2,479 matches
-
cultivat este insul care, preluând de la alții și asimilând, regândește, resistematizează și reorganizează, dând aripi cunoașterii în modul său personal. A fi erudit înseamnă mult; ideal este, finalmente, ca erudiția să treacă în creație. Nu vorbea Ion Barbu de un "umanism matematic". Formă suplă de umanism în acțiune, cultura se vrea întregită programatic, de unde mobilitatea ei în perpetuare în funcție de orizontul temporal, de stratificări preexistente, de legături cu rădăcinile, dar și de sondaje în viitor. Destinată din start intercomunicării din perspective varii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de la alții și asimilând, regândește, resistematizează și reorganizează, dând aripi cunoașterii în modul său personal. A fi erudit înseamnă mult; ideal este, finalmente, ca erudiția să treacă în creație. Nu vorbea Ion Barbu de un "umanism matematic". Formă suplă de umanism în acțiune, cultura se vrea întregită programatic, de unde mobilitatea ei în perpetuare în funcție de orizontul temporal, de stratificări preexistente, de legături cu rădăcinile, dar și de sondaje în viitor. Destinată din start intercomunicării din perspective varii, văzută ca fenomen de osmoză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am afirma că orice epocă vine cu propriu-i registru de sensibilitate, că epoca noastră ține de o altă forma mentis decât cea interbelică. În fapt, au șanse de perenitate (concept suplu!) creațiile care, cu mijloace universal-valabile, invită la un umanism global. Considerată în orizontul timpului în mers, valoarea plenară se ridică deasupra convențiilor (clasice, romantice, expresioniste și celelalte); rezonabil e să se vorbească de momente și monumente; practic, fenomenul creator, în totalitatea lui, e unul de succesiuni, de adânciri, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În orice caz, nicăieri în altă parte umanitatea nu poate dobândi mai bine conștiința propriei sale „istorii” și a propriului său destin decât studiind (inteligent!) religiile. Cred că noi, istoricii religiilor, am abdicat până astăzi tocmai de la această datorie de umanism. Dar sunt atâtea lucruri de spus2... Mă mir foarte mult că scrisoarea de la Lund nu a ajuns. Urmând sfaturile dvs., îi scriu decanului prin același curier, sugerând ca dată a conferințelor mele 20-30 noiembrie șsubl. S.W.ț. În octombrie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lingvistică, literară și religioasă fiind substanțială. Același lucru este valabil și pentru „revoluția copernicană” din știința umanistă pe care Ernst Cassirer, în anii ’20, o avusese în vedere cu a safilosofie a formelor simbolice. Cassirer a însemnat mult inclusiv pentru umanismul american. Dintre cei doi cercetători de primă mână ai științei moderne a religiei (religionsvetenskap), francezul Georges Dumézil a ajuns devreme și pe căi proprii la o viziune structuralistă, asemănătoare aceleia pe care a efectuat-o Saussure. Însă afirmarea lui Dumézil
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mod serios - atât de puțin material este filtrat și atât de neclare sunt metodele -, concluzie la care, în alt context, a ajuns și Jan de Vries. Iar această veche și totuși nouă știință este amenințată din toate direcțiile, ca orice umanism veritabil într-o epocă în care autoritățile finanțatoare acordă atenție în primul rând exploziilor din stratosferă sau tristei dezordini din știința socială, cea care ne dă credința și dogmele timpurilor noi. Iar științele religiei (religionsvetenskapen) au dușmani mai răi decât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cea mai reușită. Mai degrabă, ar trebui să i se spună știință (-vetenskap) sau fenomenologie a religiei (religionsfenomenologi). Din acest punct de vedere, Eliade a devenit între timp obiectul unei critici foarte tăioase. În legătură cu această cercetare, el a folosit expresia „umanism integral” pentru a desemna cercetarea universal valabilă a simbolului pe care s-a străduit s-o clădească. Umanismul - veritabila înțelegere a omului - trebuie să fie integral, să aducă din toate religiile și culturile material pentru construcția sa. Aceasta nu este
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Din acest punct de vedere, Eliade a devenit între timp obiectul unei critici foarte tăioase. În legătură cu această cercetare, el a folosit expresia „umanism integral” pentru a desemna cercetarea universal valabilă a simbolului pe care s-a străduit s-o clădească. Umanismul - veritabila înțelegere a omului - trebuie să fie integral, să aducă din toate religiile și culturile material pentru construcția sa. Aceasta nu este câtuși de puțin o afirmație nouă, dar Eliade a susținut-o cu o nouă acuitate și pe baza
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nouă, dar Eliade a susținut-o cu o nouă acuitate și pe baza unui nou material, implicându-se într-o polemică violentă cu istoricul italian al religiilor (religionshistorikern) Ernesto de Martino. Criticile acestuia voiau cu orice preț să rețină expresia „umanism integral” pentru liniile generale ale culturii occidentale. Pentru el, doar în cadrul umanismului, care începe în Antichitatea țărilor mediteraneene de Răsărit - Egiptul și Babilonia - și care și-a atins apogeul temporar în Occidentul zilelor noastre, s-a conferit tuturor problemelor care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
