3,565 matches
-
povestește el. La 4 dimineața, În timp ce somnul le dă tîrcoale, nu pot să adoarmă pentru că frigul Îi pătrunde prin paltoanele În care stau Înfofoliți, În ecranul ferestrei, filmul Începe să dea semne de viață, altele decît figurația mașinilor sau a trecătorilor rari. CÎteva grupuri trec spre piața prefecturii, apoi camioane militare, apoi din nou grupuri care par organizate. Cei doi urmăresc În tăcere toate aceste mișcări, de la etajul de jos se aud mai Întîi voci nedeslușite, apoi din ce În ce mai clar, pe urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urgență, însă, era să-l oprească pe Emma din cântat. Vocea necultivată a lui Tom fusese puternică. Vocea cultivată a lui Emma era rezonantă, pătrunzătoare și extrem de stranie, un sunet aproape nepământean. La Casa Gărzilor Călare se deschiseseră ferestrele. Câțiva trecători traversaseră drumul dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
barele roșii și albe ale pasajului de nivel; Tom și Anthea se apropiară de el, mână în mână, legănând sticlele ținute în mâinile libere. Când se apropiară de pasaj, se opriră o clipă în fața portiței turnante, strâmte, care permitea accesul trecătorilor peste șinele de fier. Cineva traversa calea ferată, or prin portița turnantă putea trece doar câte o singură persoană. Omul care se ivi în plină lumină, drept în fața lor, era Rozanov. Tom eliberă brusc mâna Antheei și scăpă pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai scandalagii. Într-un moment, toți chefliii se adunară în fața Papucului, cântând în cor în gura mare: „George, pleacă, o, George, pleacă! - George, pleacă, o George...“ Ecoul puternic al glasurilor reunite, răzbind prin Victoria Park, atrase o serie întreagă de trecători întârziați, printre care mă aflam și eu (N, naratorul dumneavoastră). Fusesem în vizită la o casă din apropiere și tocmai coboram pe Tasker Road când a izbucnit răsunătorul cor, astfel încât am avut posibilitatea de a fi martorul ocular al urmărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta. Nu-ți permit să-i spui Hattie! Mă rog, lui Harriet, domnișoarei Meynell, cum doriți. Aș spune că vă jignește... dumneavoastră... amorul propriu, dar o să vă reveniți curând... pe ea însă n-ar trebui s-o afecteze... e ceva trecător... John Robert întinse o mână, apucă o statuetă de porțelan și zvârli cu ea în grătarul căminului, făcând-o țăndări. Cioburile se împrăștiară pe podea. Rosti cu o voce gâtuită de furie: — Ai citit cele două articole? De fapt, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e George, care intra întotdeauna cu cheia lui, dar apăsă pe butonul care deschidea ușa. Westwold e o suburbie liniștită, socotită „anostă“ (până și cârciuma La Trei Șoareci Orbi e goală după ora nouă seara), așa încât Tom întâlnise foarte puțini trecători pe drum. Când se strecură pe ușa strâmtă de lângă prăvălia de pânzeturi irlandeze, furișă o privire grăbită în susul și în josul străzii, dar nu văzu țipenie de om. În timp ce urca scările întunecate, o lumină se aprinse pe un palier de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și sute de persoane în fiecare zi. Cu ocazia organizării unui anumit eveniment de către sistemul dumneavoastră, puteți lipi anunțuri pe partea interioară a geamurilor acestor mașini și să mergeți și să le parcați în zone foarte aglomerate. În felul acesta trecătorii își vor putea lua informațiile de pe geamurile acestor mașini. 3. Anunțuri. Există două modalități mari de a face aceste anunțuri: prin mass-media și prin mijloacele proprii. În ceea ce privește mass-media este vorba de toate materialele care apar în presa scrisă, cît și
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
