3,788 matches
-
culcîndu-se cu fața la perete ca să nu mai vadă mutrele noastre scârbite. Pe măsură ce-l ascultam, îmi reveneau în minte amănunte din noaptea când intrasem în bodega de lângă gară. Pivnița se umplea iarăși. Golul luminos dinlăuntrul meu crăpase și pătrundeau în el ape tulburi din trecut. ― Ieși afară! i-am strigat bătrânului cu canarul, iar el, îngrozit și surprins de reacția mea brutală, s-a grăbit să se strecoare pe ușă, închizînd-o cu grijă, ca să nu mă supere și mai rău. Am pornit din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a rămas pe trepte. S-a uitat la câine și câinele s-a uitat la el. Apoi, fața Hingherului s-a destins, iar buzele au început să scoată sunete tulburi. Câinele a ciulit urechile și a dat din coadă. Uluiți, am văzut cum amândoi s-au tolănit pe pământ la soare; Hingherul mângâia bestia, iar aceasta se uita, supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? Îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la capătul coridorului și priveau ploaia: "Pe o vreme ca asta nu se poate zbura, ar fi o sinucidere". Un vânt umed legăna bălăriile. Cătunul nu se zărea deloc. Doar capătul dinspre azil al bălții se distingea ca o pată tulbure. "Să vedeți voi cum se umflă bălăriile după ploaia asta", zise Siminel. Azilul nu arăta ispititor nici când cerul și marea străluceau, dar când ploua zidurile cu ferestre mici deveneau de-a dreptul apăsătoare. Erau zilele cele mai grele pentru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. "De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
puternic și intra în transă. Am bănuit întîi că avusese un iubit pilot și că rămăsese cu această slăbiciune, dar m-am înșelat. Atracția pentru furtuni era veche, adâncă și nici Laura nu și-o explica. Totdeauna simțise o fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. "Dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. "Dar nu era un capriciu", a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de fiecare dată când se strângeau deasupra mării nori de furtună, iar întîmplarea a făcut ca zilele de caniculă să fie urmate de un șir de ploi violente. Excelent prilej pentru Laura ca să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sculptor, vă urmărim cu cea mai mare atenție". "Bine, bine, mă bucur", mormăiam eu mulțumit. Le scânteiau ochii cum pomeneam de oglinzile strălucitoare, ca de bal, deh, fuseseră și ei tineri odată, sau de Bătrânul, care le inspira același sentiment tulbure de fascinație magică amestecată cu teamă. Uneori mă simțeam secătuit, nu mai știam ce să le spun. Atunci am înțeles cum devine uneori publicul, înfometat de poveste, un fel de Baal cartaginez. Zeul nu acceptă să taci după ce ai început
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ochii pironiți în tavan. După aceea m-am dus la fereastră. Afară marea se vedea ca o insomnie neagră. Nu, nu puteam dormi. Am ieșit să mă plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut poftă să-l întîlnesc pe Hingherul cu câinii lui, dacă se mai afla cumva pe-acolo, dar mă temeam să pornesc noaptea prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul pe care-l zărisem, să nu sufăr, să mă apăr
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din halatul lui și al lui Dominic un fel de sac, a vîrît-o pe Laura în el și a bătut-o cu o ramură groasă de mărăcine. Când au plecat de-acolo, erau toți roșii în obraji și cu ochii tulburi. Sărmana fată a rămas în neștire. În drum spre azil, l-am văzut pe Arhivarul îndreptîndu-se spre bălării. A fost o întîmplare, poate, n-am de unde să știu. Nu m-am luat după el, fiindcă mie, recunosc, îmi e frică
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în moment trebuia s-o aud lipăind cu picioarele goale, venind. Vroiam să mă prefac că dorm, s-o las să se urce în pat și abia atunci s-o îmbrățișez. Dar sfântul din icoană obosea binecuvîntîndu-mă, orbit de întunericul tulbure din cameră, fără ca Marta să apară. Nerăbdător, m-am dat jos din pat, am căutat ușa, dibuind, și am ieșit afară pe trepte. Cerul era încă plin de stele, cu câțiva nori în direcția bălții, unde noaptea se decolora prevestind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrînesc. Și ce realizasem? O scurtă perioadă de glorie, câteva pietre funerare în Stâncile de marmură și cam atât ― cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cui să-i spun. Am simțit că alunec și m-am trezit. Sau am visat că m-am trezit. 39 Mă durea capul și-mi era frig. De-afară venea un vânt rece, cu ploaie, valurile se îngălbeniseră, deveniseră lutoase, tulburi. Izbeau puternic în stânci. Într-o zi o să mă acopere apa, m-am gândit. Mirosea violent a putreziciune. Probabil, peștii morți, scoși de valuri pe plajă se descompuneau. Sau algele. M-am ridicat și am închis fereastra, după care m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu o mină schimbată de furie, izbucnește strigândumi vehement: - Ce ai cu copilul meu, de nu mai încape în această școală de dumneata? Ce vrei de la el și ce vrei de la mine?... Se lasă o mică pauză... el cu privirea tulbure, eu cu un calm desăvârșit, ca unul ce urmărea binele tuturor copiilor și părinților din școala mea... - De azi înainte, să nu-mi mai spui nimic despre comportarea copilului meu, pentru că eu știu cum îmi cresc și educ copilul!... - Bine
