3,448 matches
-
mic decât primul. Dar mama lui nu l-a văzut. Un șuvoi de sânge i-a urmat și lumina din ochii Zilpei s-a stins. Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut, nici vie, nici moartă, timp de opt zile și mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
doar ca să liniștească coșmarurile copiilor. Am început să tremur. Mama și-a pus mâna pe obrazul meu să vadă dacă am febră. Dar nu aveam, eram rece ca gheața. Mai târziu în acea noapte m-am trezit din somn țipând, udă toată de transpirație și cu senzația căderii în gol, dar mama a venit lângă mine și s-a lipit de mine și căldura corpului ei m-a liniștit. M-am simțit dintr-odată protejată de dragostea ei care era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-au ieșit din apă și au lăsat fluviul în pace, să-și facă liniștit călătoria lui în noapte. Dimineața, tata și frații mei au intrat în apă fără să stea pe gânduri, doar ridicându-și tunicile să nu se ude. Mamele mele și-au dat jos sandalele și le-au ținut sus și au chicotit între ele pentru că era prima dată când picioarele li se vedeau atât de mult. Zilpa a murmurat un cântec dedicat fluviului în timp ce-l traversam. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca Hamor să facă aranjamentele pentru prețul miresei. Era așa de frumos în tunică și în sandale că ochii mi s-au umplut iar de lacrimi. - Gata cu lacrimile, nici măcar de fericire, a zis și m-a ridicat. Eram încă udă de la apă, m-a pupat pe nas și pe gură și m-a pus pe pat. - Așteaptă-mă, iubita mea. Nu te îmbrăca. Doar stai aici ca să mă pot gândi la tine exact așa cum arăți acum. Nu stau mult. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
uitat fix la orizont ca să nu încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încep să plâng și ca să nu mă arunc de pe acoperiș. Zilele treceau într-o învălmășeală de obiceiuri și priveliști noi, dar nopțile erau mereu la fel. Mă luptam cu visele care mă lăsau transpirată, udam cearșafurile așa cum sângele lui Shalem udase patul nostru, căutând aer și cu frică să nu scot vreun sunet. Dimineața, mă dureau ochii și îmi pulsa capul. Re-nefer era neliniștită din cauza mea și se consulta cu cumnata ei. Mi-au impus să mă odihnesc după-amiaza. Mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeie care murise cu ochii deschiși de groază și de o femeie care murise într-un val de sânge, cu ochii înfundați de efort. Un suspin mi-a ieșit din gură când mi s-a rupt apa și mi-a udat picioarele. - Mamă, am țipat, simțind lipsa celor patru fețe iubite, a celor patru perechi de mâini delicate. Ce departe erau. Ce singură eram. Cum mi-aș fi dorit să le aud vocile care să mă liniștească în limba mea. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiului meu „Bar-Shalem” și vechea apăsare din piept mi s-a risipit. Am recitat numele mamelor mele și am știut cu toată certitudinea că ele erau de-acum moarte. Mi-am pus capul pe umărul lui Werenro și i-am udat haina în amintirea Leei și a Rahelei, a Zilpei și a Bilhei. În tot acest timp, Werenro a dat din cap, a suspinat și m-a ținut de mână. Când am tăcut într-un târziu, ea a spus: - Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o mâncasem la prânz, m-am ridicat și m-am dus la baie, mi-am încleștat dinții, pentru că în nici un caz nu voiam să vomit, m-am oprit în fața robinetului, am dat drumul la apa rece și mi-am udat ceafa, că așa învățasem eu la școală că trece greața, am băut și câteva înghițituri din palmă și mi-a trecut imediat senzația de greață și, când m-am întors în bucătărie, mama isprăvise cu tocmitul, Marius se-nhăma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și Înțelese atunci că singurele care ar mai fi putut avea o anume eficacitate În situația aceea erau elicopterele de la baza aeronavală. Pe puntea din spate a vedetei oprite În largul mării, Marie zăcea inconștientă. O jerbă de stropi Îi udă brusc chipul, se sufocă, deschise ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ani. După-amiaza, stă În grădină. Sprijinit cu spatele de cireș, În pantaloni scurți, simte covorul elastic al ierbii. Simte căldura soarelui. Lăptucile absorb căldura soarelui; absorb de asemenea apă, Michel știe că la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai multe zile, contemplă caloriferul aflat În stânga patului. În sezonul rece, țevile se umpleau cu apă fierbinte, era un mecanism util și ingenios; dar cât timp ar putea supraviețui societatea occidentală fără o religie oarecare? Copil fiind, Îi plăcea să ude plantele din grădina de zarzavat. Păstra o mică fotografie pătrată, alb-negru, În care, supravegheat de bunica, uda cu stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era un mecanism util și ingenios; dar cât timp ar putea supraviețui societatea occidentală fără o religie oarecare? Copil fiind, Îi plăcea să ude plantele din grădina de zarzavat. Păstra o mică fotografie pătrată, alb-negru, În care, supravegheat de bunica, uda cu stropitoarea; avea vreo șase ani. Mai târziu, Îi plăcuse să meargă la cumpărături; cu restul de la pâine, avea voie să-și cumpere o napolitană. Apoi se ducea să aducă lapte de la fermă; bidonul de aluminiu plin cu lapte călduț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de indiferență), Îl Întrebă: „Sunteți În doliu?...” Michel Îi povesti despre Annabelle, despre sfârșitul ei. Walcott asculta, din când În când clătina din cap sau ofta. