5,157 matches
-
frunze căzute demult De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de stradă uitată Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înțeles încă? Ce poți spune când lacrimile se preling în nisipul fierbinte ca somnul? Stai și contempli ca o columnă de sare amară Ca femeia lui Lot cea plină
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
Ce poți spune când lacrimile se preling în nisipul fierbinte ca somnul? Stai și contempli ca o columnă de sare amară Ca femeia lui Lot cea plină de regrete eterne De te vei uita prea adânc în trecut cu resentimente uitate Să nu te mire că fruntea îți va prinde rădăcina din urmă Acum parcă și cerul s-a mai luminat cu clepsidre aprinse în noapte Și timpul a mai stat parcă o clipă să se răzgândească O lume întreagă nebună
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
Ori somnul profund pentru vântul posac, De zeu strâns amarnic sub gura de sac. Prelungă plutire-i ca zbor de condori, Din margini de lumi revărsare de zori, E zâmbet născut de-ai iubirii fiori, Din cărți furt tăcut de uitate comori. Răsfăț e desprins din arome de floare, Sau zări ațipite-n apusul de soare, În vis semn lăsat de-a naturii splendoare, Ca roua smarald pe-ale ierbii covoare. E liniștea zarvă topită în gând, E lacrima cursă din
CE-I LINIŞTEA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378621_a_379950]
-
Toate Articolele Autorului MOTTO : "Iubirea virtuala este doar o iluzie, nu o realitate." (Alina Oprișan) Du-mă dorule la ea, du-mă în ușoare gânduri, o ceașcă rece de cafea, un pix, hârtie și trei rânduri. Vino iubito în inimă uitată, acolo unde spațiul este infinit, s-ating iubirea cea curată c-un sentiment din sufletu-mi rănit. Sticla rece mă-nfioară, chipul tău aprinde dorul, vag întind o mână iară ca să mângâi monitorul. Într-o lume virtuală eu alerg spre o
DRAGOSTE PE STICLĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378813_a_380142]
-
Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria unui sfânt. Luai nemărginirile la trântă, Cu aripile visului zburai, Un înger ce în versuri ne cuvântă, De doruri alungat cândva din rai. Ai poposit în poarta ce uitată Deschisă rămăsese într-o seară Și mi-ai promis iubirea ta, pe toată! Și că tristețea va-nceta să doară... Dar ai plecat când zorii s-au trezit Spre alte orizonturi parfumate Ce-n cânturi de chitară te-au vrăjit
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire Pentru micuți sărmani ce suferă-n tăcere, Cuvântu-mi să le-aducă o rază în privire, ... Citește
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului O, de-aș putea să îți mai mângâi chipul ce-mi surâdea intens și viu, dar spulberat sub soare-i, ca nisipul de pe un țărm uitat, pustiu. Îmi zic, să nu mai bat la poarta-ți ferecată ce îmi era deschisă odinioară, să zbor ca pasărea, de soare luminată, și-n zborul meu înalt, nimic să nu mă doară... Referință Bibliografică: Zbor / Cristina Crețu : Confluențe Literare
ZBOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378976_a_380305]
-
ei, miluință... Au dărâmat un univers, ei nu cunosc o mângâiere, doar vorbe goale, fără sens, lăsând în urmă doar durere. Noi, cei din jur trăim coșmar, în jarul sorților trădate, speranțe, lacrimi la altar și vise ce-or muri uitate. În amintiri ce le-am păstrat, când timpul valora o viață, din suflet scoatem câteodat´ pentru un zâmbet, o speranță. Din neamul mândru de altădat´ ne-au mai rămas doar niște cruci, de-ar ști martirii ce-am păstrat, ar
VREAU SĂ VĂ ÎNTREB ODATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379001_a_380330]
-
2016 Toate Articolele Autorului Puntea spre tine... Îmi caut apatic, identitatea pierdută Că pe- o frunză de castan, desprinsa După ce ploaia, din senin, apărută A făcut ravagii în corola ruginie, aprinsă. Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una. Neștiuta, povestea s-a păstrat în eter, Așteptând aprobare din cer, nu- i totuna De
PUNTEA SPRE TINE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379005_a_380334]
-
Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tata tăia la vie în fața mea, eu legam în brațuri joardele uscate și vedeam în urmă cum via plângea, parcă mai ieri era, o, primăveri uitate! Așa mă doare și pe mine acum, plâng și-năutru, și pe dinafară, nici tata și nici via nu mai sunt, nici acea blândă, dulce primăvară. Și toate au rămas o amintire, le scot ca dintr-un cufăr vechi pe toate
LA CÂMP (TATĂLUI MEU) de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379012_a_380341]
-
Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului DUMINICĂ E ZI În lumea-n care pământul e plin de intersecții, Noi rânduiți de parcă am fi doar condamnați, Pământ ce nu mai are răscruci pentru direcții, Ne regăsim pierduți, uitați, atât de- nstrainati. Nici calul nu mai are libertatea de a galopa, Vândut fără de suflet la licitațiile severe, Cu coama pieptănata, pe fruntea-i stinsa stea, Rămâne doar o iluzie a gândului ce piere. Sălbaticia noastră primează în natură, Sunt
DUMINICA E ZI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379041_a_380370]
-
pe gânduri dacă este bine, Te-ai bucura sau îți va fi rușine, De lucrurile ce-ar putea afla? Ți-ai amintit c-ai fost rugat odată, Să te implici, s-ajuți un om flâmând, Dar cererea lăsat-o-ai uitată Și-acum te-ntrebi ce-o spune Sfântul Tată, Când va afla că l-ai lăsat plângând. Și-ai fi putut să dai atât de multe Și-ai fi putut, cu-atâta de puțin... Și mai aștepți ca Domnul să
DE AR VENI ISUS CRISTOS LA NOAPTE... de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379037_a_380366]
-
plecări, de părăsiri, de renunțări: “Șirul de plopi cunoscuți, tremurători, din amintire parcă venind, cu lumina filtrată pieziș în palma șoselei, mă întoarce într-un timp imprecis, dilatat. Nu fapte, ci umbre, chipuri umbrite, pacea duioasă a unor zile cu uitate nume în calendar aleargă sub pleoapa închisă.” Episoadele descriptive alternează cu dialogurile între personaje, cu povestirea în detaliu a momentelor marcante, cu romantismul scenelor idilice și toate aceste secvențe alcătuiesc filmul unor ani, poate cei mai frumoși ani, năbădăioși, neliniștiți