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și i-a slujit conștiincios lui Belzebut, lui Antihrist, devenind el însuși un autentic Antihrist care a dus lumea la vremuri apocaliptice... S-a strecurat abil în viață fiind mai întâi informator, turnător al Ohranei țariste, apoi profitând de vremurile tulburi ale lui octombrie 1917 și acaparând tot mai multă putere și influență să devină atotputernic, în măsură de a decide soarta unor oameni și popoare, mai ales după lichidarea oponenților, care puteau oricând să-i demaște oportunismul... Cocoțat pe creasta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită. Astăzi codrul urcă tot mai în munți, apele curate urcă tot mai spre izvoare... ca o pedeapsă împotriva lăcomiei... Și tare mă tem că pedeapsa va crește și va coborî în fiii acestui pământ
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unor sume, nu va fi pusă sub urmărire penală, fapt care întărește ideea de corupție în guvern și că parlamentarii se opun unei adevărate justiții. Hărțuielile politice dintre guvern și opoziție continuă cu înverșunare, cu încrâncenare! Se pescuiește în ape tulburi... Constat că lumea de peste tot se agită frenetic. La Atena se remarcă violente proteste și manifestări de stradă cu privire la măsurile dure de austeritate. Adevărat haos! Și în Italia se produc vii proteste împotriva lui Berlusconi. De asemeni, mari violențe cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mulțumesc... —Ce, vrei să mă faci vinovat de moartea arabului ăluia? Se spune deja asta la posturile de radio de stânga? Uri, faptul că înghiți toate prostiile astea mă surprinde. Maggie se ridicase deja în picioare. Sunt niște vremuri foarte tulburi, vă imaginați. Lumea spune tot felul de lucruri. Știa că se bâlbâie, dar ochii ei făceau toată treaba, încercând cu disperare să-i spună lui Akiva Shapira: „Tocmai și-a pierdut ambii părinți. A luat-o puțin razna. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a fi competitive, motorul prosperității va stagna, iar influența pe care o deține America pe scena mondială se va diminua în mod drastic. S-ar putea ca și securitatea globală, domeniul inovațiilor și democrația să cunoască declinul. Navigăm în ape tulburi. Capitolul dedicat viitorului forței de muncă își propune să explice aceste prognoze. Prognozarea viitorului poate fi periculoasă întrucât deseori sunteți obligați să vă confruntați cu realități care pot fi soluționate dacă suportați schimbări dureroase. S-ar putea să fie nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
cognitiveliberty.org), libertatea cognitivă se referă la protejarea si promovarea dreptului de a gândi independent, ca individ. Din discuțiile pe care le-am avut cu Wrye, reiese clar că ne îndreptăm spre mai puțină libertate și mai multe restricții - ape tulburi ne așteaptă în viitor. Există trei aspecte ale libertății cognitive: Tehnologiile existente și emergente legate de urmărire, monitorizare sau realizarea supravegherii asupra cunoașterii umane. Aplicarea pedepsei biologice utilizând terapia farmaceutică sau tehnologii de control al minții de la distanță sau implantate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fi așteptat nimeni, de parcă nici nu exista afară, iar grimasele lor s-au preschimbat În zâmbete extatice de indiferență. Neavând nici energia, nici Însuflețirea și nici nevoia de a conversa În continuare, s-au scufundat și mai adânc În apele tulburi ale apatiei, Întrebându-se de ce naiba locul ăla se numea Café Kundera. În seara aceea, la ora nouă, după ce a luat o masă copioasă, iar luminile s-au stins, printre urări și bătăi din palme, Asya Kazanci a suflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dinăuntru, puțin câte puțin, fără să-i distrugă fațada exterioară. Însă poate că bătălia dintre amintire și uitare se Încheiase În sfârșit. Ca o câmpie marină ce se Întindea cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui trecut tulbure ieșeau la suprafață ici și colo din apele În reflux. S-a Întins după ashure. Cu bună știință și hotărâre a Început să-l mănânce, Încetul cu Încetul, savurând fiecare ingredient cu fiecare gură pe care o lua. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dacă Îi dai crezare, mi se va potrivi perfect, avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile. Îmi va dicta el Începutul: — Sărută-mă, nemernico! — Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă. Probabil că și-a găsit inspirația Într-una din cărțile care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă descurc fără el. Unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]