4,882 matches
-
Balaurul. Oare cum era versetul acela din Apocalipsa: "Fiara pe care am văzut-o..[..] Balaurul i-a dat [Fiarei] puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare."?... Eu nu fac interpretări ale Apocalipsei, ci doar mă gândesc cu uimire la ce se întâmplă. Dar m-am bucurat când am citit mai departe: "Am văzut că o mare de sticlă amestecata cu foc; și pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau BIRUITORII fiarei, ai icoanei ei
CE URMEAZA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375324_a_376653]
-
-am Grădină: lumină și vise căzut-au cenușă toți spânii de suflet cârmesc către tină: printre petale - degeaba-i o Ușă... hulubii nasc cer... - ...noi drămuim oxigen...! lăsați-mă înger ori pasăre-n fire e încă în mine ea - Sfânta Uimire dar e și mânie - otrăvitul polen... ...toți òrbii - Hristoase - atârnați de fiori nu moară: înțelepțìți - ardă-n flori! MI-AI DAT VIAȚĂ - NU MI-AI DAT IUBIRE mi-ai dat viață - dar nu mi-ai dat iubire: eu ce să
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
secretare și a așezat neîndemânatic buchetul pe biroul aglomerat al Marianei. A avut grijă ca poziția buchetului să permită observarea răvașului din prima privire și a intrat imediat în biroul avocatului. Mariana a privit gestul lui și florile cu sinceră uimire. Nu se aștepta la așa ceva. A observat hârtia împăturită și a scos-o de sub ambalaj grijulie. Pe măsură ce citea, fața i se însenina și se îmbujora, trecând până la final prin aproape întreaga gamă de culori. Dragă Mariana, Te rog să nu
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
nu numai în rândul creștinilor, de aproape opt secole, dar și al necreștinilor. Ea se întemeiază pe carisma celui care a propus contemporanilor său un mod de viață atât de simplu în aparență, încât, nu numai că uimea, dar această uimire se transforma aproape întotdeauna în perplexitate. În realitate însă, a te apropia de Dumnezeu pe calea simplității, nu este un lucru atât de lesne de înfăptuit, cu atât mai mult cu cât oamenii, îndeobște, caută lucruri care nu au nimic
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
doua zi. M-am dus la cabană, am mâncat ceva și m-am întins în pat, frânt de oboseală și de nesomn, dar mai frânt de gândurile rele care nu-mi mai dădeau pace. Am adormit și, spre marea mea uimire, am dormit buștean până a doua zi. În noaptea aceea am uitat de tot de datoria pe care o aveam cu munca mea la Observator. Dimineață, după ce m-am trezit din somnul meu adânc, niciodată prelungit atât de mult, m-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
mai aproape de tărâmul zmeilor, Voichița ieși din palat pe ascuns, căci tatăl ei nu-i mai dădea voie să iasă neînsoțită. Cât ce-o zări, zmeoaica o și prinse și, cu ea în gheare trecu pe tărâmul celălalt. Mare fu uimirea zmeului cu zece capete când văzu ce pradă aducea mama lui. - Acum, băiete, strigă zmeoaica, Împăratul Negru își va căuta fata și nu va fi pregătit să facă față unui atac. Nu-i va sări nimeni în ajutor acum că
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
am mai văzut nici un măr de aur. Pomul înflorește în fiecare primăvară dar, după ce florile cad, ramurile rămân goale, chiar și fără frunze. E și aceasta o treabă de prințesă, așa cum e cea de a îmblânzi animalele. Un murmur de uimire trecu prin întreaga sală. Se vede treaba că toată lumea nu mai reușea să vadă în Mărul de Aur decât un băț uscat care n-ar mai fi putut rodi sub nici o formă. Cora nu se descurajă, ba chiar reuși să
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
profunzimii și înțelepciunii sale, a preocupărilor sale teologice și cărturărești, a dragostei sale față de Dumnezeu și (de) oameni, a atașamentului său față de țara aceasta românească și de Biserica ei cea strămoșească!... Parcurgând viața și biografia acestui părinte duhovnicesc constat, cu uimire și admirație, tăria lui de caracter și verticalitatea cu care a fost înzestrat acest contemporan al nostru în fața căruia noi nu suntem altceva decât niște oameni supuși vremurilor acestui veac!... Se cuvine așadar, să-i aducem prinos de cinstire și
