5,770 matches
-
după aceea se îngroașă gluma și o să așteptați sfârșitul cu sufletul la gură. Camaradul cela al meu era dintr-un sat de pe lână Iași. Și spunea el că înainte de a ajunge în satul lui, venind dinspre Iași, treci pe o uliță numită Trei Fântâni. La capătul acestui drum te întâmpină botul unui deal numit Căprița. Din acest loc și până în satul camaradului meu, drumul curge la pas alături de un firicel de apă, care clipocește adormit pe adâncitura unui pârâu, printre fire
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poarta țigăncii, aceasta era zăvorâtă și în jur... țipenie... I s-a răcit inima. „Să știi că Zaura mi-a tras clapa. Altfel nu se explică. Unde-i?” S-a tras cu cal cu tot la umbra nucului din colțul uliții. Simțea că arde de furie. Nimeni n-a îndrăznit vreodată să-i facă așa ceva. După o așteptare destul de lungă, la cotul drumului a apărut țiganca, cu o boccea sub braț. Când a avut-o în față, a întrebat-o aproape
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
greu, a reușit să pună ceva pe ea și a ieșit pe ușă, ca și cum ar fi fost fugărită de o fiară! După ce femeia a plecat, Todiriță l-a luat pe al lui Cocostârc de picioare și l-a târât în uliță. ― Dispari până nu te omor, anfura mă-tii de buhai!!! A intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dacă te mai întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul uliței. La prima cotitură, s-a întâlnit cu ea. Ducea de mână pe cel mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se. Todiriță i-a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pereche de ghete ceva mai arătoase, căci astea, pe care le-avem noi, nu se prea potrivesc cu hainele. Se sfătuiră ei ce au de făcut și porniră la treabă, de astă dată numai doi inși. Pândiră la capătul unei ulițe, pe unde se găseau negustorii de încălțăminte, și se luară după un popă, care tocmai își cumpărase o pereche de ghete cu bizeț, noi și lucitoare de ziceai că cine știe din ce sânt făcute! E, popa, ori neînvățat, ori
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de exercițiul perspectivelor. Îi era foame și de nou, de pitoresc, iar Istanbulul Îi oferea totul În cantități năucitoare. Se obișnuise repede și cu semnalele care Îi indicau apropierea unei patrule sau urgența de a realiza un portret. În colțul uliței care Începea nu departe de Ak Sarai și cobora spre port se afla un bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce hudiți cutreier cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fi zis Mini. Asta era scena la care se gândea, văzând pe Greg. Traversă și se opri totuși lângă ei. De aproape, Nory, care de obicei țipa din principiu și era agresivă din atitudine, părea azi furioasa cu adevărat. Zgomotul uliței acoperea rău glasul ei, care răzbătea aerul ca bucăți de tinichea ruptă - Indecent!. . . Indecent!. O mamă bună, care-și plimbă copilul! Indecent! Greg îi da replica cu o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de revoltă, orice amărăciune era ucisă în ele. Răspundeau la tot, cu acel: "nimic nu mă mai doare" al postumului. Pocăindu-și defectele prin desuetudine, calitățile lor, desprinse de patimi, se ofereau senine. . . . Era acolo un reflex de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart. $3 1. Am căutat noaptea în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit... 2. M-am sculat, atunci, și am cutreierat cetatea, ulițele și piețele; și am căutat pe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-am găsit! 3. M-au întîlnit păzitorii care dau ocol cetății; și i-am întrebat: "N-ați văzut pe iubitul inimii mele? " 4. Abia trecusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe care pentru tine, iubitule, le-am păstrat. $8 1. O! de ai fi fratele meu, care a supt la țîțele mamei mele! Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta, și nimeni nu m-ar ține de rău. 2. Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m-ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele. 3. Mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
stăpâna lui acasă, unde a fost primit cu nespusă bucurie. Încă de când era cățelandru s-a dovedit a fi un destoinic și devotat paznic al gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile în care se bucura de libertate și nu participa la petrecerile canine se așeza de veghe la colțul casei, într-un punct strategic, de unde supraveghea și semnala
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
pentru a mă ajuta să fac față temperaturii neprietenoase care se instalase. Bobiță era în conflict deschis și permanent cu sora și cumnatul meu, ei știau de ce, și-i lătra cu furie ori de câte ori aceștia intrau în curte sau treceau pe uliță. Cauza acestei inamiciții nu am aflat-o niciodată. Îmbrăcat cu puloverul primit de la Ileana treceam pe lângă locul în care Bobiță era legat și, fără veste, s-a repezit furios la picioarele mele. Dacă lanțul ar fi fost mai lung cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
