2,162 matches
-
dumnezeiască este mereu curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al vreunei alte înclinații neorânduite. 173. Al patrulea punct. Dacă cineva a făcut alegerea potrivită și orânduită din lucruri ce fac obiectul unei alegeri revocabile, care nu conduc nici la trupesc, nici la lumesc, nu are nici un motiv să facă o nouă alegere, ci să se desăvârșească în cea făcută atât cât îi stă în putință. 174. Notă. Trebuie luat aminte la faptul că, atunci când vreo astfel de alegere revocabilă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pentru că, fiind astfel ajutat și dispus, de multe ori va simți mai bine semnele lăuntrice, consolările și inspirațiile dumnezeiești pentru a-i arăta măsura care i se potrivește; al doilea, dacă persoana se află în abstinență și fără multă forță trupească și râvnă pentru exerciții spirituale, va ajunge să înțeleagă mai ușor ceea ce i se potrivește mai mult pentru a-și hrăni trupul. 214. A cincea regulă. În timp ce persoana mănâncă să se gândească cum Îl vede pe Cristos, Domnul nostru, mâncând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
regulă. Alteori, în timp ce mănâncă se poate gândi la altceva, fie la viețile sfinților, fie la vreo altă contemplație evlavioasă sau la vreo altă îndeletnicire spirituală; astfel, fiind atent la asemenea lucruri, va afla mai puțină plăcere și simțire în hrana trupească. 216. A șaptea regulă. Mai mult decât orice, să fie atent ca nu cumva tot sufletul să-i fie prins de faptul că mănâncă, și să nu fie mânat de poftă în timp ce mănâncă, ci, dimpotrivă, să fie stăpân pe sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
238. TREI FELURI DE A SE RUGA, IAR CEL DINTÂI ȘPUNCTȚ ESTE DESPRE PORUNCI 3. Primul fel de a se ruga4 privește cele zece porunci și cele șapte păcate capitale, cele trei facultăți ale sufletului 5 și cele cinci simțuri trupești; acest fel de a se ruga tinde mai degrabă să dea o formă, o metodă și un exercițiu pentru ca sufletul să se așeze și să tragă folos din ele și ca rugăciunea să fie bine primită, decât să dea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
putea ști mai bine decât ea? Aici e o altă poveste de viață. ,,Dumnezeu să mă ierte!”, zise Carlina. Am aflat un lucru teribil și totuși îl las să mă tortureze verbal după bunul lui plac. Gelozia și patima lui trupească, o plăcere depravată, l-au coborât atât de jos, devenind dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-a unui demon.” Se apropiase de ușa de la ieșire vrând să asculte pașii care se auzeau urcând pe casa scării. Fără să poată auzi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
câtă energie folosește pentru a rezista. Gândul să-ți fie îndreptat spre asemenea lucruri, spre lucruri bune, luminoase și-n orice împrejurăre să-L cauți cu mintea, cu inima, cu sufletul pe Dumnezeu care ne ajută împotriva tulburărilor sufletești și trupești. Niciodată să nu prevezi problemele vieții întro formă negativă că se vor dubla până la urmă. Să visezi viitorul în perspectivele cele mai frumoase. Să-ți faci prieteni noi dacă îi pierzi pe cei vechi și niciodată să nu fii singură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ale omenirii. Acest lucru nu are nevoie de filosofie ci pur și simplu de voință și de moralitate. - De exemplu: de ce nu spui că și uitarea face ordine? Eu beau ca să uit de toate, de lecțiile vieții, de durerea sufletească, trupească și de câte și mai câte. - Eu cred cu totul altceva. Cred că cei care sunt deja și cei care urmează să devină alcooliști, moștenesc de la unul din părinți acest viciu ca și numele de astfel. De fapt tu nai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dar nici chiar așa. Căci ești o scumpă preaiubită, perfectă în ochii mei, și reprezinți pentru mine esența divină a vieții pământești; din făptura ta îmi trag eu puterea, cum și tu ți-ai tras din mine puterea alcătuirii tale trupești, puterea de a veni pe lume. Și nu vom putea - voiam să spun că eu nu voi putea - niciodată să-mi plătesc datoria față de tine. M. 87/1948 I 11 noiembrie [1948], joi seara [...] Sâcâită, umilită, trimisă de la Anna la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de alergături, reușim să colectăm tot ce avem nevoie. Multe dintre shopuri sunt, de fapt, dedicate articolelor șamanicești sau vrăjitorești și vând de la lăbuțe de iepure la iconițe, prafuri și bineînțeles ceaiuri pentru toate afecțiunile existente, fie ele sentimentale sau trupești. Mă gândesc că dacă toate aceste magazinașe există, trebuie să aibă și clientelă care să le susțină și, deci, un număr corespunzător de vindecători dar parcă mi-e greu să cred că am nimerit în țara minunilor. Mai curând, îmi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
