6,656 matches
-
în atmosfera creată, a continua publicarea revistei nu mai era oportun. În 1859 se tipărește o a doua ediție, cu caractere latine. În Introducție, Kogălniceanu, redactorul „răspunzător”, aduce un omagiu încercărilor anterioare în direcția editării unor foi periodice, caracterizate drept tribune de răspândire a ideilor de progres social și cultural, de popularizare a cunoștințelor științifice, ca modalități evoluate de legătură cu un public mai larg. Referindu-se la periodicele care au precedat apariția D. l., Kogălniceanu arată totuși că acestea erau
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
istorică, revista lui M. Kogălniceanu reflectă preocupările intelectuale și sensibilitatea unei epoci, simbolizând prin titlu o entitate etnică, lingvistică și teritorială. Adoptând denumirea care definea o străveche unitate, revista militează implicit pentru realizarea independenței, pentru unitate culturală și națională. Primă tribună literară românească de prestigiu, D. l. a pus bazele unei direcții naționale în cultură, a teoretizat și, în parte, a ilustrat, pentru prima oară, orientarea către o critică obiectivă, spiritul ideologiei literare promovate și valoarea beletristicii incluse în paginile sale
DACIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286639_a_287968]
-
Università degli Studi di Roma „La Sapienza”. A debutat cu un studiu în revista „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1965), iar editorial, cu volumul Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520-1743) (1975). A colaborat cu studii, eseuri, articole și recenzii la „Steaua”, „Tribuna”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Echinox”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Familia”, precum și la volume colective de studii literare. Este prezentă, de asemenea, cu numeroase articole în Scriitori români. Mic dicționar (1978), Dicționarul scriitorilor români (1995-2003), Dicționar analitic de opere literare
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
a avea un pronunțat caracter critic față de ceea ce scriu. Apoi Nicolae Manolescu mi-a fluturat prin fața ochilor visul de a deveni scriitor. Crohul [Ov. S. Crohmălniceanu] a fost cel care mi-a dat ideea de a trimite o povestire la «Tribuna», D.R.P.-ul [D. R. Popescu], cel care mi-a vorbit, la prima noastră întâlnire, la Cluj-Napoca, despre forța prozei și despre cultul lui pentru proză...” C. debutează, astfel, la revista clujeană „Tribuna” în 1976, obținând Premiul pentru proză al revistei
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
dat ideea de a trimite o povestire la «Tribuna», D.R.P.-ul [D. R. Popescu], cel care mi-a vorbit, la prima noastră întâlnire, la Cluj-Napoca, despre forța prozei și despre cultul lui pentru proză...” C. debutează, astfel, la revista clujeană „Tribuna” în 1976, obținând Premiul pentru proză al revistei în anul 1978. Prima lui carte este antologia de proze scurte Tratat de apărare permanentă (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut). Volumul nu iese în afara traforului de grup, menținându-se pe linia
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
1942, în comitetul de conducere este cooptat și Vasile Netea, care în 1943 devine redactor responsabil. Din 1942 publicația își modifică subtitlul în „Revistă literară”. În articolul-program, Act de prezență, semnat Sarmis, se afirmă intenția ca revista să fie „o tribună de pe înălțimea căreia [...] să se audă glasul românesc al artei”, definindu-se astfel orientarea naționalistă a publicației. Poezie - grupată uneori în rubrica „Zbor” - publică George A. Petre (Psalm, Seceriș, Atacul, Poem pentru suflet, Strigoiul), Valeriu Anania ( Întoarcerea, Răzvrătitul, Cântecul sufletului
DACIA REDIVIVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286641_a_287970]
-
