15,306 matches
-
problema noastră. Cu alte cuvinte, prin participarea la înmormântare, Relia voia să fie sigură că Iozefina a dispărut definitiv din viața mea, că nu mai constituie o piedică. Într-adevăr, nu fusese rea ideea de a merge la o adunare tristă ca aceasta, deși cam prea generoasă, prea trasă parcă de păr, chipurile, pentru propria mea liniște, consolare. Adică să înțeleg cumva că Relia bătuse drumul până lângă Sfântu Gheorghe numai pentru consolarea mea și că eu, la rândul meu, venisem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de dominare și afirmare. Visul meu de copil era să devin polițistă, tare mult mi am dorit acest lucru și până la 20 de ani visul meu s-a menținut viu, apoi a murit. Amintiri din copilărie! Ale mele sunt destul de triste și eclipsează cumva micile sau marile bucurii copilărești pe care acum la 44 de ani încerc să le caut prin arhivele inconștientului să le recunosc și să încerc să mă bucur că au existat totuși în viața mea, făcând o
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
năruie în jurul nostru, în societatea în care trăim și începem cu toții să ne plângem că este greu, o societate este compusă din indivizi și când marea parte a indivizilor este bolnavă, cum credeți că este respectiva societate. Am ajuns la trista impresie că mulți efectiv nu vor să fie ajutați, le place așa cum sunt, s-au obișnuit așa cu bolile și comoditatea morbidă și nu aș putea să afirm aceste lucruri dacă nu le-aș cunoaște și nu aș fi trăit
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și ființa umană și-ar recupera libertatea sau vitalitatea și nici statul, dar nici oamenii nu vor mai alerga în acest maraton chinuitor și ineficient pentru sănătate. Nu ar mai exista atâta suferință, durere, disperare, depresie și fețe umane mereu triste. Vreau să mai spun că suferința nu se răsfrânge doar asupra suferindului, ci și asupra celor din jur și al societății în final, dar am explicat acest lucru și nu vreau să mai intru în detalii, dar paradoxurile timpurilor moderne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mici. Profituri rapide și relații superficiale. Sunt vremuri în care avem excursii rapide, scutece de unică folosință, aventuri de-o noapte, moralitate de doi bani, corpuri supraponderale și pastile pentru bucurie, liniște și moarte. Avem de toate, dar suntem mai triști și mi se pare un paradox. Ceva nu se încadrează în toată această abundență, ceva lipsește din acest joc al bucuriei și abundenței. Eu, miam răspuns în felul meu și vă invit pe toți să vă răspundeți vouă înșivă. Ideea
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mereu, chiar și fără un motiv anume sau chiar și atunci când starea corpului sau situația de moment spune nu. Totul se poate schimba într-o fracțiune de secundă, dacă în momente mai dificile decidem să zâmbim. Când ești singur și trist, uită-te în oglindă și zâmbește-ți și o să vezi ce se întâmplă. Ce trebuie mai mult să stiți? Zâmbiți vă rog... cam asta este teoria mea în trei cuvinte cu privire la felul nostru de a aborda situațiile vieții. ~n final
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tratăm situațiile respective, iar dacă le vom aborda cu zâmbetul pe buze, atunci cu siguranță că vom trece mai ușor prin ele, iar urmările nu vor fi dezastruoase. Dar, dacă o banală situație de viață este abordată într-un mod trist, rigid și exagerat, atunci cu siguranță greutatea acelei situații va fi mult mai amplificată iar urmările vor fi cu mult mai distructive. Ca o idee de final, eu vă invit să zâmbiți cât mai des posibil și o să vedeți în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
noastre psihice reprezintă o mare povară pe aripile noastre și ne împiedică să călătorim cu viteza fericirii și păcii sufletești. Ori de câte ori vom călători cu aceste bagaje psihice inutile, mintea noastră va fi agitată, împovărată și iritabilă, iar inima este goală, tristă și închisă. Călătoria cu bagaje psihice mai putine este foarte eliberatoare și ne crează o vibrație pozitivă care ne va înconjura literalmente corpul și va atrage în viața noastră experiențe fericite, uneori de-a dreptul magice care ne vor ajuta