a fost mereu pregătită să-l învăluie cu zâmbetul ei unic, să-i dăruiască aleasă gingășie și tandrețe din inepuizabila rezervă de lumină a ființei sale. Cu siguranță, ultimul și cel mai tragic rol al său, a fost acceptarea suferinței trupești cu nesfârșită răbdare și creștinească temeritate, ca element esențial purificării. Apropiindu-se tot mai mult de marea trecere, Ada conștientiza cu luciditate, că ivită din umbră se va reîntoarce în umbră, că a fost un timp în care n-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aprins pe Sfanțul Mormânt. Ai un fel de vas pe care il pui să ardă fără să curgă ceară pe Sfanțul Mormânt. Mai este și o vaza cu flori, crini albi și... atât. Cam atâtea se pot vedea cu ochii trupești, dar cu ochii sufletului vezi mult mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din sfințenia Sfanțului Mormânt. Acolo Cerul și Pământul se unesc, se îmbrățișează și ne transformă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mănăstire este în puștiul Hozevei. Cu anevoie se urcă la ea. Aici s-au nevoit mulți sihaștri printre care și Sf. Ioan Iacob Românul. Sf. Ioan a trait 48 de ani. Acest sfânt din pruncie a rămas orfan de părinții trupești. L-a crescut o bunica de-a lui. Bunica Maria s-a ocupat de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pentru că au contribuit douăsprezece țări la construirea ei. În biserică am îngenuncheat la stâncă unde S-a rugat Domnul cu sudori de Sânge cu câteva ore înainte de a fi judecat. Am privit cu durere tot ce poți vedea cu ochi trupești, m-am rugat, am sărutat stâncă în semn de rămas bun, cu lacrimi și părere de rău că trebuie să plec și poate nu o voi mai vedea niciodată. Regretam plecarea mea de acolo, că nu o să le mai văd
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a femeii (cf. Opere, vol. 6, București, 1978), cât și în bună parte din scrierile lui critice, în care, ca și în Adela, ca și în Privind viața, se simte acea înfiorare în fața feminității, acea uimire și compasiune pentru fragilitatea trupească și umilința fiziologică a femeii, acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
20 și 21 iulie 1958, când ciclul se curmă tot așa de brusc cum începuse, acum ̀ nsă și brutal, printr-o eufemistic numită „eroare judiciară”. Mai în adâncime gândite lucrurile, martiriul lui V. Voiculescu și sfârșitul lui în distrugere trupească și în totală privațiune de orice bunuri și mângâieri pământești a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în atmosfera vieții interioare. Pär Lagerkvist scrie în cartea lui Sufletele marcate că ființele sunt acoperite, împiedicându-se unele pe altele în ciudatele lor haine grosolane. Cineva înlăuntrul nostru se sperie și vrea să fugă în prezența altora - ca și cum carcasele trupești ar fi deghizări grotești pentru „a funcționa” numai în această lume și numai în acest fel. La plecare, hainele cad de la sine ca niște piei vechi, ponosite, și ceea ce a fost viu și ne-a umplut de bucurie și durere
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
tare? Ceeee? Ia-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
îndrăgostit de domnișoara G. A urmat o epidemie de poezii, ne lăudam cu lamele de ras Gilette pe care, chipurile, le foloseam, ne schimbam cămășile zilnic. Domnișoara G. era într-adevăr fermecătoare, o nemțoaică bine crescută, prietenoasă, cu o arhitectură trupească desăvârșită. O mare dragoste pentru limba germană se ivi ca o epidemie, Într-o după-amiază, cu toții am învățat perfect "Vater Unser der Du bist in Himmel", lecție ratată trei ani de-a rândul. Georgescu -figură cum se spune acum "contestată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al greutăților slujbei sale, încât - dacă o clipă i-ar reveni glasul stins, desigur ar rosti: «acuma m-am odichnit și am aflat ușurare multă...Doamne! Slavă Ție!». Acum - ușurat de grelele sarcini ale înaltei sale deregătorii, scăpat de suferințele trupești și de sufleteștile zbuciumări - rugăm pe milostivul Dumnezeu cu cuvintele Evanghelistului Luca: «Acuma, Doamne, lasă pe robul Tău să plece în pace» (Lc. 11:29)”. Colectivul de la Facultatea de Teologie, prin vocea profesorului Vasile Loichiță, spunea, puțin după moartea lui
