2,898 matches
-
în ceața pătrunzând pe ușa rotativă în palatul telefoanelor și expediind scrisori și mandate poștale și pachete legate cu sfoară pe o sută de mii de adrese, așa încât avioanele poștale se prăbușesc în ocean de greutatea sacilor și rechinii citesc uimiți mesaje imposibile ca „vă sărut”, „cu drag”, „numai bine” în ceața adunând toate rufele din balcoane și cosându-le una de alta ca să acopere cerul cu o spumă de maiouri și chiloței în ceața mâncând bucureștiul ca pe un ștrudel
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nebună a determinărilor, cum se Întîmplă În acest remarcabil portret al Vrăjitoarei: „Ne Întîlnirăm c-o vrăjitoare, Fermeca Jună, fermeca soare: La mormînt urlă, cu scrîșniri plînge, De morți cînd seul, fălci, oase strînge, Aci făclia neadormită, Dospește, aprinde, cade uimită; Apoi se scoală, fuge nebună, În vas de nouă frați sînge-adună. De bătrîn cîine culcuș ia-n gheară, Îl răsfrămîntă-n turlă de ceară. De sînger bețe, d-alun nuiele Frige și fierbe pe trei ulcele. Fără zăstîmpuri toacă din gură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ascultați!... stejarul mare grăiește cu iarba mică, Vulturul cu ciocîrlia, soarele cu albul nor, Fluturul cu plînta, rîul cu limpidele izvor. Și stejarul zice ierbei: «Mult ești vie și gingașă!ă Fluturașul zice floarei: «Mult ești mie drăgălașă!ă Vulturul uimit ascultă ciocîrlia ciripind; RÎu, izvoare, nouri, raze se Împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, MÎndră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul te Încinge
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă. Pann (sau cel ce scrie În stil văcărescian poemul Grele chinuri m-a cuprins) recurge la această metaforă șireată: mințile i s-au smintit, vorbește aiurea („tot ca un uimit”) și nu știe ce zice: „nu știu, nu pricep nimic”... Apare și ideea de inefabil erotic: „la un nu știu ce poftind”. Inefabilul e Însoțit de iritarea spiritului Îndrăgostit: „GÎndul, voia mi-am stricat Caut, privesc nempăcat.” Metafora comitului trece de la Conachi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se concentreze lăsându-se în voia unor sunete din amintiri de mult trecute. Câteodată uita de sine citind fără întrerupere din zori până-n asfințit, fără să-i pese de mustrările sau amenințările cu pedepse ale Starețului; ridica doar o privire uimită și nu scotea o vorbă, întrebător ca și cum ar fi fost în așteptarea unui eveniment hotărâtor pentru a se lămuri pe sine și pe ceilalți ce-ar urma să facă. Era lăsat să stea în chilia lui și în colțul de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
G. Călinescu Toți cei de față, oameni în vârstă, primiră vestea foarte mișcați. Malign, Ioanide adăugă cu indiferență crudă: - Se zice că dorința lui este să-i urmeze la catedră ginere-său, Rene Popescu. Gonzalv făcu la început o figură uimită, sângele îi explodă în față de o bucurie nestăpânită, apoi, la ipoteza unui contracandidat, deveni alb ca varul și, uitând orice decență, îndrăzni a discuta succesiunea: - Rene Popescu e un candidat fără seriozitate, nu măîndoiesc că onoratul consiliu va ști să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negustorule, se hotăra clientul, hai să-ți dauzece lei. (Saferian folosea prețuri ipotetice, în valuta de dinainte de războiul din l9l4-l9l7). - Dacă vrei să mă lași în pierdere, poftim, ia-o! Clientul scotea punga și număra zece lei. Plăpumarul făcea ochi uimiți. G. Călinescu . - Cât îmi dai? E doisprezece lei! . - Păi nu fusese vorba că mi-o lași cu zece lei? - Nici pomeneală! Unsprezece mă costă pe mine. Să vădcine-ți dă plapumă cu zece lei! - Dumnezeu să te-nțeleagă, n-ai o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei imaculat o distinge de verdeața câmpului, când anume ornamente sculpturale sau picturale nu o asimilează cu natura. De aceea încercarea de a se introduce în canonica arhitecturii noastre sacre siluete de zgârie-nori, contururi bizare de stil decadent, cum cetățenii uimiți constată actualmente în cutare cartier al Capitalei, e de natură a atrage atenția forurilor noastre competente, inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a tovarășului de drum. Premeditata ambiguitate abil manevrată care planează asupra întâmplării nu ne poate înșela. Enunțul’’ ideii fantastice este reluat și distribuit într-un nou moment epicpsihologic. Este momentul în care ,,opera’’ spiritului satanic atinge desăvârșirea, când