9,257 matches
-
aproape diavolești. Prințesa continua să plutească cu voalu-i desfăcut ca niște aripi. În cele din urmă simți piatra dură sub tălpile picioarelor. Fără să mai zăbovească, continuă să alerge cu copilul în brațe sărind din stâncă în stâncă sau peste trunchiurile răsturnate de furtună ale brazilor, peste pârâiașe și cascade. Era fuga disperării pentru salvarea vieții micuței vietăți. În cele din urmă ieși dintre versanți și se îndreptă către un deal. Din spate răzbătea tropotul copitelor calului care se apropia. De după
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
apropiere. „Oare ce va urma?” - se întrebă cuprins de o tristă amărăciune. „Pentru ce mi-am sacrificat viața, dacă voi ajunge asemenea celor pe care-i vânez astăzi? Voi fi vânat de propriii mei oșteni?” Se așeză trist pe un trunchi răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție! Îmi voi duce misiunea la bun sfârșit!” Se ridică de pe
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
răsturnat. În acel moment, nu-l mai interesau nici domeniile, nici comorile, ci doar salvarea propriei vieți. „Nu voi ceda tocmai acum!” - se încurajă el. „Trebuie să existe o soluție! Îmi voi duce misiunea la bun sfârșit!” Se ridică de pe trunchiul răsturnat și încălecă. „ Și totuși Prințesa m-a păcălit de două ori! Urmașul lui Dracula s-a născut!” Căpitanul Arnăutu simți o amețeală atunci când primele raze ale soarelui îl izbiră în moalele capului. Lumina zilei parcă îi slăbea vlaga din
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
Acasa > Impact > Relatare > COLIBA DIN MUNȚI Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului COLIBA DIN MUNȚI de Urfet Șachir I Trofeul În Munții Sălbatici era o colibă construită din trunchiuri de copaci și nuiele. Coliba avea o singură încăpere cu o ușă îngustă că abia puteai să intri pe ea și-o ferestruică prin care abia pătrundea lumina zilei în încăpere; astfel că, în colibă era veșnic întuneric. Stăpânul colibei
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
locui într-un oraș. Un vis!zise ea.Un vis pe care, poate, doar o pasăre îl are atunci când, dintr-o gravă întâmplare este închisă într-o colivie. Se lipi de un copac și îl îmbrățișă.Își lipi obrazul de trunchiul lui apoi privi spre cer și îi pare că ramurile lui, dau binețe norilor. Dacă aș avea aripi!gândi ea. Poate aș zbura până în vârful lui și de acolo aș privi orizontul!îi vorbiră gândurile din nou.Oare de ce oamenii
CHEMAREA PǍDURII de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/372141_a_373470]
-
sculpturale ale troiței se îmbină cu motivele tradiționale într-o armonie desăvârșită și este, fără îndoială, o adevărată lucrare de artă. În partea de jos a ei, pe o porțiune ce imită prin aspect și culoare secțiunea transversală a unui trunchi de copac, sub chipul pirogravat al lui Iisus Hristos, am citit: „Am ridicat și sfințit această troiță întru slavă și mulțumire lui Dumnezeu și pentru cinstirea eroilor. Familia Ioan și Didina Grămadă”. Aveam să aflu, mult mai târziu, din confesiunile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
în ziua de 24 septembrie 2009... Mergând în lungul gardului, am lăsat poarta în urmă pentru a mă opri să admir și să fotografiez, în stânga acesteia, o altă lucrare în lemn, la fel de înaltă și monumentală ca troița, lucrată dintr-un trunchi de copac din a cărui scoarța groasă meșterul păstrase o bună parte, lateral și în partea de sus a sculpturii, care să vorbească vizitatorului despre vârsta și specia sa, despre istoria locurilor în care a crescut zeci de ani ori
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372045_a_373374]
-
în mănuchiuri pe care le așează în grămezi egale. Revenirea la poziția verticală le produce acestora dureri mari de șale și chiar cei tineri, după o zi de muncă, au mersul deșălat. Ei merg greu și nu se pot îndrepta, trunchiul corpului rămânând ușor aplecat înainte. În spatele secerătorilor vin legătorii. Legătura de snop se face din două mănunchiuri de grâu, smulse cu rădăcină și prinse în două noduri, mai întâi unul cu rădăcinile, pus pe pământ și călcat cu talpa piciorului
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
lance arborase 3 drapele, unul al României și două ale Republicii Moldova. Am participat cu toții la un festival al unei profunde trăiri patriotice, al relevării identității românești a trei țări surori vecine, pe care valuri istorice nemiloase le-au desprins din trunchiul mamă, al prieteniei, al unui îndemn înflăcărat la Unire. Îi felicităm pe organizatori și pe toți cei care cu pasiune și dăruire au contribuit și contribuie la menținerea și promovarea spiritualității românești, chiar în condiții vitrege. Elena TRIFAN Referință Bibliografică