își tipărise volumașul Fără noroc (1897), e adus la ziarul „Epoca”, unde mai folosește pseudonimele Raul și Beatrice. Student la Facultatea de Drept din București, pe care o va absolvi în 1903, publică, îndeobște versuri, în „Foaia populară”, „Familia”, „Arhiva”, „Tribuna familiei”, „Noua revistă română”, „Apărarea națională”, „Antisemitul”, „Secolul”, „Cronica”, „Jurnalul” ș.a. În 1902 era secretar de redacție la „Viitorul” și, poate, la „Gazeta Moldovei” din Iași. Ulterior scrie sporadic, dedicându-se mai mult activității politice. Își va tipări totuși volumele
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
cu un medalion pe care i-l consacră, la șaizeci de ani, Faust Brădescu. Cu seria nouă (format revistă, 44-56 de pagini, text imprimat prin mimeografiere și având înscris locul apariției - Rio de Janeiro), D. își propune să fie „o tribună de luptă românească exclusiv în slujba neamului și a intereselor superioare ale României” (Cuvânt înainte), care „nu va polemiza cu nimeni, sub nici un motiv. Va publica articole tratând problemele românești, ale tuturor scriitorilor și ziariștilor români în exil, indiferent de
DACIA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286649_a_287978]
-
1974 și 1977 este redactor la revista „Transilvania” din Sibiu. Între 1978 și 1980 lucrează la Anticariatul din Cluj, apoi este funcționar la Uniunea Artiștilor Plastici, Filiala Cluj, iar din 1990 deține funcția de secretar general de redacție al revistei „Tribuna”. Din 1994 este și lector la Facultatea de Științe Sociale a Universității clujene, secția ziaristică. Debutează în revista „Echinox” (1970) cu articolul Existență și cunoaștere la Blaga, rămânând apropiat cercului echinoxiștilor, în cadrul căruia se remarcă prin preocupări de filosofie și
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
Științe Sociale a Universității clujene, secția ziaristică. Debutează în revista „Echinox” (1970) cu articolul Existență și cunoaștere la Blaga, rămânând apropiat cercului echinoxiștilor, în cadrul căruia se remarcă prin preocupări de filosofie și sociologie. Colaborează cu eseuri și articole la „Steaua”, „Tribuna”, „Aletheea”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Revue roumaine de sciences sociales”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Saeculum” etc. Este prezent cu studii în volume colective pe teme de filosofie și sociologie, consacrate unor personalități ca Lucian Blaga, D.D. Roșca, Eugeniu Sperantia ș.a.
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
ideilor filosofice pe plan național și universal la finele secolului al XIX-lea. În sumar, figurează și alte studii, consacrate lui P.P. Negulescu, Vasile Băncilă, Athanase Joja, Tudor Vianu, Eugeniu Sperantia ș.a. Pe lângă eseuri literare, D. semnează frecvent în paginile „Tribunei” interviuri cu personalități ale vieții culturale românești și străine. SCRIERI: Partea și întregul. Liniamente în antropologia filosofică românească, Cluj-Napoca, 1994; În scorbura din oglindă, Cluj-Napoca, 1997; Adevăr și interes din perspectiva sociologiei cunoașterii și antropologiei filosofice, Cluj-Napoca, 2001. Repere bibliografice
DANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286680_a_288009]
-
COMEDIA, revista apărută la Iași, săptămânal, între 14 noiembrie 1924 și 22 februarie 1925. Prim-redactor este Adrian Păscu. Publicația, un „magazin artistic”, intenționează să devină „o tribuna liberă și obiectivă”, care să pună la îndemână publicului cititor „cele mai exacte știri” referitoare la mișcarea teatrală, literară și artistică din Iași și din alte centre de cultură ale țării. Colaborează cu versuri Mihai Codreanu, Enric Furtună, cu eseuri
COMEDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286343_a_287672]
-