binele, faceți să domnească dreptatea la poarta cetății; și poate că Domnul, Dumnezeul oștirilor, va avea milă de rămășițele lui Iosif. 16. De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Cel Atotputernic: În toate piețele se vor boci, și pe toate ulițele vor zice: "Vai! Vai!" Vor chema pe plugar la jale, și la bocire pe cei ce fac jelanii pentru morți. 17. În toate viile va fi bocet, cînd voi trece prin mijlocul tău, zice Domnul. 18. "Vai de cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
mîinile), și să se încovoaie cele tari (picioarele); pînă nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; 6. pînă nu se rupe funia de argint, pînă nu se sfarmă vasul de aur, pînă nu se sparge găleata la izvor, și pînă nu se strică roata de la fîntînă; 7. pînă nu se întoarce țărîna în pămînt, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița-i pustie Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
făcut tot timpul „ce trebuia”, niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre în propria colivie, cu aripi frânte de propriile gânduri ... Adonis și Zoroastru Bunico, spre casa ta lin mă poartă ulița, N-are fir de colb acum, e-un rece bitum tras, Pe lângă uluci azi nu mai crește romanița Și în potecă, rar, mai trece câte un pas. Caisul de la poartă zadarnic înflorește, în curte, morus nigra a-mbătrânit și el, Molatică
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au jefuit jefuitorii și le-au stricat butucii de vie... 3. Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc. 4. Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele... 5. El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
9. Etiopia și Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și Libienii erau ajutoarele ei; 10. și totuși a trebuit să plece și ea în surghiun, s-a dus în robie; și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei, și toți mai marii ei au fost aruncați în lanțuri. 11. Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde, și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului! 12. Toate cetățuile tale sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
Cînd va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine ea, care-mi zicea "unde este Domnul, Dumnezeul tău?" Ochii mei își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliță. 11. În ziua cînd îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua aceea ți se vor lărgi hotarele. 12. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria pînă în Egipt, din Egipt pînă la rîul, de la o mare la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
pe mama în legătură cu ușa: — Se desprinde din toc. În cele din urmă îl îngropăm pe tata. Pentru că nu ne permitem, nu are loc nici o ceremonie. Ne instalăm în casa cu trei camere a unchiului, într-o locuință pentru rude, de pe ulița Pewter. În dialectul local, așezarea se numește hootong. Precum o pânză de păianjen, orașul Peking e țesut din hootong-uri. Orașul Interzis e în centru, iar mii de hootong-uri alcătuiesc pânza. Ulița unchiului se află pe partea dreaptă a unei străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
camere a unchiului, într-o locuință pentru rude, de pe ulița Pewter. În dialectul local, așezarea se numește hootong. Precum o pânză de păianjen, orașul Peking e țesut din hootong-uri. Orașul Interzis e în centru, iar mii de hootong-uri alcătuiesc pânza. Ulița unchiului se află pe partea dreaptă a unei străzi din apropierea canalului orașului imperial. Canalul se întinde paralel cu zidurile înalte și servește drept cale navigabilă privată pentru împărat. Pe canal văd plutind ambarcațiuni cu steaguri galbene. În spatele zidurilor sunt copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am amestecat-o cu făină de grâu ca să fac chifle. Vrei una? Nu știi că argila albă astupă intestinele? Ba știu, dar nu mai e nimic altceva de mâncare. Ia chifla pe care i-o dau și dispare la capătul uliței. Tristă și cu moralul la pământ, merg prin zăpadă la Fann Sora cea Mare. Când ajung, îmi iau uneltele, mă așez pe bancă și încep să lucrez. Fann intră, mestecând încă merindele de la micul dejun. E entuziasmată și zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă hotărăsc să merg și să arunc o privire la decret. Drumul direct e blocat, așa că ocolesc pe ulițe și alei și ajung acolo la asfințit. Afișul e scris cu cerneală neagră. Caracterele nu se mai disting clar din cauză că au fost șterse de zăpadă. În timp ce citesc, gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]