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
vânătorilor, conașul trase spada gata să-l lovească. În clipa următoare Prințișor îi reteză gâtul cu propria-i armă. Cu toții rămaseră uimiți de întâmplare. Până să se dezmeticească ceilalți, nepotul lui Dracula dădu pinteni armăsarului și se făcu nevăzut printre trunchiurile copacilor. Din acel moment, nimeni nu mai află nimic despre el. Referință Bibliografică: XIII. URMAȘUL LUI DRACULA / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru : Toate Drepturile
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
invita. Tristețea însă din ultimii lui ani de viață a fost una care m-a marcat definitiv. Nu-și putea sub nicio formă explica (am mai scris asta într-un text anterior) de ce a fost orânduit de divinitate ca pe trunchiul sacrificiului său și al atâtor altor combatanți ca el din miezul sângeros al celui de-al doilea Război Mondial să se ridice sfidător și în batjocură, rând pe rând, numeroase regimuri politice antiumane la cârma acestei țări. S-a stins
UN PROCUROR IUBIT… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374691_a_376020]
-
piuitură care mi se prelungea în creieri ca un lung fluier de locomotivă. Când am deschis ochii, în spatele meu se deschidea o groapă, un fel de hău, și un pustiu peste care zăceau bucăți de carne de om: mâini, picioare, trunchiuri, capete, toate împroșcate cu sânge; căzuse probabil un obuz sau o bombă, altfel nu-mi pot explica ce se întâmplase... Și, ironie a sorții, peste cadavrele celor executați, zăceau și cei ce ordonaseră acestă crimă! În viață norocul vine într-
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
vântul și le cântă amintirea. Totuși... Îndărătnici, puținii rămași pe-aici se sting aproape în vitregii hibernale, după ce s-au copt și răscopt în fierbintele iulie, după ce au tânjit să poată strânge roada până să plece cocorul, ca s-adăpostească trunchi de foc și pară, pentru a lupta iarăși cu hainul viscol și a renaște printre aișori când pleacă Baba Dochia spre munte. Și-așa tot înving vremelnicia... Locul și oamenii rezistă, căci multe aduceri-aminte le zvâcnesc tâmpla și le-nmoaie
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
Daniel Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului de - Ioan Daniel Cetățaua Vadului este un deal acoperit cu păduri și pășuni ,ce își înalță fruntea în bătaia soarelui spre cerul Transilvaniei asemenea poate a unei trunchi de piramidă , meșteșugit lucrată într-o simetrie aproape perfectă de o mână necunoscută din negura veacurilor . Și dealul acesta cu vârful ce-i râde la soare , ploaia tăind-o cu ochii lui mari răsfrânți peste nori, rămâne de veghe până
COMUNA VAD de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375725_a_377054]
-
nimeni totuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de vise fără să fie anchilozata în trecutul durerilor dorind să ia totul de la capăt ca si cum viața ei abia acum începe astăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși ... Citește mai mult Vreau astăzi să fiu femeia care...de Liliana Ghiță Boianazi vreau să fiu doar femeiacare trece grăbita pe strada udăsub umbrela aducerilor aminteferindu-se de picăturile de ploaieale dezamăgirilor cotidienevreau astăzi să fiu
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
dincolo de nimic este nimenitotuși ea urca cu rucsacul speranțelor plin de visefără să fie anchilozata în trecutul durerilordorind să ia totul de la capăt că și cumviața ei abia acum începeastăzi vreau să fiu femeia asfaltului plouat de speranțe încolăcita pe trunchiul copacului dezbrăcat de el însuși... IV. ``O CARTE, DUMINICĂ`` DE HORIA PICU, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. O CARTE, DUMINICĂ: „Metamorfoza iubirii” de Liliana Ghiță Boian Liliana Ghiță Boian este directorul Bibliotecii
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
acea urmă a călcâielor/ care merge până la canalul/ de pe marginea drumului/ unde se varsă timpul meu liber.// Ceva ca acid/ mi s-a vărsat în limbă/ și nu lasă să mă prindă somnul/ și să uit/ toate cercurile nezgâriate/ în trunchiul vârstei mele.” (Prevestirea iernii). Am căutat un posibil paradox, în scrierea poetului care pare a se fi așezat de-a curmezișul trebuințelor facerii și desfacerii... Nu cred că am găsit, însă tocmai „Calea scurtă” ne oferă surprindere: „Pe ridurile frunții