l-a văzut vreodată scoțând din ea vreun manual, vreun carnet sau măcar vreo foaie de hârtie. Domnul Panciu n-are nevoie de însemnări. La fiecare lecție el improvizează... Băieții continuă să se furișeze pe după trunchiuri de copac stârnind protestele trecătorilor peste care se întâmplă să dea în goana lor nebunească în zig-zag. Și acum? întreabă tot prin gesturi Curelaru. Ne ținem după el! îi răspunde Chițu printr-un gest hotărât. Nu-l slăbim din ochi! Domnul Panciu traversează strada aproape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dat, acasă. Și nici eu nu făceam mare lucru ca să atenuez impresia de metropolă strivitoare pe care i-o dădea Bucureștiul... Umblam cu ea pe străzi deși nu le puteam suferi și de multe ori nici nu-mi ascundeam repulsia. Trecătorii mi se păreau gălăgioși și aroganți... Doi zdrahoni fercheși, fără doar și poate din protipendada comunistă, ieșiți la aer, au fost cât pe-aci să dea peste mama la întretăierea dintre Bulevardul Magheru și strada Maria Rosetti: genul acela de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o gravitate ineluctabilă, între care singurătatea, al cărei traseu îl configurează într-un poem (singurătatea începe), unde, referindu-se, din nou, la presentimentul morții, coroborată cu zădărnicia, amintește de eminescianul motiv al vieții ca vis, a cărui amprentă este evidentă: trecător în ceață fiind / îți vine să zici că exiști. Imaginarul liric din volumul-antologie al lui Nicolae Prelipceanu este o sinteză de trăire nemijlocită, în imediat, și de livresc, cu participarea oniricului - indus de experiențe ale copilăriei și ale adolescenței -, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
apărut schimbări colosale. Izvoare Ciobanii beau vara apa din pumni... doar eu mai știu și azi câte-n suflet ai voie să-aduni. Dacă n-ar ști câte stele să beie pe zi, spre soare curgând curând s-ar trezi. Un trecător Am văzut ieri un străin pășind foarte încet prin dreptul porții tale; nu-i sigur, dar parcă s-a oprit puțin, atât cât să te vadă - aveai același gesturi, doar privirea mai caldă. A plecat poate și mai încet, cu
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
interes se cercetau: În maiou și cu cravată primul, Celălalt pe umeri cu-n sacou. Cu-n mâner fără de geantă-n mână, Celălalt în coș cu-n singur ou, Au pornit la râs unul la altul, Fiecare dându-se erou. Trecătorii nu intrau în horă, Dar zâmbeau cu-ngăduință-arar, Nu-și puneau problema să aleagă Între ei care-i cel mai cu har. Au plecat râzând până la urmă Fiecare cu bagajul celuilalt: Un mâner ce căuta o geantă Și-un coș cam
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului pictor intrat astfel în anonimat. Portretul este încadrat, în stil victorian, de două sicrie și o cutie cu spermanțet. Trecătorul neavizat ar trece mai departe dacă un micuț anunț de deasupra bărbatului din tablou nu l-ar reține: “Confecționăm autoportrete artistice impec abile”. Cetățeanul cu haina impecabilă ca și pantalonii, se întoarce grav, apasă pe mâner și, după două minute
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a lumii, asemenea mult mai celebrului său confrate și poate că și maestru José Lezama Lima, poet rămas totuși necunoscut duiumului de "poeți" fertilizați in vitro-ul postdecembrist, ― asupra cărora năpădesc tot felul de condeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pahar cu apa când o să ajungă acasă. Mai rămăsese doar un buchet. Și fetița cu ochii mari, țintiți către florile albe de culoarea zăpezii, învelite într-o singură frunză, era în continuare nedezlipită de locul unde florăreasa își prezenta buchețelele trecătorilor. Dar ultimul buchețel fusese și el cumpărat de o fată bucuroasă, convinsă că florile au așteptat-o pe ea să le cumpere. Așa se întâmplă când Zâna Primăverii se transformase într-o fetiță obișnuită. Cine nu a cunoscut-o nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
Așa se întâmplă când Zâna Primăverii se transformase într-o fetiță obișnuită. Cine nu a cunoscut-o nu a avut de unde să știe că ea dorea să afle dacă primele flori cărora ea le-a dat viață îi bucură pe trecătorii care vor la rândul lor să dăruiască și altora din bucuria lor. Barza bolnavă Într-o primăvară, o barză foarte frumoasă și-a făcut cuibul așa cum își fac berzele cuibul, adică pe coșul unei case. De aici, putea să vadă
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