starea de uimită încântare a eroului se confundă cu starea de ,,vrajă’’ despersonalizată în stăpânirea căreia intră. Din momentul acesta, ,,omul sașiu’’ este stăpân absolut peste faptele și gândurile tânărului drumeț. Implacabil, ,,diavolul’’ dirijează pas cu pas mișcările ,,victimei’’. ,,Darul omului sașiu este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se va arunca asupra alimentelor inferioare. Aici se va hrăni cu castane, colo cu coaja catargelor, mai departe cu mei, cu hrișcă, cu ovăz, cu cartofi. Ea nu va mai cunoaște gustul grâului și al cărnii. Proprietarii vor fi deodată uimiți să vadă cum agricultura intră în declin. Degeaba se vor agita, se vor reuni în comiții și vor repeta fără încetare faimosul adagiu: "Să facem furaje; cu furaje avem animale; cu animale avem îngrășământ; cu îngrășământ avem grâu". Degeaba vor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Ortschaft), determinat de relația lucrurilor care-l populează (pomi, grădină, animale domestice, coliba, prispa etc.). În orice caz, gândesc în limitele unei recuzite heideggeriene și traducând așa nu pot greși, chiar dacă nu traduc "exact"." Deși filologic vorbind sânt în continuare uimit, simt că Noica e singurul la ora actuală care are puterea să domine, aici, un text heideggerian. Nu poți veni cu mâna goală în fața lui Heidegger. Dar atunci înseamnă că hermeneutica începe o dată cu actul traducerii. La prânz, când ieșeam cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limitația care limitează și limitația care nu limitează, a fi în și a fi întru, în sfârșit, modelul ontologic din ultimul Tratat. "Mă interesează imens problema pe care mi-o pui, una vitală, pot spune, și sânt de-a dreptul uimit că eu însumi nu mi-am pus-o până acum. Ai să înțelegi încă o dată de ce spun mereu că nu se știe cine dă și cine primește. Lasă-mă până mâine să îți răspund și, oricum, dacă n-o să ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
picioare de broască cu sos de mentă sau smochine proaspete la cuptor cu smântână și Grand Marnier. Am de asemenea pretenția că aș câștiga orice concurs internațional de iahnie sau de vinete scăzute. De aceea, am fost de fiecare dată uimit când am întîlnit cazuri extreme, de intelectuali handicapați care, puși în situația de a păși pe teritoriul gastronomicului, comit lucruri enorme. Și încă! A vorbi despre "gastronomie" în acest context este în chip vădit o exagerare, pentru că cel mai adesea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își încearcă forța. De sub demonstrația ludică de bărbăție răzbătea, pudică, sfioasă, travestită o fără de margini nevoie de iubire. Atunci îi descopeream splendoarea, sufletul șovăitor ca pașii speriați ai unei balerine, ființa învoaltă care se deschidea într-un evantai de întrebări uimite, toate adresate mie, izvorâte din credința că eu știu totul, că sânt instanța în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii. Mă descurcam cum puteam, uneori cu sentimentul că sânt un impostor de anvergură. Știam, totuși, că e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numai în frăgezimea unui obraz de copil febra se vădește în toată puritatea ei, numai pe buzele unui copil bolnav murmurul și delirul își păstrează prestigiul intact, numai în ochii rătăciți ai unui copil neajutorarea este infinită și suferința completă, uimită și, în esența ei, de neînțeles. Toate aceste lucruri le-am trăit proiectiv, ducîndu-le dorul, crestat de lipsa lor până în străfundul sufletului, căutând să le compensez mai târziu și mutîndu-le, din prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Europei isprăvile lui Miloșevici și ale generalilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare, în vreme ce noi brodam pe tema ortodoxiei care ne înfrățea cu ei. Această plasare placidă în mijlocul lumii, în care dezinteresul pentru problemele altora se însoțește cu indignarea uimită că alții nu frisonează la problemele noastre, că nu "vin", nu ne "dau" și nu ne ajută, pare să fie o trăsătură bine determinată a "ființei romînești". Pentru a reveni la exemplul Jurnalului tradus în poloneză. Editorul apreciază că există