FIINŢĂ: INIMĂ, SUFLET, LUMINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375786_a_377115]
-
arăt La noi mai sunt și astăzi, boi Care trăiesc într-un palat! La noi erau odată ,boi Pășteau pe pajiștea pustie La noi mai sunt și astăzi ,boi Care trăiesc în sărăcie! La noi erau odată, boi Trăgeau de trunchiuri pe poteci La noi mai sunt și astăzi, boi Regi peste oameni, cu minți seci! La noi erau odată, boi Trăgeau la jug cu carul plin La noi mai sunt și astăzi, boi Trăiesc o viață de declin! La noi
LA NOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375794_a_377123]
-
sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare și bărbatul se aștepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar instantaneu, din cer, se prăvăliră un șir de tunete de răsună codru. Se apropia furtuna. Rafalele vântului îi biciuiau nemiloase obrajii
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
ei, dar slujitorii împăratului aruncară spre ei jeturi de flăcări și toți trei fură înlănțuiți cu cercuri de foc. Căzură leșinați în nesimțire sub strânsoarea acestor cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale și dale sparte de gresie și marmură. Numai Soare-Împărat rămase în picioare, cu pletele-n vânt, privind împietrit la spulberarea fericirii pe care o dorise veșnică. Câtă risipă de raze a făcut
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
va intra în ea" (Marcu 10, 15). Educația religioasă afirmă sufletul copilului și, în același timp, îl înalță prin iubire. Sunt voci care, în numele libertății de conștiință, susțin cu vehemență eliminarea disciplinei religie din școală, propunând soluții "ingenioase": scoaterea din trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu alte cursuri opționale. Un astfel de demers ignoră deopotrivă tradiția școlii românești, practica europeană, dar și impactul actual al educației religioase asupra elevilor. Disciplina religie propune, nu impune, valori spirituale și morale ce
PROFESORUL DE RELIGIE, UN MODEL DE CONDUITĂ PENTRU „UCENICII“ SĂI ŞI UN MEDIATOR ÎN ŞCOALA ÎN CARE ÎŞI DESFĂŞOARĂ ACTIVITATEA ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362177_a_363506]
-
apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns, Am plâns îngenuncheată, defuncta năzuință Simțind pustiul rece că-n suflet a pătruns. Cu ochi cuprinși de lacrimi și zâmbetul bolnav, Am rătăcit o vreme printre copaci stingheri, Atunci un nuc bătrân cu trunchi un pic chilav M-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri. Am evadat cu greu din gândul-închisoare, Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii, M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioare Și-am aruncat
AM AŞTEPTAT LA PÂNDĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378726_a_380055]
-
își pleacă fruntea 'naltă îmi cuprinde ceafa apoi se-ndreaptă sprinten îmi lasă pe un umăr visarea citește-n scorburi seva visărilor ardente pe altul păsări așează și din nimicul aspru prin libertăți mă scaldă ------------------------ ca o statuie rară din trunchi coboară seara învie aruncă-n glod uitarea ridică-n mine taina uimirea și iubirea ------------------------- apoi încet îmi spune privind prin astre reci că toate sunt întregul care mă înconjoară cândva îmi era teamă de-advertismente grele venite de aproape când din
DE-AICI SE NAŞTE FORŢA FIECĂREI ZILE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377704_a_379033]
-
privești linia cuiva? Soare de iarnă - eu sorbind din apa roz - Vine Martie. Inspiră adânc mirosul merelor verzi - vară proaspătă Uite ce gentil își împletește părul noaptea lacoma! Ce radioasa e față șlefuita a lunei pline! Ceață albește figură austera: trunchi ars de bambus. Gâtul machiat cu roșu mătăsos: un papagal singur. Corbule tânăr, când ai să te oprești, să uiți și să respiri? Valuri înalte aduc miros de alge pelicanilor. Vântul cuprinde în brațele tăioase o mângâiere. Lumini pândesc din
HAIKU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377724_a_379053]
-
chipuri care cândva au fost zidite, apoi zădărnicite. Din vremurile acelea de goană azi se aud doar șoapte, Șoapte care urlă prin vântul tomnatic A capitanului care comandă încă o moarte. Azi umbrele cailor leagă rănile celor goi, Sprijiniți de trunchiurile copacilor cu fețele moi. Și iată am rămas doar Tu și eu, Noi amândoi, Spre a pomeni sufletele robilor Tăi. DOR NESECAT Te-am privit prin dorul ochiului meu luminat, Ale cearșafurilor îngălbenite și topite de sentimente seci, Prin gândul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]