3,521 matches
-
odihnească puțin și ea oboseala drumului. Astfel Grigore, când se întoarse, o găsi singură într-un fotoliu, cu ochii închiși, parc-ar fi dormitat. ― De ce l-ai adus aci pe ăsta? îi zise el cu imputare, observând că ea e trează. ― Care ăsta? se miră ea. Apoi râse scurt, ironic: Pe Raul?... O, o!... Iar ești gelos, Grig? Nu te mai vindeci de boala asta urîtă? Se sculă, întinse brațele în lături, ca și când ar fi așteptat o îmbrățișare. Corpul ei zvelt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai noștri de la curte ce treabă învîrtesc acuma? întrebă Miron. Stăm și noi ca nenorociții ceilalți s-așteptăm revoluția? Aceia, săracii, s-au îmbătat de ațâțările derbedeilor și trebuie să-i lași să le treacă beția. Dar noi suntem încă treji, Leonte! Să ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dacă nu putem începe muncile pe afară, pune-i cel puțin să curețe grădinile și parcul, c-a venit primăvara și mai mare rușinea de halul în care ne găsește! ― Prea bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Am mai discutat despre asta, nu? îi aminti Ripley. ― În cazul care am petrece acest timp în congelatoare! Dar dacă ne luăm costumele presurizate și aspirăm aerul după aceea, creatura nu va putea să se agațe de noi dacă suntem treji! ― Ce idee sublimă, îl luă peste picior Lambert. ― Da' ce are? ― Dispunem de patruzeci și opt de ore de provizii de aer în rezervoarele costumelor... iar călătoria până la pământ va dura zece luni, explică Ash. Dacă această creatură rezistă patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu poate ține ochii deschiși și să-i deschidem noi. Mama lui, care între timp plângea speriată, i-a spus nepotului să ridice piciorul stâng și nepotul l-a ridicat, apoi pe cel drept. Nepotul a executat comenzile, deci era treaz. Vorbea conștient cu noi, românește, cu ochii închiși . Medicul, (că era și un medic în salonul de reanimare), când a văzut că nepotul se zvârcolește, s-a apropiat și m-a întrebat (cu un ton ridicat de reproș) cine sunt
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
niște chiști, sub formă de disc). În literatură scrie că somnul este obligatoriu și că cel ce nu are vise va muri în curând, deoarece prin vise, sufletul rezolvă problemele pe care nu le poate rezolva în stare de veghe, treaz. Iată că în vis, eu mi-am eliminat „ gărgăunii” din cap. În limbajul popular „gărgăunii” au semnificația gândurilor sau ideilor fixe care obsedează pe om, idei anormale, diferite de cele obișnuite, specifice tuturor oamenilor sănătoși. Privind în urmă, la începutul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de discurs prin care marea industrie alimentară ne propune să ne salveze de marea industrie alimentară, recomandîndu-ne „produse naturale” și o alimentație ca pe vremea bunicii. Bunica noastră, nu a lor ! - au zis publiciștii români, intuind patriotismul ce zace mereu treaz în orice compatriot. Și s-au pus să lege bunica de glie, dînd astfel un caracter autohton unei strategii mondiale de marketing - în care unii specialiști în politicile alimentare nu ezită să vadă o reciclare și o instrumentare propagandistică a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nimic, părea că tot ce conta pentru tine era să te umilești cât mai mult în fața ei, la un moment dat îți frecai obrajii de genunchiul ei..." "Dragă, erai îngrozitor, n-aveam ce să-ți fac, dacă ai fi fost treaz aș fi încercat să-ți explic, dar așa n-avea nici un sens." "După ce a plecat Gina (tu nici n-ai observat când a plecat, te uitai nedumerit după ea, erai al dracului de simpatic) și după ce au plecat și ceilalți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un calendar care avea să apară cu peste douăzeci de ani mai târziu. Atât știam, și deja aveam de ce să mă îngrozesc. Nu puteam gândi mai departe, nu mai eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează. M-am ridicat în capul oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de dincolo de glasvand, murmurul unor voci pe care le cunoșteam. M-am ridicat din pat și mi-am lipit urechea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