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
aceștia îl putem număra și pe don Calabria. El a voit să insereze în Constituțiile Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe această finalitate: «Congregația... găzduiește și îngrijește bătrâni și bolnavi săraci și nevoiași, oferind, prin cea mai iubitoare și delicată asistență trupească și materială, binele lor temporal major și veșnic... Slujitorul Sărac îl vede în ei pe „Isus“; de aceea, asistența și dăruirea sa trebuie să fie pline de iubire omenească și evanghelică». «Opera să-i prefere pe cei bătrâni și bolnavi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu de fantomele trecutului, ci de cele ale viitorului. Așadar, întru conștientizarea întâlnirii mele numai cu morțile ce vor veni asupra celor dragi, îmi asum înțelegând suferința prietenului ce-și privește ființa prețuită răpusă de moarte și aruncată cascadelor decompoziției trupești, topirii de țesuturi și secătuirii de fluențe ale vieții ce-i schimbă organicul în trup al teluricului revărsându-l neîndurător în prafuri și roci neștiute. De fapt, aici am și presentimentul coborârii viitoare a uneia dintre ființele dragi mie spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
îndoliat. Astfel, adopt o ținută corporală caritabilă, efectuez un gest concret-filantropic. Acest gest cumulează o serie de etape, secvențe ce se succed într-o aliniere bine închegată. Așadar, pentru început, mă îndrept fizic spre prietenul meu și îmi poziționez prezența trupească în imediatitatea, în proximitatea entității sale trupești. Apoi, din nou mâna, drept componentă corporală fundamentală investită cu imens potențial de expresie, comunicare și acționare, se manifestă dinamic dăruind o strângere-de-mână cărei i se răspunde reflexiv, precum într-o oglindă. Dau
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
efectuez un gest concret-filantropic. Acest gest cumulează o serie de etape, secvențe ce se succed într-o aliniere bine închegată. Așadar, pentru început, mă îndrept fizic spre prietenul meu și îmi poziționez prezența trupească în imediatitatea, în proximitatea entității sale trupești. Apoi, din nou mâna, drept componentă corporală fundamentală investită cu imens potențial de expresie, comunicare și acționare, se manifestă dinamic dăruind o strângere-de-mână cărei i se răspunde reflexiv, precum într-o oglindă. Dau mâna cu prietenul și el dă mâna
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștiință convulsivă. Această circularitate a pierderii și regăsirii de sine reprezintă impulsiunea, dar și mi-rajul supraviețuirii întru singurătate înțeleasă ca abandon deplin, ca lăsare fără de însoțirea altor oameni. Dar Hristos, în versiunea acceptării sale drept Divinitate ce înnobilează sfințind paradigma trupescului uman, nu poate fi lăsat fără de însoțirea umană pentru că nu poate fi însoțit de oameni. El doar însoțește ființa umană oferind, în raport cu nivelul de credință reală al fiecăruia, revelația acestei însoțiri. Astfel, el își însoțește adepții și dușmanii. Sub greutatea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
totalitatea spre a deveni însăși totalitatea, de a înstăpâni spița umană în așa fel încât omul să fie doar în măsura în care este bolnav și în pragul stării de colaps muribundic. Pandemia îi permite omului să existe doar în starea de alterare trupească cronică, doar în macabrul preludiu al morții. Privesc spre cei dragi și văd cum se sting în această maree a distrucției corporale, asist întru neputință la agonia lor care răbufnește precum talazurile unei mări de amar absintic, devenind basoreliefuri sculptate
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]