2,637 matches
-
încrucișarea dintre lumina unui adevăr peren și starea lumii de astăzi. Primul beneficiu pe care am încercat să-l pun în lumină de-a lungul acestui eseu constă în des menționata distincție dintre obiectivarea socială a sensurilor religioase și orizontul transcendent spre care ele conduc. într-adevăr, actele vieții noastre curente și-au pierdut semnificația spirituală, odinioară la îndemîna oricui. Dar, extrase din plasa contingenței, aceste sensuri își pot recăpăta înălțimea, pot fi regîndite în verticala lor infinită, pot deveni departele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Această cale a fost aleasă de gânditorii teiști. Majoritatea teiștilor aduc obiecții împotriva fundamentării tezei realității lui Dumnezeu doar la nivelul experienței. Norman Geisler, identifică trei posibile obiecții ale teiștilor cu privire la experiența religioasă. Prima obiecție: 1) deoarece conținutul noțiunii de Transcendent este, în cel mai bun caz, minim, căci prin experiența neanalizată nu se poate ști mare lucru, dacă se poate ști ceva, despre natura unei asemenea realități. 2) a doua obiecție: ei consideră că numai rațiunea poate transcende subiectivitatea simplei
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
reflecție teologică "capitole filosofice" în care au fost expuse teoriile asupra naturii universului care păreau să răspundă cel mai bine dogmei islamice. Argumentul kalam vrea să demonstreze că Universul a început într-un moment din trecut și dintr-o cauză transcendentă 39. Craig este de părere că pot exista două variante explicative în ceea ce privește existența universului: ori universul a fost cauzat să existe, ori a apărut în existență din nimic și prin nimic. Dacă oamenii de știință preferă să nu aleagă vre-una
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
ea trebuie validată în mod independent 138. Se pune întrebarea dacă termenul "Dumnezeu" are aceeași valoare în experiență ca și cei o sută de taleri. Baumgarten consideră că în cazul în care înlocuim termenul de "Dumnezeu" cu cel de "ființă transcendentă experienței" și cei o sută de taleri prin "orice obiect posibil și determinat în experiență", argumentul lui Kant poate fi reformulat astfel: nu putem demonstra existența unui obiect transcendent experienței apelând la conceptele unor obiecte din experiență și atribuindu-le
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cazul în care înlocuim termenul de "Dumnezeu" cu cel de "ființă transcendentă experienței" și cei o sută de taleri prin "orice obiect posibil și determinat în experiență", argumentul lui Kant poate fi reformulat astfel: nu putem demonstra existența unui obiect transcendent experienței apelând la conceptele unor obiecte din experiență și atribuindu-le predicate logice. Existența nu este un predicat real, ci unul logic, iar analogia dintre taleri și Dumnezeu este incorectă atâta vreme cât acele "obiecte" nu se află într-un mod similar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posedă aceste stări sunt astfel făcuți încât nici un alt individ nu poate fi conceput mai mare. Conțin în ei toată actualitatea, iar stările lor sunt integrări ideale ale acelor lumi. Perfecțiunea are două aspecte: aspectul absolut A și aspectul relativ transcendent R. Ca și aspect absolut, Dumnezeu depășește toate lucrurile în afară de el, iar ca aspect relativ transcendent, depășește toate lucrurile inclusiv pe el. Nici unul dintre cele două aspecte nu se întâmplă să fie exemplificat, iar ca un individ să poată fi
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Conțin în ei toată actualitatea, iar stările lor sunt integrări ideale ale acelor lumi. Perfecțiunea are două aspecte: aspectul absolut A și aspectul relativ transcendent R. Ca și aspect absolut, Dumnezeu depășește toate lucrurile în afară de el, iar ca aspect relativ transcendent, depășește toate lucrurile inclusiv pe el. Nici unul dintre cele două aspecte nu se întâmplă să fie exemplificat, iar ca un individ să poată fi imaginat, este nevoie ca stările sale să-l exemplifice în mod necesar, fără riscul eșecului iar
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
biografii individuale. Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
biografii individuale. Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
urmând pe Dionisie Areopagitul. Dumnezeu ca frumos trezește în făptură „dragostea” după El. „Legătura irezistibilă dintre frumosul absolut și lucrurile frumoase din lume e dragostea. „Dragostea de frumusețe” le mișcă și le strânge pe toate... În natura inefabilă a frumosului transcendent lucrează marea putere de atracție, prin care stă minunata ordine ierarhică și unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică chemare, frumusețe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
unitatea în varietatea cosmosului. Din pricina acestei atracții irezistibile, ce se exercită asupra făpturilor mișcându-le spre cauza lor divină, frumosul se numește pe grecește kalos, adică chemare, frumusețe. Dionisie îl derivă de la verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de sus revărsată peste lume, dar și un apel, o chemare, o atracție permanentă a lucrurilor cătră obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu” (Ibid). Cugetând asupra frumuseții de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
