentimentele; în timp ce bărbatul, rațional și lucid, face distincțiile cuvenite între viață și text, transformându-și opera într-o epură a cerebralității. Hazul unei asemenea diviziuni este enorm. Nu numai că Hortensia, marea doamnă a prozei noastre, ar
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește-n amănunt
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
mai putem fi aceiași oameni care fusesem înainte de a apuca să le trăim. Ni se schimbă optica, ni se schimbă gusturile, ba chiar și sensibilitatea noastră începe să fie alta. Și pentru că au o asemenea putere asupra noastră, pe aceste trăiri obișnuim să le numim "experiențe cruciale". De ele ne vom aminti ca de acele răsturnări de perspectivă în urma cărora ceva din identitatea noastră psihologică s-a modificat pentru totdeauna. Iar surprinzător este că, atunci cînd ne întocmim un curriculum vitae
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
noastre lumești nu sînt decît expresia socială pe care aceste experiențe le-au luat în timp. Cartea lui Valeriu Gherghel, gazetar și profesor de filozofie la Facultatea "Al. I. Cuza" din Iași, ne spune un singur lucru: că din rîndul trăirilor cruciale de care un om poate avea parte în viață face parte și lectura. Aproape că sună desuet în zilele noastre, dar citirea unei cărți la un moment dat poate avea o asemenea influență asupra unui om încît, comparată cu
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
de care un om poate avea parte în viață face parte și lectura. Aproape că sună desuet în zilele noastre, dar citirea unei cărți la un moment dat poate avea o asemenea influență asupra unui om încît, comparată cu obișnuitele trăiri cotidiene, ea poate cîntări cît o experiență. Urmarea imediată va fi o schimbare de optică și, în al doilea rînd, o adîncire treptată în deprinderea aceasta, atît de bizară și din ce în ce mai rară, a citirii cărților. În prelungirea distincției pe care
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
binișor peste media congenerilor săi și un virtuoz al tehnicilor narative, Ioan Groșan mizează cu sublimă autoironie tocmai pe un soi de îndoială în privința calității sale de scriitor. Acest tip de realism, singurul din scrisul său referitor cu adevărat la trăire, conferă marea originalitate a prozei sale. La șaisprezece ani de la căderea regimului comunist așteptăm încă marele roman al celui mai talentat prozator optzecist.
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]