DIN SERIA „PRO MEMORIA – ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375464_a_376793]
-
a putut lua ochii de la scenă toată seara. Cănd a apărut Maria, inima lui s-a oprit. Cel puțin așa a crezut el! A studiat-o in voie, știa că ea nu-l poate vedea, și mare i-a fost uimirea când a văzut cât de frumoasă se făcuse. Și talentată ,peste poate! Îi mulțumi din plin lui Dumnezeu, și se bucură! Când s-a terminat însă piesa și s-au aprins luminile...... În momentul în care a privit-o în
ÎNGER SAU DEMON CAP.IV de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375480_a_376809]
-
erau desenate zidurile - sumbre sub cerul sfâșiat de trasoare - ale hotelului Astoria din Leningrad, povestirile despre Donul liniștit, cartea care o impresionase până la lacrimi despre cățelul Mumu, înecat de argatul cel mut la porunca stăpânului, cărți în care descoperise cu uimire cruzimea până atunci nebănuită a oamenilor, lângă ele, tomul de medicină din care înțelesese taina venirii copiilor pe lume... Și degetul Aureliei continua să urmărească atent, cotoarele cărților. Nu, nu găsea niciuna necitită. Se aplecă totuși să mai caute și
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
orbi. Era atunci un început important din viața mea, nu știam unde mă va duce noul drum. Evoluția m-a surprins și pe mine, făcându-mă să sper la împlinirea unui vis tainic și am urmărit înlănțuirile evoluției cu oarecare uimire și încântare. Am fost ajutată de câțiva factori. Cel mai important a fost tumultul de idei și planuri care așteptau de mult timp în antreul cărții. Unele s-au născut nu știu nici eu când și cum și s-au
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
încă din liceu era prietenă cu Bogdan, cealaltă fată se numea Felicia un timp chiar vorbise cu ea, merseră împreună la un film, însă apoi totul se stinse între ei. Nu o mai văzuse de ceva timp, și constată cu uimire că se făcuse mult mai frumoasă, era brunetă, cu ochii negrii, elegantă, atrăgătoare, încât el simți tot clocotul tinereții inundându-i inima. Privind-o pe Felicia avea sentimentul că o redescoperă, așa cum în trecut nu o cunoscuse. Liviu începu să
CUMPĂNA DIN NOAPTE (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375557_a_376886]
-
am știut niciodată că am un suflet, până când n-am venit aici”, hotărârea lui Eduard de a nu se mai întoarce niciodată la Chicago pare firească în noua lui ordine moral-socială. Dar Bateman rămâne de-a binelea năuc (parte de uimire, parte de bucurie) când aude de la fostul său prieten și rival că se retrage în favoarea lui, urmând ca el, Eduard, să se căsătorească cu frumoasa metisă Eva, fata lui Arnold Jackson și al indigenei Lavina. De fapt ei toți deja
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
căutăm o variantă mai bună. - Ai fost în weekendul ăsta la ai tăi? am întrebat eu curioasă. - Nu, le-am spus că trebuie să mergem la o aniversare. - Deci nu știu că ne-am certat? am întrebat eu cu aceeași uimire de mai înainte. - Nu, Natalia, a răspuns scurt Ovidiu, dar pe un ton indiferent. - Bine, Ovidiu, vorbim mâine. Noapte bună! - Să mă visezi! a răspuns, servindu-se acum de un ton glumeț de parcă ar fi dorit să mă îmbuneze. - Pa
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
de la sine, când nu m-am așteptat, uimindu-mă ca și cum aș fi uimit dacă m-aș dezmetici însumi, dintr-o dată, într-un loc unde nu știu să fi mers, nici nimeni nu m-ar fi dus! Nu incredulă, dar o uimire ca minunea! Să apară în oglinda privirii o lumină în chip, un ideal în chip, o adorație în chip, o regină a universului sonor românesc în chip, un chip în frumusețe, un chip în superbitate, un chip în culmea gingășiei
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