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uită în jur cu ochi ageri. Poate că am să ies în curte. Să mă bucur de grădină, de vietățile sălbatice și de roua dimineții. E o idee foarte bună. Doar că problema cu roua dimineții e că te cam udă la picioare. Îmi croiesc stresată drum prin iarba umedă, dorindu-mi să nu-mi fi luat sandalele deschise în față. Sau să-mi fi amânat plimbarea pentru mai târziu. Grădina e mult mai mare decât mi se păruse. Pornesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
păstrare vreo douăzeci de ani. Sammy, peștișorul auriu de la ai mei de acasă, nu este același peștișor pe care mi l-au lăsat În grijă, cînd au fost În Egipt. CÎnd colega mea Artemis mă calcă rău pe nervi, Îi ud planta cu suc de portocale. (Lucru care se Întîmplă cam În fiecare zi.) Odată, demult, am avut un vis foarte ciudat, lesbian, cu colega mea de apartament Lissy. Bikinii mei tanga mă cam incomodează. Dintotdeauna am avut convingerea, extrem de profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
biroului, bag degetul sub inel și, cu cel mai Încrezător zîmbet posibil, trag de el. E ca și cum ar fi erupt un vulcan. Din cutie explodează un jet de băutură puternic acidulată, cu gust de afine, care aterizează direct pe birou, udă hîrtiile și registrele cu un lichid roșu sinistru... și o, nu, te rog, Doamne, nu... Îl Împroașcă pe Doug Hamilton direct pe cămașă. — Fuck ! țip, cu respirația Întretăiată. Îmi cer mii de scuze... — Iisuse Hristoase! izbucnește Doug Hamilton enervat, ridicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ca abanosul și un IQ de vreo 600 și e cea mai drăguță ființă de pe pămînt. — A fost un dezastru, spun supărată. — Ce s-a Întîmplat ? N-a ieșit afacerea ? — Nu numai că n-a ieșit afacerea, dar l-am udat pe directorul de marketing de la Glen Oil, din cap pînă-n picioare, cu suc de afine. Puțin mai departe, la bar, o văd pe stewardesă ascunzîndu-și cu greu un zîmbet și simt că mă Înroșesc instantaneu. Bravo. Acum știe toată lumea. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Discuția despre carte a fost un fiasco total. Dar a fost pur și simplu chestie de ghinion. GÎndește pozitiv. Pot să fac asta. Încă Îl mai pot impresiona... — Nu știu ce s-a Întîmplat, spune Artemis cu o vocișoară de fetiță. O ud În fiecare zi. Îi arată lui Jack Harper ghiveciul cu olandezul ei zburător. — Te pricepi la plante, Jack ? — Din păcate, nu, spune el, apoi privește spre mine, cu o expresie foarte serioasă. Tu ce crezi, Emma, ce-o fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu autobuzul. Și, cînd ajung, am să-mi fac o cană mare de ciocolată caldă. Și poate mănînc niște Înghețată În fața televizorului. Stația are un mic adăpost, cu acoperiș și cîteva scăunele și mă așez, mulțumită că nu mi se udă și mai tare părul. Tocmai mă uit În gol spre o reclamă auto, Întrebîndu-mă cum o fi fost budinca aia Häagen-Dazs și dacă merenguele era din ăla alb și țeapăn sau din celălalt, caramelizat, care ți se topește pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să fie ale unor copii dar, chiar atunci se porni ploaia care scălda pădurea zi de zi, iar urmele se luară cât ai bate din palme. Ne-am adăpostit sub un copac cu frunze largi Înainte ca apa să ne ude până la piele. La picioarele noastre, am zărit doi brotăcei de un roșu strălucitor, care-ți lua ochii, și a trebuit să-l ținem locului pe Unu care se zvârcolea, dorind să-i Înhațe. După ce ploaia se opri, simțirăm o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eu. Mă plâng la director. GARDIANUL: La Gufi? Nu vă pricepeți la oameni. ARTUR: Mă plâng la general! Mă plâng la guvernator! GARDIANUL: Generalul? Pâinea lui Dumnezeu... Guvernatorul? Știți cum i se mai spune guvernatorului? Mama răniților. Cu mâna lui udă în fiecare zi florile din închisoare. Se poartă ca un tată, cu noi toți... zău... ne aduce pachete cu sfârcuri... dă sfaturi deținuților, mai joacă tabinet cu ei... Pe bune că sunteți inconștient. N-are rost să vă plângeți... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe deget și ducând-o la gură.): Încă-s ude. GRUBI (Același gest.): Nu mai e mult. BRUNO: Când începe căscătura să plescăie e rău. Se înrăiește de tot jur împrejur și încep să se scurgă pe dinapoia cazanului. La așa căscătură, așa pagubă. Tu știi cum m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lasă... BRUNO: Restul sunt detalii, firimituri. GRUBI: Nu, da’ e păcat... Uite, eu trebuia să spun întâi „să fac focul?” Și tu trebuia să spui „fă-l”. Eu trebuia să-ntreb „unde-s lemnele?” și tu trebuia să spui “îs ude”. Ce, astea ți se par nesemnificative? BRUNO: Mă, Grubi, tu n-auzi ce zice domnu’ Majordom? Rezumăm. BĂRBATUL CU TOMBERONUL (A venit lângă groapă.): Gata. MAJORDOMUL: Ia arată tu domnului culm ai făcut. VIZITATORUL (Fals.): Da, da, numaidecât... (MAJORDOMUL, BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]