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
este infinit. Ce frumos și fascinant par toate, atunci când treci un pic de partea non adevărului, ca să mă exprim mai poetic. Ce frumos și simplu par toate, atunci când scânteia din interiorul tău aprinde un foc de tabără. Ce frumos și trist în același timp, devin lucrurile când conștientizezi că tu ești responsabil direct pentru ceea ce ești acum. Ce trist poate părea faptul că ai înțeles că ar fi putut fi altfel în realitatea ta, dacă ai fi fost învățat de mic
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
noi, ca Hliboceanu? Asta nu se poate!” Cocoșitu - plin de mândrie - își purta privirea de la unul la altul, ca și cum ar fi spus: „Vedeți?! Eu sunt cel mai bun! De azi înainte veți da socoteală în fața mea”!... Hliboceanu, cu un zâmbet trist, a plecat fruntea abia îndrăznind să privească la cei din jur. Pâcu și moș Dumitru - gata să izbucnească în râs - își aruncau priviri complice. Tăcerea cărăușilor devenea stânjenitoare. Atunci, ca împins de un arc, Pâcu a sărit cu vorba: Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu trăgându și pălăria pe o sprânceană și pocnind din bici - semnalul de pornire la drum. Privirile triste ale Măriuței l-au urmărit cum a plecat ca orice străin... Când șirul carelor s-a întins la drum, Mitruță a alergat să-l ajungă pe Hliboceanu: Astăzi vorbești cu Aizic ca să ne plătească odată pe săptămână? Mai încape vorbă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ai dreptate - a considerat Mitruță propunerea lui Cotman... * Vasilică băiete, nu fi necăjit, că n-ai rămas singurel. Ești pe mâini bune - a început să vorbească Costache crâșmarul, intrând în cămăruța lui Hliboceanu. Acesta l-a întâmpinat cu un zâmbet trist. Aha! Ai început să răsufli, băiete? Aista îi semn bun, dar nu-i deajuns. Da’ nu mă tem eu...Până la amiază ai să prinzi putere. Acușica și mâncărica pentru tine a fi gata și ai să vezi după aceea trai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse și, cu o mișcare expertă, ca și cum nu trunchiuri de copaci ar fi retezat toată viața, ci gâturi, i-a eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina aparatelor pe care le ajutase mereu să Înceapă o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
regiuni tenebroase nemarcate pe hartă -, dar și zone de un pitoresc care-ți tăia răsuflarea, surplombe umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin, iar În astfel de zone secundele curg altfel. În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ani. Am Încercat să dau de el, să-i urez la mulți ani. N-am reușit. Oricum, nu cred că i-ar fi făcut plăcere. Știi, are cam aceleași concepții ca ale tale. — La mulți ani este o urare tristă. — Primii treizeci după ce s-a născut au fost nemaipomeniți. Mama lui a murit la naștere, iar asta, așa cum se-ntâmplă, ne-a apropiat. Era Însă un copil făcut la bătrânețe și mereu am fost obsedat de ideea c-o să-l
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc. Apoi, dinăuntru crește sunetul unui clarinet. E un firicel trist de melodie, care poartă-n el o hotărâre finală, de nestrămutat, ca a unui animal plecat În căutarea locului În care să moară. Când izbucnește valul viorilor, al cornurilor și al contrabasurilor, receptorul devine din ce În ce mai greu. Nu-l mai pot
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În antimaterie? Nu vezi cum colcăie găurile negre pe-acolo? m-a scuturat tata. Ei, ai găsit bosonul? — Da, Însă... — Ce? — Din greșeală... — Ce s-a-ntâmplat? — L-am scăpat. — Și? Unde-i? — S-a spart, am mințit. Am plecat triști de la locul ciocnirii, cu un atom guvernamental de litiu trimis În căutarea noastră. Deși experimentul nu avusese succes, toți crezându-mă că bosonul nu fusese decât o biată imitație casantă, niște urmări totuși existaseră. În primul rând, eu, mama și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timpul a ieșit brusc din hibernare. Toate ziarele anunțau moartea subită a tovarășului Leonid Ilici Brejnev, toate posturile de radio difuzau muzică deprimantă, la școală învățătorii își exprimau doliul prin îmbrăcăminte neagră, discursuri patetice și apostrofări ale elevilor nu prea triști. Mama se dusese la grădiniță îmbrăcată în haine albe, cu gura strident rujată, provocându-le un șoc directoarei și reprezentantului Ministerului Educației. Iulian retrăia scena groaznică a coborârii coșciugului greu în mormânt, gândindu-se că războiul nimicitor poate începe din