în chip, un ideal în chip, o adorație în chip, o regină a universului sonor românesc în chip, un chip în frumusețe, un chip în superbitate, un chip în culmea gingășiei feminine, un chip în desăvârșirea nobleței feminine...! Ce minunată uimire! Alături de soț, maestrul Cristian Mihăilescu, în fața ochilor, un semn că în destinul meu stăpânește năzuința aptă să devină realitate, a ieșit la iveală. N-aș fi reușit să prefigurez câteva cuvinte dacă mi-aș fi alcătuit înainte în gând cuvintele
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
ture aproape de vârful cilindrului la mai puțin uneori de un metru de marginea cilindrului, a început să coboare tot învârtindu-se pe pereții metalici, până a ajuns la bază unde a și oprit în aplauzele asistenței înmărmurite de teamă și uimire. Totul nu cred că a durat mai mult de cinci-șase minute. Abia așteptam să ajung la căruță să-i povestesc tatălui meu ce am văzut. Bineînțeles că iar m-am lipit de câteva înjurături și una după ceafă că nu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu uimire rară Că-n ziua-aceasta fără pată Miroase-a fân cosit și-a vară. Referință Bibliografică: ZI DE VARĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1422, Anul IV, 22 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
trecută peste gardul unchiului făcut din scânduri de brad de doi metri înălțime. La un moment dat am văzut venind spre noi dinspre „Coloniști” o mogâldeață înotând prin zăpada afânată. Când l-am zărit în capătul străzii, am încremenit de uimire. Cine se aștepta să reușească un copil de șaptesprezece ani, îmbrăcat cu un paltonaș școlar de uniformă, mai mare ca el, să ajungă până acasă pe o asemenea vreme și la o așa distanță? Vremuri, vremuri, parcurse cu clipa, cu
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să bei din roua norilor cu care te însoțești, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă, când simți și trăiești clipe de nedescris, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic
IN MEMORIAM COMANDOR ARTUR PALFI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372048_a_373377]
-
drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare, ca o plasă de fân venea după ea. Ea fugea, plasa fugea. De frică, a aruncat și lemne, și ciuperci. Alerga țipând, iar arătarea se ținea scai. Se făcuse întuneric, doar luna răsărise în calea
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
descris ca un regal al muzicii și-al poeziei, o veritabilă amprentă pusă asupra toamnei târzii din genialitatea a doi mari făuritori ai emoției - Grigore Vieru și Mircea Micu. Doi autori ai poeziei ce transpun în cuvânt dorul și lumina, uimirea și înțelepciunea, vor fi prezentați, în manieră proprie, inconfundabilă, de către maestrul Tudor Gheorghe. Spectacolul va beneficia de o sonorizare asigurată de echipa de profesioniști a Societății Române de Radiodifuziune, asistată de inginer Cristian Ilina și Gabriel Simion. Accesul în sală
TUDOR GHEORGHE IN CONCERT LA SALA RADIO de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372343_a_373672]
-
văzduhului și clipa, aparent imediat următoare, când a atins solul? Pilotul a cabrat avionul și a tăiat gazele. O cumplită izbitură a zgâlțâit avionul. Pilotul și mecanicul s‑au privit scoțând un oftat adânc. În această primă clipă, fericirea și uimirea de a mai fi în viață, de a trăi totuși, i‑a copleșit pe de‑a‑ntregul. Mult însă n‑a durat. Nu cumva pilotul amânase doar cu câteva ore - și ce ore! - întoarcerea “ acasă ”? Se găseau pe un platou
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
doi profesori, deci apariția lor nu le-a spus nimic în afara unei eventuale constatări că a mai apărut o pereche dornică să servească prânzul în local. Cea surprinsă a fost însă fiica lor. Simțea că i se taie respirația de uimire. De când profesorul Condurache intră cu profesoara de română într-un restaurant? Să fie cuplați și ea să nu știe nimic? Cum de nici ceilalți colegi nu au aflat noutatea? Chiar să fi fost atât de discreți sau este doar o
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]