critic de teatru și poet. Este fiul Carolinei (n. Cocora) și al lui Păun Blagoie. Studiile universitare, începute la Facultatea de Filologie din Cluj, le întrerupe în 1963. Debutează cu poezii în „Steaua”, iar din 1970 este redactor la revista „Tribuna”. Ca și în cazul lui Mircea Ghițulescu, celălalt reprezentant „oficial” al Clujului în viața teatrală, nu literatura proprie, ci activitatea de cronicar dramatic i-a făcut lui C. notorietatea în cadrul breslei. Poezia (Palimpsest, 1969, Dezlegare de chaos, 1973, Suveranitatea lăuntrică
COCORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286312_a_287641]
-
bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătorește în 1859 cu profesorul G. Hrisoscoleu. A fost profesoară la Târgu Neamț și Vaslui. În anii premergători Unirii Principatelor a colaborat la cele mai însemnate gazete unioniste: „Tribuna”, „Reforma”, „Gazeta poporului”, „Zimbrul”, „Foiletonul Zimbrului”, „Românul”, „Dacia”, „Steaua Dunării”, precum și la „Gazeta de Moldavia” a lui Gh. Asachi. La treisprezece ani (1852), C. traduce romanul Palmira și Flaminia sau Secretul de M-me de Genlis și tot din limba franceză
COCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
Porumbescu” din București, Facultatea de Compoziție-Muzicologie. Este profesor de estetică și pian la Liceul de Artă din Ploiești. A debutat cu proză scurtă în revista „Argeș” (1968). Înainte de 1989 a colaborat la revistele „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (1986) și „Tribuna” (1987). După 1989 publică proză și eseuri în „Contrapunct”, „Caiete critice”, „Axioma” ș.a. A debutat editorial cu romanul Ambasadorul (1991). Sporadic, scrie cronici muzicale. Oprit de cenzură în 1988, chiar în momentul intrării sub tipar, la apariție, romanul Ambasadorul este
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
iar din 1975 la licee din Huși. Este doctor în filologie (2001) cu teza „Complexul Bacovia” și bacovianismul. Debutează publicistic în 1969 („România literară”), iar editorial în 1981, cu romanul Marele zid. Colaborează la „România literară”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tribuna”, „Steaua”, „Astra”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Adevărul literar și artistic”, la publicații din Chișinău, „Literatură și artă”, „Basarabia” și „Viața Basarabiei” (în al cărei comitet de redacție este), precum și la gazete locale. Marele zid are
CODREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286314_a_287643]
-
-șef la Editura Univers. Din 2001 este director editorial la Editura Polirom, coordonând colecția de literatură străină „Biblioteca Polirom”. În liceu frecventează cenaclul gazetei „Viața Buzăului”, în ale cărei pagini va debuta în 1969. Colaborează la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna” ș.a. A fost distinsă cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (1979), Premiul Salonului de Carte al Festivalului de Poezie de la Oradea (1999), Premiul revistei „Tomis” pentru poezie (1999). Este prezentă în numeroase antologii de poezie apărute peste hotare. Primele
COMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286340_a_287669]
-
Cojocaru, țărani. A urmat Școala Pedagogică din Turnu Severin (1950-1954) și Facultatea de Drept a Universității din București (1957-1961). Este de profesie avocat. A debutat în 1960 în revista „Luceafărul”, cu poezia Recolta. A colaborat la „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Orizont”, „Cronica”, „Convorbiri literare”. Înscriindu-se într-o lirică de tip confesiv, poezia lui C. traduce mirarea existenței într-o stare de simpatie universală, în care prospețimea percepției directe și plasticitatea limbajului îi deschid poetului calea către sufletul obiectelor, al
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
și la Editura Minerva (1970-1973). Din 1990 este secretar al Asociației „Amicii Statelor Unite”. Între anii 1998 și 2000 activează ca secretar general de redacție al „Revistei româno-americane”. Colaborează la „Manuscriptum”, „Revista bibliotecilor”, „Pembroke Magazine” (Carolina de Nord, SUA), „Secolul 20”, „Tribuna României”. C., prieten cu Mihail Sebastian (în al cărui jurnal este evocat de câteva ori), se afirmă ca un bun traducător din literaturile engleză și americană, cu deosebire din opera lui Charles Dickens și a lui Erskine Caldwell. Viața lui
COMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286351_a_287680]
-
feroviar. A fost înmormântat în cimitirul Ungureni din Craiova. În afară de „Adevărul literar și artistic”, semnătura lui C. poate fi găsită în „Ramuri”, „Revista Carol I”, „Gazeta școalei”, „Foaia tinerimii”, „România nouă”, „Flacăra”, „Icoane maramureșene”, „Cuvântul literar și artistic”, „Săptămâna”, „Clipa”, „Tribuna nouă”, „Falanga literară și artistică”, „Ritmul vremii”, „Familia” și în alte câteva periodice, îndeosebi craiovene, unde îi vor fi publicate și niște postume. Atât în Idoli de humă, secțiune din placheta scoasă împreună cu frații săi, Eugen și Paul Constant, Poezii
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
în orașul natal. O anume reținere interioară, legată, probabil, și de insuficienta clarificare a posibilului său destin literar, îl va face să rămână în expectativă timp de decenii. Mereu amânat, debutul lui se va produce în 1965, în paginile revistei „Tribuna”, la vârsta de patruzeci și patru de ani. Că în toată această vreme a scris și a fost preocupat de literatură o probează și faptul că, odată intrat în arenă, se va strădui să-și facă simțită prezența, publicând, fie
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
clasă spiritul de frondă. A debutat cu un sonet în „Acțiunea română” (Iași, 1917). A mai colaborat la „Ramuri”, „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Datina”, „Actualitatea”, „Bilete de papagal”, „Familia”, „Fulgerul”, „Presa”, „Gorjanul”, „Jurnalul”, „Meridian”, „Gând și slovă oltenească”, „Tribuna Olteniei”, „Oltenia muncitoare”, unde a fost redactor, și la multe altele. A înființat, la Craiova, publicațiile „Garda” (1928-1931), „Strigătul oltean” (1929), „Condeiul” (1938-1942) și a contribuit la apariția cotidianului „Înainte” (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 și
CONSTANT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
Junimea literară” (Cernăuți), „Câmpina”, „Datina” (Turnu Severin), „Hyperion” (Cluj; aici dă tălmăcirea a patruzeci și patru de sonete ale lui Gabriele D’Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Din 1930, când tipărește prima carte, o traducere, Paolo Uccello. Poem italic de Giovanni Pascoli, va continua să dea la lumină, până în 1947, alte traduceri ale operelor unor scriitori italieni
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
Mihail Chirnoagă-Pimen Constantinescu, „Orientări”, 1935, 6; Nichifor Crainic, Poezia italiană, G, 1935, 7; Vintilă Horia, „Termini”, MMN, 1939, 7-10; Călinescu, Ist. lit. (1941), 881, Ist. lit. (1982), 967-968; Mihail Chirnoagă, Avatarurile unui entuziasm, TR, 1943, 727; Teodor Ionescu, Pimen Constantinescu, „Tribuna Sibiului”, 1970, 813; G. Nistor, O prietenie literară: Ada Negri și Pimen Constantinescu, ST, 1972, 17; Ilie E. Torouțiu și Marcello Camilucci către Pimen Constantinescu, ECH, 1973, 10; G. Nistor, Pimen Constantinescu. Vilote friulane culte, „Revista V” (Focșani), 1992, 42-44
CONSTANTINESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
Cu versuri, proză, articole avea să mai colaboreze (semnând și cu pseudonimele Silex și Tudor Praștie) la „Adevărul literar și artistic”, „Romanațul”, „Brașovul literar și artistic”, „Acțiunea”, „Pagini literare”, „Familia”, „Ramuri”, „Universul literar”, „Vremea”, „Scrisul bănățean” și altele, printre care „Tribuna”, „Astra”, „Transilvania”. În asociere cu Șt. N. Ricman scoate la Caracal periodicul „Vremea” (până în 1931 figurând numai el ca director), iar cu Eugen Constant, la Sibiu, „Provincia literară” (1932-1934) și „Armonia literară”. A contribuit la întemeierea grupării sibiene „Thesis” (1931
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]