2,309 matches
-
devină cetățeni. În România, foștii cetățeni români expatriați care și-au pierdut cetățenia, sau au renunțat la ea înainte de 22 decembrie 1989, precum și copiii și nepoții lor, pot cere cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. Cetățenii moldoveni sau ucraineni care posedă limba română și care pot dovedi ca au fost, ei, părinții lor sau bunicii lor, cetățeni ai României înainte de 28 iunie 1940, pot de asemenea să ceară cetățenia română prezentând o cerere bazată pe documente. În cazul acestora
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada interbelică, satele Veselia și Balca au făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși (în Veselia) și din ucraineni (în Balca). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 220 locuitori din satul Veselia, 219 erau ruși (99.55%) și 1 român. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 450 locuitori din satul Balca
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Divizia a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.606 locuitori din sat, 2.438 erau ucraineni (67.61%), 1.032 ruși (28.62%), 93 români (2.58%), 23 evrei (0
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării sau ruși și ucraineni din provinciile centrale ale imperiului, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În satul Tuzla s-au așezat soldați ucraineni și ruși. Între anii 1843-1845, biserica din sat a fost extinsă și renovată. O nouă biserică, cu hramul "Sf.
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
avea statutul de comună urbană (orășel). În perioada interbelică, Tuzla era o stațiune maritimă renumită prin bogăția nămolurilor și concentrația salină a apei.. Pe atunci, românii și rușii formau cele mai mari comunități etnice, dar existau și mulți localnici germani, ucraineni și evrei. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.146 locuitori din oraș (cu tot cu suburbia), 1.278 erau români (40.62%), 911 ruși (28.96%), 406 germani (12.91%), 352 ucraineni (11.19%), 119 evrei (3
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
existau și mulți localnici germani, ucraineni și evrei. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.146 locuitori din oraș (cu tot cu suburbia), 1.278 erau români (40.62%), 911 ruși (28.96%), 406 germani (12.91%), 352 ucraineni (11.19%), 119 evrei (3.78%), 27 bulgari, 14 greci, 4 sârbi, 2 unguri și 2 polonezi. În Bazarianca erau 477 locuitori, din care 388 erau germani (81.34%), 72 ruși (15.09%), 14 români (2.94%) și 3 evrei
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
multă vreme de satul Tuzla. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satele Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, în Bezimenca-Mare majoritatea populației era formată din ucraineni, pe când în Bezimenca-Mică, ponderea ucrainenilor și rușilor era aproximativ egală. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satele Bezimenca-Mare și Bezimenca-Mică a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, în Bezimenca-Mare majoritatea populației era formată din ucraineni, pe când în Bezimenca-Mică, ponderea ucrainenilor și rușilor era aproximativ egală. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La recensământul din 1930, s-a
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
303 locuitori din satul Bezimenca-Mare, 285 erau ucraineni (94.06%), 11 români (3.63%) și 7 ruși (2.31%). La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 230 locuitori din satul Bezimenca-Mică, 110 erau ruși (47.83%), 105 ucraineni (45.65%), 10 români (4.35%) și 1 bulgar. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Buduri a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 739 locuitori din sat, 638 erau ruși (86.33%), 69 ucraineni (9.34%), 25 români (3.38%), 6 evrei (0.81%) și 1 polonez. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 739 locuitori din sat, 638 erau ruși (86.33%), 69 ucraineni (9.34%), 25 români (3.38%), 6 evrei (0.81%) și 1 polonez. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
ucraineni fugiți de pe moșiile din celelalte gubernii ale Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Tăriceni a făcut parte din componența României, în Plasa Tuzla a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 165 locuitori din sat, 161 erau ucraineni (97.58%) și 4 români (2.42%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Tăriceni, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318534_a_319863]
-
România a fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Balabanca a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate mare de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 594 locuitori din sat, 406 erau ucraineni (68.35%), 149 ruși (25.08%), 35 români (5.89%) și 4 evrei. Ca urmare a
Balabanca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318530_a_319859]
-
dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Martaza a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 937 locuitori din sat, 882 erau ucraineni (94.13%), 42 români (4.48%), 10 ruși (1.07%), 2 bulgari și 1 polonez. În perioada interbelică, satul s-a aflat în
Martaza, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318531_a_319860]
-
pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șagani a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o comunitate mare de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.467 locuitori din sat, 1.717 erau ruși (69.60%), 602 ucraineni (24.40%), 126 români (5.11%), 8 evrei, 3 armeni și 1 găgăuz. Aici a existat o
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși, existând și o comunitate mare de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.467 locuitori din sat, 1.717 erau ruși (69.60%), 602 ucraineni (24.40%), 126 români (5.11%), 8 evrei, 3 armeni și 1 găgăuz. Aici a existat o stațiune maritimă. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar
Șagani, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318526_a_319855]
-
la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Noul-Caragaci a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mici de ucraineni și de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.477 locuitori din sat, 1.316 erau români (89.10%), 83 ucraineni (5.62%), 60 ruși (4.06%), 15 evrei și 3 bulgari. În perioada interbelică
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități mici de ucraineni și de ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.477 locuitori din sat, 1.316 erau români (89.10%), 83 ucraineni (5.62%), 60 ruși (4.06%), 15 evrei și 3 bulgari. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala
Noul-Caragaci, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318546_a_319875]
-
dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Achmanghit a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mari de români și ruși. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 4.441 locuitori din sat, 3.459 erau ucraineni (77.89%), 548 români (12.34%), 396 ruși (8.92%), 16 evrei, 4
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
pe teritoriul Rusiei. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Lichtental a făcut parte din componența României, în Plasa Tatar-Bunar a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și comunități mică de ucraineni, ruși, evrei și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.876 locuitori din sat, 1.800 erau germani (95.95%), 33 ucraineni (1.76%), 17 ruși (0.91%), 14 evrei (0.75%) și 12 români
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani, existând și comunități mică de ucraineni, ruși, evrei și români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.876 locuitori din sat, 1.800 erau germani (95.95%), 33 ucraineni (1.76%), 17 ruși (0.91%), 14 evrei (0.75%) și 12 români (0.63%). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
În septembrie 1940, la apelul lansat de Germania nazistă, membrii comunității germanilor basarabeni s-au repatriat în Germania. În Basarabia au rămas numai 2.000 din cei aproximativ 93.000 de germani. Rămase pustii, satele germane au fost populate cu ucraineni sosiți din România sau din alte zone . În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
comunități de ruși și bulgari. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.394 locuitori din sat, 1.903 erau români (79.49%), 389 ruși (16.25%), 62 bulgari (2.59%), 19 germani, 16 evrei și 5 ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
a județului Cetatea Albă. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.457 locuitori din sat, 2.407 erau români (97.96%), 17 bulgari, 10 evrei, 5 ruși 5 ucraineni. În 1925, au avut loc tulburări în sat cauzate de faptul că localnicii au fost amendați ca urmare a refuzului de a-și trimite copiii la școala cu predarea în limba română . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
evreu. În perioada dominației otomane asupra Moldovei, au avut loc promulgarea Edictul de la Granada (1492) prin care evreii erau expulzați din Spania și, de asemenea, rebeliunea cazacilor din Ucraina (1648-1657), care s-a transformat într-un război de eliberare a ucrainenilor de sub dominația poloneză. În urma pogromurilor din Ucraina din secolul al XVI-lea a venit în România un val de evrei așkenazi vorbitori de limba idiș. În secolul al XVI-lea, existau mai multe comunități evreiești în Moldova, iar în 1740
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]