baza unui nou material, implicându-se într-o polemică violentă cu istoricul italian al religiilor (religionshistorikern) Ernesto de Martino. Criticile acestuia voiau cu orice preț să rețină expresia „umanism integral” pentru liniile generale ale culturii occidentale. Pentru el, doar în cadrul umanismului, care începe în Antichitatea țărilor mediteraneene de Răsărit - Egiptul și Babilonia - și care și-a atins apogeul temporar în Occidentul zilelor noastre, s-a conferit tuturor problemelor care privesc omul modern o formulare rațională și satisfăcătoare. Doar acolo umanismul a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în cadrul umanismului, care începe în Antichitatea țărilor mediteraneene de Răsărit - Egiptul și Babilonia - și care și-a atins apogeul temporar în Occidentul zilelor noastre, s-a conferit tuturor problemelor care privesc omul modern o formulare rațională și satisfăcătoare. Doar acolo umanismul a devenit „integral”. Nici o altă cultură nu a reușit să prelucreze și să discute problemele omului. A invoca în acest context simbolurile sau formele de gândire ale culturii asiatice este complet lipsit de sens. De Martino nu poate să condamne
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Setea tînărului prozator Titus Popovici..." (??) Exemplele sînt grăitoare în sine și nici nu mai necesită comentate. "În epoca noastră modernă de avangardă, în sensul adevărat al cuvîntului, e arta care aduce răspunsuri inedite, revoluționare frămîntărilor omenești, arta care exprimă noul umanism al lumii eliberate de exploatare, arta realismului socialist... E firesc deci să ținem ca la lumina ochilor la conținutul socialist al literaturii noastre". Peste mai bine de douăzeci de ani de la publicarea acestor rînduri, Ov. S. Crohmălniceanu, în prefața la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intuit încleștările de clasă, sugerînd imaginea viitoare a unei existențe mai bune. Poetul a fost totdeauna "vates", poet. (...) Tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej ne-a explicat cu o mare limpezime chipul cum un mare muncitor, instruit la ideologia socialistă, poate să atingă "umanismul socialist", care este un umanism al creației și, deci, al culturii preluate de clasa muncitoare. (...) Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte ale concepției despre viață și cu întrebările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imaginea viitoare a unei existențe mai bune. Poetul a fost totdeauna "vates", poet. (...) Tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej ne-a explicat cu o mare limpezime chipul cum un mare muncitor, instruit la ideologia socialistă, poate să atingă "umanismul socialist", care este un umanism al creației și, deci, al culturii preluate de clasa muncitoare. (...) Operele lui Lenin și Stalin (...) sînt opere care îmboldesc mintea să gîndească și o deprind cu tezele înalte ale concepției despre viață și cu întrebările despre rînduirile lumii. Experiența a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
esența progresului istoric. Importată din URSS, ideologia comunistă a justificat atacul împotriva societății civile, a pluralismului politic și economic, nimicirea partidelor democratice, distrugerea pieței libere, exterminarea prin asasinat, deportări, muncă forțată, întemnițare a sute de mii de oameni. În spatele măștii "umanismului socialist" s-a ascuns cel mai profund dispreț pentru om ca individ". Întemeiat pe documentația acumulată și probele administrate, ce argumentează natura antipatriotică a totalitarismului comunist, Traian Băsescu afirmă îndreptățit, pentru prima oară de la înălțimea acestei funcții, în fața Parlamentului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
realizată într-o manieră foarte modernă, pe suport multimedia. Redă nu atât actele de eroism ale combatanților, aidoma muzeelor sovietice, concepute drept instrumente ale propagandei, cât reproduce atmosfera războiului, cu ororile și spaimele lui, fixează gesturile dezonorante și străfulgerările de umanism în fața morții, distribuite în mod egal pe ambele părți ale liniei frontului, distrugând astfel prejudecata unicității - însușire pe care și-o atribuie, în exclusivitate, fiecare dintre beligeranți. Muzeul ne rezervă o veritabilă cădere în timp; o excursie aici îți antrenează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