măsuțe, se răzgândi și se lăsă să cadă într-unul din fotolii. Răsuflă adânc, parcă cuprins deodată de o blândă oboseală, apoi închise ochii. Dar lumina aceea artificială, deși nu părea puternică, pătrundea și prin pleoape, silindu-l să rămână treaz, și după câteva clipe deschise ochii. În fotoliu din fața lui, un bătrân îi zâmbea. Nu-l văzuse venind, și Adrian privi mirat în jurul lui. - Ceilalți au plecat la bar, spuse bătrânul, continuând să zâmbească. Eu mai aștept. Și-i arătă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ea nu reușește, nu mai avem nici o speranță. Dispărem sau ne întoarcem acolo unde ne aflam acum multe sute de mii de ani. La un moment dat Dumnezeu se va apropia de unii din noi, cei care vom mai rămâne treji și ne va spune: Messieurs, on ferme! Barmanul adusese o ceașcă mare cu cafea și un pahar pe jumătate plin, cu o sticlă de sifon alături. - Nu știu ce este, spuse Adrian, umplîndu-și paharul cu sifon, dar orice ar fi, e bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scurte explozii labiale, așa cum nu-și închipuise că mai pot fi reproduse de un european. După o jumătate de ceas, Veronica adormi, suspinând. "Mai departe nu cred că au să meargă", își spuse închizînd magnetofonul. Apoi așteptă. Voia să fie treaz, lângă ea, când se va deștepta. Se culcă târziu, către dimineață. Când s-a deșteptat, puțin timp înainte de 8, Veronica dormea încă și nu s-a îndurat s-o trezească. A dormit până aproape de 11. Aflând că este atât de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Căci suntem în 20 decembrie 1938... Îl privi ironic, dar și cu oarecare milă. - Nici nu îndrăznesc să vă spun în ce an suntem noi, ceilalți, care trăim în afara visului acestuia. Dacă aș face un efort m-aș trezi. - Ești treaz, cucoane Dominic, vorbi doctorul, dar ești obosit... Arăți, de altfel, foarte obosit, adăugă. - Ei bine! izbucni brusc, pierzîndu-și răbdarea. Aflați că între 20 decembrie 1938 și seara de astăzi s-au întîmplat multe. Al doilea război mondial, bunăoară. Ați auzit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar nu erai perfect treaz pentru că, atunci când ai intrat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe trăgaci ? Așa ceva ai putut gândi în noaptea aceea ! Dar nu erai perfect treaz pentru că, atunci când ai intrat înapoi în salonaș, căldura dinăuntru ți-a făcut rău, poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut să-ți ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aplecat peste valiza de lemn, prefăcîndu-mă că vorbesc cu cineva sau prefăcîndu-mă că nu-mi pasă că nu sînt În stare să mă concentrez pe ceva anume, aparatul de ras ar fi un bun pretext. Ceva care să mă țină treaz, după toată noaptea petrecută prin trenuri și gări și dimineața de coșmar, În lumina unui octombrie Înnorat. Dormitorul arată ca o hală industrială În care Încap În jur de o sută de paturi suprapuse, cu aceleași saltele concave și așternuturi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Exact astăzi, această măsură s-a pierdut În somnolență, stînd acolo ghemuit, visele aproape că mi se plimbă În voie pe pelicula văzului. După cîteva minute, combustia tot nu s-a produs, Îmi trece prin ce mi-a mai rămas treaz din minte că aș putea să ajut fenomenul producînd un pic de ventilație. Aș putea să suflu În jar, Îmi zic. Așa că mă aplec, sprijinindu-mă În brațe și trăgînd aer În piept, gata să-mi golesc cu putere plămînii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stilul neorealist de sub care se Întrevede o metaforă ciudată sau somnul. Pentru că micuțul Patrana nu are ochi, are niște pleoape, care sînt În cea mai mare parte a timpului pe jumătate lăsate, așa că pare că doarme chiar și cînd e treaz (la fel cum pare că e treaz cînd doarme). În ultimele două săptămîni, la Hefaistos În atelier s-a gătit non-stop, pe un reșou. Au fost zile cînd, de