-i operă. Condiția creației e libertatea și dragostea. Nimeni nu e creator decât în libertatea spiritului, și nimeni nu creează fără dragoste. Ceea ce numim în logică omenească necesitatea legilor universului nu e decât un mod imanent de a înțelege libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum pe artist îl mâhnește adânc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un neam de cultură nu s-ar putea numi în nici un caz. Singur procesul de difuzare și de asimilare nu oferă titlul de proprietate unei culturi. Ca să vorbim în mod cât mai vag, cultura e un raport simbolic cu înălțimea transcendentă. Dar un raport exprimat de puterile proprii ale neamului respectiv. Cine nu are o cultură națională dovedește incapacitatea de a-și crea acest raport propriu. De aceea proprietatea unei culturi o întipărește procesul creației. Elita producătoare de bunuri spirituale constituie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a rătăcit ulterior în stufăria mitologică a politeismului, omul a continuat să creadă că puterile divine sunt inspiratoare și colaboratoare la cultura și civilizația lui. Această idee, care adună convergent activitățile și creațiile omenești într-unul și același izvor transcendent, ne ajută să înțelegem mai bine de ce, în dezvoltarea lor istorică, religiile și culturile respective apar atât de organic legate între ele încât cele dintâi constituie fondul, iar cele din urmă formele de expresie ale aceluiași fenomen. Aproape fără excepție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în captivitatea timpului și a spațiului. Ajunge în cazul acesta o simplă iluzie de religie. Singură concepția creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire în spațiul terestru, din veșnicie în timpul terestru, nu pentru a încremeni aici în forme limitate de legile cronospațiale, ci pentru a se răsfrânge din nou în sus cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lămuri tainele credinței. Geniul științific, întreaga tehnică a spiritului omenesc pentru a construi și explica rostul tuturor acestor ofrande. Cultul divin e sinteza superlativă a culturii. Din acest punct de vedere, el reprezintă prin excelență fuziunea istorică a spiritului transcendent cu geniul omenesc și ne ajută să înțelegem mai bine poziția religiei față de cultură. Se poate vorbi în creștinism de o divinizare a culturii? Aparențele ar putea să ne înșele, de vreme ce există o arhitectură sacră, o muzică sacră, o înțelepciune
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea cu transcendentul. Astfel, cultura în cult nu are un scop în sine; ea devine un mijloc omenesc, adecvat finalității religioase. Atât prin originea ei, cât și prin finalitatea ei, religia creștină transcende cultura, care, prin natura ei, rămâne limitată în condițiile de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar această influență dintr-o parte sau din cealaltă, privită în evoluția vieții istorice, e de diferite moduri. De vreme ce religia e primul izvor al culturii și se folosește de ea ca de forme simbolice pentru sensibilizarea și înțelegerea unui conținut transcendent, influența credinței organizate în Biserică se exercită în măsură considerabilă asupra culturii. Adăugând la aceasta caracterul totalitar al religiei, înțelegem și mai limpede puterea covârșitoare a acestei înrâuriri. Vom spune, deci, că religia influențează asupra culturii ca putere de propulsie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cultura modernă a Europei se înfățișează ca un tumult haotic de năzuinți ce nu izbutesc să se cristalizeze în linia vreunui stil propriu. Stilul e rezultatul disciplinei spirituale la care Biserica supune pe artiștii, singuratici, chemați să slujească scopurile ei transcendente. Se întâmplă însă ca stilul consfințit de Biserică și însușit ca o proprietate a ei să se osifice și să dea naștere mai departe la confecțiuni de imitație formală a tradiției, fără viață și fără strălucire. Fenomenul acesta se ivește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a tuturor lucrurilor din cosmos e Dumnezeu. Și cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest raport, doctrina Ideilor platonice apare ca o preînchipuire articulată aproximativ a ideii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest raport, doctrina Ideilor platonice apare ca o preînchipuire articulată aproximativ a ideii de atotștiința a Creatorului lumii. Dacă Platon le imagina ca fiind cauze transcendente ale lucrurilor, cugetarea creștină le convertește și le adună în Dumnezeu care, în calitate de cauză unică, conține din eternitate ideile lucrurilor, pe care le-a creat apoi în timp și în spațiu, atunci când a binevoit. Procesul acesta de convertire a ideilor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însuflețite de năzuința de a se dilata în aceste proporții spirituale. În credință, nu omul, ci Dumnezeu e măsura lucrurilor. Viața modernă, părăsind dimensiunile intensității spirituale, s-a lăsat furată de iluzia nemărginirii în spațiu. Ea s-a limitat față de transcendent, închizându-se totodată în spațiul și în veacul terestru. Omul a devenit astfel măsura lucrurilor sale și din acest moment, plăsmuirile lui au pierdut sensul eternității. Spre deosebire de cultura medievală, cultura modernă suferă un proces de secularizare. Cuvântul, foarte potrivit, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chipul, înnobilându l și făcându-l astfel vrednic să fie glorificat de vraja penelului. Pictura religioasă e spiritualizarea omenirii în lumina gloriei cerești. Centrul ei de gravitate e dincolo de lumea vizibilă. Ea e frumusețea din lume văzută în cauza ei transcendentă, care e frumusețea divină. Procesul de autonomizare a picturii moderne e o degradare treptată din această înălțime. Acest proces îl putem identifica în trei faze succesive, care sunt: naturalismul, impresionismul și cubismul. Naturalismul pictează creatura nu ca un efect în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
behăielile animalice ale dadaismului; în arhitectură, de la linia monumentală clasică la cutiile de chibrituri suprapuse unele peste altele în construcțiile de azi. Toate aceste fenomene decadente, vizibile în creațiile moderne, sunt expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile de timp și spațiu terestru. Autonomizarea tuturor formelor culturii moderne, adică descreștinarea lor, a dus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]