exterminarea completă a micii națiuni cecene, care a fost încorporată în mod forțat în Imperiul Rus, în secolul al XIX-lea. Vă rugăm cu insistență, Domnule Președinte, să manifestați bunăvoință și spirit rațional, dar, mai ales, să dați dovadă de umanismul unui mare lider al unei mari țări, angajându-vă întreaga dumneavoastră abilitate politică și diplomatică, precum și puterea administrativă, pentru a pune capăt acestui oribil masacru și pentru a rezolva conflictul exclusiv prin mijloace pașnice, prin negocieri. Războiul aduce moarte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu faptele lor mai de seamă, păstrate în rapoartele înaintate la Vatican, parohii de astăzi își aduc modestul obol la propășirea religiei căreia li s-au dedicat, a instituției bisericii lor, la promovarea vechilor principii ale creștinismului, de unitate și umanism, în cadrul unei societăți ce a redescoperit în ultimele decenii multe dintre valorile pierdute ale vieții spirituale. VI. ORAȘUL HUȘI ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA 1. Administrația Confruntările dintre cele trei imperii (Imperiul Otoman, Rus și Habsburgic), în cursul secolului al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un precursor al operei lui Creangă, acesta nu poate fi altul decât povestitorul popular, creatorul anonim al folclorului românesc. Din simplitatea savana a basmului popular, din suculenta vorbirii țărănești, din adâncimea de cuget a proverbelor și a zicătorilor, din căldură umanismului folcloric au crescut poveștile, povestirile și amintirile lui Creangă. Prin forță talentului sau, scriitorul a realizat această ‘‘sinteză de originalitate’’ care depășește, ca subtilitate și rafinament, realizările anonimului sau înaintaș. ‘‘ Creangă este o expresie monumentala a naturii umane în ipostaza
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
contemporanilor, subliniind delicatețea, puritatea care îi dădea un aer sacru (văzându-l, un copil exclamă „Mamă, l-am văzut pe Doamne, Doamne”) și înaltul sentiment al datoriei, expresie a respectării cu sfințenie a jurământului lui Hipocrate și a largului său umanism: „Avem conștiința datoriei, animat de dorința de a sluji dezinteresat celor mulți și umili, oamenilor nevoiași” (Ion N. Oprea). Cu aceeași dăruire a contribuit la stingerea focarelor de tifos exantematic, a îngrijit răniții pe front sau în spitalele din localitățile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
J. CONNELL (n. 1958, New York) este profesor, șeful catedrei "La Motta" de Studii Italiene, Departamentul de Istorie al Seton Hall University, New Jersey. Specialist în istorie europeană medievală târzie și modernă timpurie, să concentrat asupra istoriei intelectuale a Renașterii și umanismului, asupra istoriei sociale și construcției statale în Florența renascentista. Este autorul unor prestigioase studii despre viața și opera lui Machiavelli. A realizat o nouă traducere a lucrării Îl principe Niccolò Machiavelli: The Prince with Related Documents (2005). Între lucrările personale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
obișnuit orice altceva este nevoie, simpla abundență a acestor citate poate constitui un obstacol pentru deplină apreciere a Principelui. Pentru a înțelege mai bine scopurile lui Machiavelli este necesar să luăm în considerare relația sa cu mișcarea intelectuală cunoscută că umanism renascentist. Umanismul a debutat la începutul secolului al XIV-lea, cănd câțiva pasionați ai literaturii cu inclinații politice au început să dobândească o profundă cunoaștere a literaturii clasice, în principal prin studierea textelor autorilor antici români și, mai tarziu, pe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
altceva este nevoie, simpla abundență a acestor citate poate constitui un obstacol pentru deplină apreciere a Principelui. Pentru a înțelege mai bine scopurile lui Machiavelli este necesar să luăm în considerare relația sa cu mișcarea intelectuală cunoscută că umanism renascentist. Umanismul a debutat la începutul secolului al XIV-lea, cănd câțiva pasionați ai literaturii cu inclinații politice au început să dobândească o profundă cunoaștere a literaturii clasice, în principal prin studierea textelor autorilor antici români și, mai tarziu, pe cele ale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a fost citită intens și una dintre persoanele care au copiat acest poem se știe acest lucru dintr-un manuscris al său care a supraviețui în biblioteca Vaticanului de la Romă a fost chiar Machiavelli 16. Totuși, în vremea lui Machiavelli, umanismul renascentist urma tot mai mult căi pe care secretarul florentin nu se simțea confortabil. Una era cea a academismului; altă era cea a reformei creștine. Principele lui Machiavelli a refuzat să urmeze vreuna dintre ele. O dată cu acceptarea studiilor umaniste în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fi avut un impact puternic asupra umaniștilor italieni, dacă luăm în considerare numărul mare de copii care s-au păstrat în manuscris după o scrisoare a lui Bracciolini care descria execuția lui Jerome. Lorenzo Valla a aplicat metodă critică a umanismului doctrinei și textelor creștine, sfidând tradiția în numeroase puncte, cu rezultatul că în 1444 inchiziția de la Neapoli l-a investigat pentru erezie. O miscare intelectuală pentru reforma Bisericii necesită un consens mai larg pentru a supraviețui, atât în interiorul Bisericii, cât
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]