sub plasa de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metaforă ciudată sau somnul. Pentru că micuțul Patrana nu are ochi, are niște pleoape, care sînt În cea mai mare parte a timpului pe jumătate lăsate, așa că pare că doarme chiar și cînd e treaz (la fel cum pare că e treaz cînd doarme). În ultimele două săptămîni, la Hefaistos În atelier s-a gătit non-stop, pe un reșou. Au fost zile cînd, de sub plasa de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare - produsele ni le livrează Cristian direct din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l mai ascultau și capul începea să i fie tot mai greu... Băiatul adormi, dar visele nu-i dădeau pace. De fapt erau coșmaruri și toată noaptea a gemut și s-a zvârcolit prin pat. Dimineața l-a găsit treaz sau aproape treaz, căci noaptea trecută nu fusese una tocmai ușoară. Chiar dacă adormise foarte devreme ( nici nu mai știa când), oricum nu apucase să și mai pună pijamaua, se simțea obosit și cu mintea prinsă într-o pâclă de ceață
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
ascultau și capul începea să i fie tot mai greu... Băiatul adormi, dar visele nu-i dădeau pace. De fapt erau coșmaruri și toată noaptea a gemut și s-a zvârcolit prin pat. Dimineața l-a găsit treaz sau aproape treaz, căci noaptea trecută nu fusese una tocmai ușoară. Chiar dacă adormise foarte devreme ( nici nu mai știa când), oricum nu apucase să și mai pună pijamaua, se simțea obosit și cu mintea prinsă într-o pâclă de ceață care nu voia
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
din urmă Tom adormise. S-a trezit abia în zori, dându-și imediat seama de locul în care se află și de faptul că Emma, încă foarte aproape de el, dar fără să-l mai țină în brațe, era, de asemenea, treaz. În clipa în care l-a simțit că se trezește, Emma i-a zis în șoaptă: „Du-te Tom, hai, du-te“. Tom s-a ridicat imediat și a plecat supus din patul lui Emma înapoi în al său, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
repetă întrebarea: — Tu l-ai adus pe George la Papuc? — Nu. S-a dus singur. Cât despre ce a făcut domnișoara Meynell, tu ești cel care trebuie să știe. Diane era din ce în ce mai amețită de băutură, dar simțurile îi erau foarte treze. Teroarea că s-ar putea ca George să o surprindă cu Tom o părăsise. Acum se uita la băiat și se gândea cât e de înalt și ce frumos păr buclat are, și ce lungi îi arătau picioarele în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu trecuse decât o singură noapte. Acum era vineri dimineața. Nu-și imaginase, nici măcar când se urcase alături de ea în taxi, ce extraordinar va fi totul. Cât era de neîncăpătoare casa își dăduse seama abia în timpul nopții, când el zăcuse treaz pe divanul cam umed din micuța cameră de oaspeți, ascultând-o pe Hattie întâi cum plângea, apoi cum se zvârcolea și ofta în patul lui de fier, din camera învecinată. Vineri dimineața, John Robert se trezise ca de obicei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
undeva acolo, jos, trebuie să ajung până acolo și... să-l ating“. Aburul devenea tot mai dens, aerul mai fierbinte și mai greu de respirat, Tom gâfâia. Își spuse: „Încă un moment și o să leșin. Trebuie să-mi țin mintea trează, trebuie să rămân conștient!“ Se opri din nou pe un palier, apoi mai coborî câteva trepte și se izbi de un zid de beton în care era încastrată o ușă. Cu un gest automat, încercă ușa: încuiată. Se înapoie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de lichide, dintre care trei de lapte. Intr-un târziu adorm, mulțumit că am găsit un loc unde să-mi plec capul. Miercuri, 25 iulie: Finale Ligure-Andora: 40 km Dimineața, la ora 6, Paola bate la ușă, dar eram deja treaz. Urc la etajul superior, întâi în capelă pentru o scurtă rugăciune, iar apoi la micul dejun, unde sunt așteptat deja de Paola. Mă impresionează această femeie atât de senină și serviabilă, ce-mi vorbește despre Oreste Benzi, fondatorul Operei ”Ioan
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]