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
întîmpină impulsul său de metacunoaștere (nereligios în esența sa), Arghezi se lamentează cvasiacuzator: "încerc de-o viață lungă, să stăm un ceas la sfat, / Și te-ai ascuns de mine, de cum m-am arătat,/ Oriunde-ți pipăi pragul cu șoapta tristei rugi,/ Dau numai de belciuge cu lacăte și drugi". Atari obstacole nu sînt decît oglindirea acelui skandalon, adică a dorinței de imitație, care se așează, prin rivalitate, în drumul pietății, după cum explică eseistul francez: "Satana este una cu mecanismele circulare
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
țințarii - tsintarii), populație foarte unită. Făceau împreună nunți, botezuri, aniversări adunându-se din toate satele. Rămâneau acasă numai bătrânii și copiii. În aceste sate cu bătrâni și copiii, comitagii au comis mari crime asupra populației românilor macedoneni. E o amintire tristă pentru mine, mai ales ca la un moment dat, comitagiii, au pus un premiu pe capul tatei. Tata fiind prieten cu atașatul bulgar, a fost sfătuit să plece din zonă. Am plecat la Călărași, unde nu am stat prea mult
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
numai sub forma unor caricaturi e prima treaptă a înțelegerii. Citit, până la un prag, cu interes și plăcere, pentru buna priză la textul literar și corecta lui resemnificare critică, scrisul lui Cornel Regman lasă o impresie de ansamblu mai degrabă tristă. Între foiletoniștii artiști și autorii de impunătoare sinteze critice, fostul "cerchist" nu-și găsește nicăieri locul. Iar acesta nu este un semn de originalitate debordantă și inclasabilă, ori de marginalitate căutată. E unul de neputință.
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
lui Scorsese, filmul are ceva în plus, dificil de numit. Racursiurile, revenirile temporale sub imperiul nostalgiei, plenitudinea de forme și emoții, ciudata poveste a copilăriei de ghettou căreia îi ia locul un bărbat cu tîmplele grizonate, cu o privire extrem de tristă, cu un început de lordoză, în vacuumul încăperilor goale, modeste ale fostului strălucitor salon 1900, seamănă într-adevăr cu revenirea Cenușăresei de la bal, cînd trăsura se transformă în bostan și rochia în zdrențe. Există un timp plenar, al tuturor posibilităților
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
maxime. Uf ! A urmat clasa a VIII-a cu o nouă profesoară, tânără care m-a adoptat ca, profesor; aflase situația anterioară, și-a dat seama de ceea ce se întâmplase și m-a recuperat. Îi sunt profund recunoscător! Această experiență tristă / fericită, m-a făcut să aleg o cale necunoscută, dar care mi s-a părut cea mai bună pentru mine - armata. Nu regret alegerea făcută, am vrut să fiu pe picioarele mele și cred că am reușit. Am plecat la
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
am instalat un dispozitiv de pulverizare a substanțelor toxice de instrucție. Știți ce s-a întâmplat? Reacția comandantului Batalionului ,,Mi-ai dezmembrat Batalionul”. Nu comentez, dar vă relatez un aspect din istoria trecută a acestui Batalion. Un aspect hazliu și trist; fostul Șef al Pr. A. Ch. al Batalionului ieșea la pensie și a împrăștiat știrea în Batalion că oferă 440 de perechi de ciorapi de protecție pentru cal, pe care ii avea în „plus” în gestiune; știți ce însemna pentru
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]
-
de la V.M., plus „pus burta pe carte”, m-au împins către Academia Militară. Pe diploma mea de absolvire a Academiei scrie - 10 - nota, nu locul, dar adevărata Academie am absolvit-o la Vânătorii de Munte. Am trăit o altă experiență tristă, dar care m-a ajutat. Am fost repartizat la Brigada 4 Art. A.A., o altă experiență, care m-a ajutat în pregătirea mea; era ceva nou, am învățat Art. A.A., iar pe tunari i-am învățat Pr. N.B.C.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Aurel MIHĂIESCU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93210]