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
Toți consătenii mai erau vânduți dardaloților...” Echivoc și incertitudine alte două elemente ale genului fantastic se găsesc din plin în povestirea Dor și Dora, personajul feminin nedemonstrându-si realitatea în cele din urmă și, de fapt, în timp, făcându-se uitată în pofida acestui crush sentimental al băiatului. Abia peste multe decenii, Dor comemorează întâmplarea întorcându-se la locul faptei: “S-a oprit în dreptul fântânii, bucuros că a rezistat timpului. Ghizdele erau din ciment. Avea și acum capac, pe câmpia din jur
CONSTANTIN T. CIUBOTARU- DOR DE BUCOVINA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379121_a_380450]
-
Cel ce ne-nvățat-a că de jos, din tină, Încă se vor naște ne-nfricați eroi. A plecat poetul slovelor simțite Ce or să mângâie suflete-ntristate, Cărturar de seamă, care-n a lui minte Adunat-a mierea lumilor uitate. A plecat un suflet mare cât o țară, Bun cu truditorii mulți și necăjiți, Cu dușmanii însă, veșnic foc și pară Cum au fost odată moșii lui cei sfinți. A plecat tribunul veghetor de țară, A plecat spre ceruri marele
A PLECAT TRIBUNUL de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379824_a_381153]
-
Bănuiam că grupul acela vesel trebuia să fi plecat deja la București, căci se apropiau cursurile. Mai credeam însă că acele tainice priviri pe care mi le oferise Adelina, deși puteau fi sincere în clipele acelea, vor fi totuși repede uitate, de îndată ce ea va reveni în ambianța veselă a mediului studențesc. Mi-am reluat cu sârg munca de măsurător al cerului. De fapt, nici nu puteam numi muncă asta, de vreme ce nu credeam că folosește cuiva. Când tocmai măsuram nu știu ce anume, aud
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379949_a_381278]
-
Doamne,și cum lumina ta, mă iartă,de aceea, în fiecare zi, aprindo lumânare pentru clipa viitoare!... XI. CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1944 din 27 aprilie 2016. Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate, Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe, Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
sfârșit, O, femeie, dulce ispită, cât te-am iubit! Nu te-am uitat și umbra ta-n mine se mai ascunde, O, femeie, unde-mi sunt anii rătăciți, unde? Citește mai mult Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate, Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate,Cu fete răcorindu-și nurii în ploi răzlețe.Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristețe,Port costume scumpe obosite prin teatre, și am alte păreri
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
și iubitor, ca vinul bun,Nu mai plecam nicicând!... XIII. MĂ GÂNDESC LA TINE.., de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016. Azi mă gândesc la vremea când eram doi, La paharele din nopțile cu nori, uitate, Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori, Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi. Eu mă ascund de timp, singurătatea doare, Clopotul anunță o zi de sărbătoare, Spălați de ură pășim pe-un covor de flori Și privim în urmă
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
ca o pasăre mută printre cuvinte! Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am, Să urc drumul către întunecatul tău geam ... Citește mai mult Azi mă gândesc la vremea când eram doi,La paharele din nopțile cu nori, uitate,Cum acoperiți de noaptea mirosind a zori,Așteptam lumina prin ferestrele deschise-n noi.Eu mă ascund de timp, singurătatea doare,Clopotul anunță o zi de sărbătoare,Spălați de ură pășim pe-un covor de floriși privim în urmă, la
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
doamnă că numai noi greșim, Când disperați în spini de trandafiri pășim. Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc, Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc. Cine spune doamnă să plângi însingurată Să te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată. Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos, Și să lași iubirea,viața,trupul de timp ros Cine spune doamnă să nu trăiești versatil, Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
spune doamnă că numai noi greșim,Când disperați în spini de trandafiri pășim.Poate sunt dăruiți de cei care ne părăsesc,Ca răzbunare, geloși și răi ne pedepsesc.Cine spune doamnă să plângi însinguratăSă te usuci ca floarea crudă neiubită, uitată.Nu poți să fi un singuratic trăind fără folos,Și să lași iubirea,viața,trupul de timp rosCine spune doamnă să nu trăiești versatil,Și să nu simți polenul, parfumul iubirii din pistil. Și din iubire, apărare să fi o
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit,fără să să cerem cuiva legământ.Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. colivia orașelor visate by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
în Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016. colivia orașelor visate by nicolae nistor @2016 Nu te-ai întors în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți, când sunt lacătele puse, pe părăsite porți. Tu nu mai ai rochițe de împrumut, când alergată erai, de fiecare țânc, și aveai vise erotice
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
nimic, doar părăsite vise ,atârnate de lustră ... Citește mai mult colivia orașelor visateby nicolae nistor @2016Nu te-ai întors în orașul nostru ros,de prea multe plecări, prea multe vise,ascunse în low cost.Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate,și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți,când sunt lacătele puse, pe părăsite porți.Tu nu mai ai rochițe de împrumut,când alergată erai, de fiecare țânc,și aveai vise erotice
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]