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poșetă și dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată, cu litere în bold, ora programării: 9 fix. Mă uit la ceas. Între timp se făcuse 7 și 25 de minute. Monica îmi vede expresia uimită, presimte comentariul care urmează și, legănîndu-se de pe un picior pe altul, mi-o ia înainte: "Gabriel, fii gentil! Ți-am explicat doar: pregătirea pentru analiză, vacanțele în toi, spitalul cât un oraș..." Între timp descopăr că secția de radiologie e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
râzând iute și clipind din ochi, încît trebuie să-i recunoaștem mult talent. În piesa a treia ginerele a fost jucat de un alt actor, pe care-l credem cel mai talentat din trupa toată. El a jucat pe evreul uimit. Socrul e unul din aceia cari vrea să scoată neamul său la lumină, deci a luat ginere pe un fel de studiosus theologiae, om cu totul netrebnic și uimit de învățătură talmudistică. Acest rol a fost jucat în mod foarte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cel mai talentat din trupa toată. El a jucat pe evreul uimit. Socrul e unul din aceia cari vrea să scoată neamul său la lumină, deci a luat ginere pe un fel de studiosus theologiae, om cu totul netrebnic și uimit de învățătură talmudistică. Acest rol a fost jucat în mod foarte caracteristic. Ridicând sprâncenele adesea în sus și făcând creți pe frunte, cu barba neagră, tunsă în mod deosebit, lung și slab, vorbind și cântând natural, ne-a arătat un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trebuie să se nască cu necesitate, ca între două puteri elementare aduse în contact, precum urmează cu necesitate esploziunea dacă arunci o scânteie într-o magazie de praf. Aduse odată în contact, caracterele se dezvoltă repede și energic, privitoriul rămâne uimit, nu de ceea ce se 'ntîmplă, căci aceasta o poate ghici mai totdeauna, ci de espresia curată, străvăzie a caracterelor omenești, cari-n viața comună se ascund sub masca convențiilor sociale. Astfel în tragediile lui Sofocle știm de mai nainte ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și care ne-ar arăta într-un grad de sălbătecie în care, spre mândria noastră de români, n-am fost nici în timpii barbariei. O notiță însă în jurnalul Timpul de vineri, 14 ianuarie, pe care o cetim cu mirare uimită, nu ne mai lasă nici o îndoială că o asemenea propagandă s-a făcut și că în complicitate cu redacțiunea Românului a căzut și redacțiunea jurnalului Timpul. Poreclirea de softale pre elita junimii maghiare, docți magnați din universități, cu curagiul conviețiunei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
către Mariedl) Hai, Mariedl, ia, cântă-ne tu ceva ca lumea. MARIEDL (se gândește, apoi cântă 10): Țupa, țup, Țupa, țup, azi ne merge bine, azi ne merge bine... ERNA: Asta-i bună... (Mariedl amuțește, Erna și Grete se uită uimite. Brusc, Grete începe să râdă tare și să chițcăie) GRETE: Asta nici nu știe ce cântă, hahahaha! ERNA: Da' nici tu nu trebuie să te gândești din nou la ce poate fi mai rău, Grete, ăsta-i numai un cântec
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au de unde ști ce direcție are viața. Să te pui pe spate și fuș... și viața te lasă în pace. DOAMNA GROLLFEUER: Stăpânește-te, Kovac! DOMNUL KOVACIC: Kovacic, Kovacic, hoit învechit! DOAMNA KOVACIC: Stăpânește-te, Kovac. (Domnul Kovacic își privește uimit nevasta. Doamna Grollfeuer râde zgomotos) HERRMANN: Eu nu am... încă niciodată cu o fată... DOAMNA WURM: Aș vrea să cred asta cu toată puterea voinței, pentru că tu nu ești nimic fără mine. DESIRÉE: Herrmann va găsi într-o bună zi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
au o durată inegală, mereu tot mai scurtă. Căci de bună seamă consumul de ulei devine tot mai mic doar dacă e raportat la un interval de timp tot mai redus. 3. Cei aflați atunci de față se arătară foarte uimiți, Însă Demetrios spuse că (C) e ridicol să se pornească de la asemenea mărunțișuri pentru a se afla adevărul În probleme majore. După părerea lui, acești preoți nu doar că „pictează leul, Începând de la gheară”, cum zicea Alceu 1, ci, mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Paxos. Majoritatea călătorilor nu dormeau și mulți dintre ei continuau să consume băuturi, după masa de seară. Dintr-o dată se făcu auzită o voce care venea dinspre insulă și care striga cât putea de tare numele de Thamous. Oamenii rămaseră uimiți. (C) Acest Thamous era un cârmaci egiptean și puțină lume Îl cunoștea după numele lui. Cârmaciul auzi chemarea, de două ori, dar păstra tăcerea. A treia oară, În sfârșit, răspunse celui ce-l chema. șOmul de pe Insulăț, Îngroșându-și vocea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]