clopotul său de sticlă. Într-o zi, în mijlocul pieței am făcut această experiență. Era duminică dimineața și toată lumea se plimba. Deodată m-am oprit și am început să țip. Nimeni nu s-a apropiat de mine să întrebe ce vreau. Trecătorii au iuțit pașii și în câteva clipe în jurul meu era gol. Peste câtva timp, pe motiv că nu eram în toate mințile și că nu puteam fi lăsat să predau elevilor, am fost concediat de la liceu. Dar nu m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rolului pe care destinul îl hărăzise zidului în viața mea. Mai ales mă persecuta ideea că toți în jur aveau măști de sticlă. Eu singur umblam cu chipul meu adevărat și vulnerabil. Din pricina asta mi se părea că pe stradă trecătorii se uitau după mine mirați. Devenisem o ciudățenie, probabil, din moment ce măștile erau normale. Am început să ies și mai rar din casă și, când trebuia totuși să ies, mă temeam să nu mă arate cineva cu degetul. Uneori aveam senzația
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sân un șarpe îmblînzit. M-am scuturat de scârbă și am trecut mai departe. După vreo sută de pași m-am simțit cuprins de remușcări și m-am întors. Nu l-am mai găsit însă pe cerșetor. Am întrebat câțiva trecători dacă nu-l văzuseră, dar aceștia, fără să-mi dea nici o explicație, au grăbit pașii. 4. ...O clipă, profesore. Ai profitat de porunca a treia ca să nu-ți amintești chiar totul. Ridică-te în picioare și mărturisește. Adevărul e că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în sân. "Teribilă meserie, își ziceau oamenii. Până vor fi îmblînzit cobrele, au riscat fără îndoială să fie mușcați." Pe urmă, în această compasiune s-a amestecat tot mai multă silă și cu timpul sila s-a însoțit cu frica. Trecătorilor le era și silă și teamă. Încercau să se apropie cât mai puțin de îmblînzitori și să întoarcă privirea. Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de îmblînzitori și să întoarcă privirea. Dar era din ce în ce mai greu. Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulți. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenți. Nu mai stăteau cu ochii în pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care scoteau din buzunar un fluier și începeau să cânte un cântec ciudat. Trist, amenințător și nerușinat în același timp. Un cântec șerpuitor, uneori abia auzindu-se ca o insinuare, apoi izbucnind în note ascuțite ca un strigăt de ură. Trecătorii se îngrozeau și, ca să nu fie bănuiți că n-au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rău; treptat, frica a ajuns să acționeze și în absența lor, sporind singură. Și pe măsură ce ne temeam mai mult, îmblînzitorii deveneau din ce în ce mai aroganți. Uneori scuipau pe urmele celor care dădeau un tribut prea mic. Înjurau în gura mare, admonestau pe trecători acum. Femeilor le strigau vorbe grosolane, care le făceau să roșească. Pe copii îi speriau. Pe bătrâni îi loveau peste mână. Pe ceilalți îi jigneau sau îi amenințau. Aproape nimeni nu mai putea trece acum prin dreptul unui îmblînzitor fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gândit imediat la îmblînzitorii care-mi dădeau, rânjind batjocoritor, monedele înapoi și la mutra pe care ar fi făcut-o dacă le-aș fi replicat: "Dar nu vedeți că pe moneda asta e chipul meu?" După care aș fi zis trecătorilor: "Cetățeni, aduceți căruțe în care să încapă toți. Îi condamn să-și ghilotineze singuri cobrele". În noaptea aceea m-am simțit mai liniștit. Lucrurile nu s-au oprit aici. Un alt îmblînzitor a început să sune la ușă în fiecare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acasă stam tot așa uneori la fereastră. Urmăream viermuiala de pe stradă care la un moment dat își pierdea orice înțeles, ascultam zgomotul mașinilor și al pașilor din care, treptat, se forma o altfel de tăcere decât tăcerea obișnuită. Observam gesturile trecătorilor și încercam să deduc din ele ce anume spuneau. Pentru fiecare pieton care întîrzia mai mult în dreptul ferestrelor mele aveam timp să-mi imaginez o poveste. Pentru cei grăbiți mă mulțumeam cu o frântură, cu o întîmplare, cu o supoziție
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]