13,247 matches
-
Mitru. Cine altul? ― Numai să nu-l ia cineva la ochi, domnule profesor, și... ― Acest om a făcut războiul cu mine. Știu pe mâna cui mă dau. ― Vă rog să mă iertați, domnule profesor, pentru că am avut Îndoieli. ― Trebuie să umblu și prin fundul beciului, unde șade uitată de nu știu câți ani o damigeană burduhoasă... a lăsat Petrică vorba la jumătate. ― Și cam ce se găsește În ea? - a Întrebat profesorul. ― Este o licoare adusă de pe la Huși, Încă de când trăia tata... ― Eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se trezesc celovecii - mi-am permis eu să apreciez situația. „O luăm la picior, da’ nu toți la grămadă. Eu cu Păpădie Înainte și tu, Petrică, cu aista... cum Îi spune?” „Cu Undiță”... „La zece pași În urma noastră. Ochii să umble ca mărgica și Înainte și Înapoi. Nu slăbiți automatele din mână! S-a Înțeles? La drum!” - a ordonat Toader. ― Cred că băgați de seamă cum viitorul meu frate a cam Început să-mi zică pe numele mic! Asistența a zâmbit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a auzit aceeași voce de dimineață. Directorul a apărut În ușă. Din privirea Măriuței a Înțeles cine este la telefon. Ca urmare, i-a spus prin semne că nu este prezent. ― Domnul director nu este În cabinet. ― Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că la ora douăsprezece aștept telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să fiarbă În zeama
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu răspundeam, Înghețam acolo... ― Asta Îmi aduce aminte de noaptea ceea când s-a rupt gheața pe amărâtul cela de pârâu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și pe mine - la ei În șatră, ca să ne „omenească” pentru că i-am salvat bărbatul. Ce-i de făcut, fiindcă nu scăpăm de ea și pace... Nenea Mitru a lăsat privirea să zboare fără adresă, semn că prin minte Îi umblau niște gânduri... Și-a dres glasul și a Început să vorbească: ― Apoi știu și eu? Anapoda treabă, domnule profesor... ― Eu sunt sigur că te-ai gândit la ceva, dar nu ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dat seama că acolo e un fel de „haltă” pentru militarii ruși din lagăr și că aceștia le dădeau voie să vâneze. Așa se explica mâncarea bogată În carne... Somnul din acea noapte a fost pe sponci, fiindcă gândurile Îmi umblau prin cap ca un stol de vrăbii gureșe. În zori, am plecat, și pe la prânz, am ajuns În lagăr. Am tras În locul unde erau stivuiți buștenii și a Început Încărcarea. Colegul meu m-a Întrebat ce și cum. I-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a doua zi la prânz... Drumurile se repetau fără nici o schimbare. Începusem să-mi dau seama cum stau lucrurile cu trenurile. În fiecare seară, treceau două trenuri personale. Unul spre nord, iar altul spre sud. În drum spre lagăr, Îmi umblau prin cap numai drumuri cu trenul spre sud. Unde În altă parte? La un moment dat, m-a pocnit ca un trăsnet Întrebarea: „Cum să mergi cu trenul de călători, când tu ești un evadat și nu ai bilet, da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe tractor cu Drâmbă, altfel vor sta lucrurile” - vindeam eu pielea ursului din pădure, fără să știu rezultatul exact al raportului lui Mișa. La un moment dat, Îl văd că Îi umblă capul ca la popândău. „Mă caută” - mi-am zis. Când a dat cu ochii de mine, mi-a făcut semn să merg la el. ― Ce ai reușit să faci, Mișa? ― Harașo. Drâmba vine la Costea... ― Spasiba, Mișa - am ținut să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chiar și cazemate... asta ne-a Întărit speranța că suntem pe drumul cel bun. Numai că... În ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fi În transă. Încet-Încet, a lăsat un braț să cadă În palma Întinsă a infirmierei. Pe nesimțite, aceasta s-a apropiat și a cuprins-o În brațe... Ardea ca un cărbune!... „Unde sunteți, nătăfleților? Uite aici foc aprins și voi umblați după cine știe ce spălăcite!” - i-a venit să strige infirmierei. A mângâiat-o pe părul negru ca mangalul și a Îndemnat-o să intre În cadă. De această dată, a ridicat un picior ca scris de penelul unui pictor și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iau o hotărâre în privința asta, răspunse el prudent. De când a murit Elvira, sunt foarte ocupat cu întreținerea gospodăriei... Girolteanu își aprinse o altă țigară, preocupat de problemele lui. Domnule Teodorescu, i se adresă volubil, să nu credeți că pe la București umblă câinii cu covrigi în coadă... Eu am avut de mai multe ori ocazia să mă transfer la regiune, dar am preferat să rămân aici... Parcă v-am mai spus lucrul ăsta și altă dată... Nu merită! Mie îmi place mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lui Caloianu tăcea tulburat. Apoi limba i se dezlegă și țăranul îi destăinui că în ultima vreme Culae al său avusese iarăși niște purtări mai ciudate decât de obicei... Pe la sfârșitul iernii parcă nu mai avusese răbdare să stea locului, umbla de colo până colo bălmăjind în legea lui, iar uneori se apuca să îndruge moși pe groși pe bulgărește, pomenindu-l mereu pe deadul Vasile, dar înșiruind și o grămadă de nume vechi și ciudate, pe care le purtaseră, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului și roșii de griji și de nesomn. Hooooo!... Ptrrr!... strigă el cu un glas aspru și răgușit, care sparse liniștea acelei dimineți liniștite. Pe unde-mi umbli, mă prăpăditule, că de când te caut?!... De trei zile și de trei nopți nu mai avem hodină!...Maică-ta, săraca, și-a pus haine negre pe ea și spune la toată lumea că te-ai prăpădit!... Mă, Culae, mă prăpăditule!... Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
corespunzător, unde avea absolut toate condițiile să-și pună în valoare competența și potențialul creator, bla-bla-bla... Sever nu avea, însă, nicidecum de gând să se înmormânteze nici la figurat și nici la propriu în serviciul de la cimitir și acum el umbla pe la tot felul de cunoscuți și de binevoitori, în speranța de a găsi undeva, cumva, înțelegere, omenie și sprijin. Consternat de-a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână cu câteva ceasuri plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și burtos, cu numele predestinat de Tărtăcuță, nu se mișcase destul de repede și se alesese la rându-i cu scăfârlia zburată. Cel de-al treilea scăpase teafăr și nevătămat, dar de atunci, câte zile mai avusese de trăit, nu mai umblase beat seara pe ulițele satului cântând imnuri proletare și legându-se de oameni. Tărtăcuță, cu o calotă de argint în locul scăfârliei pierdute, perseverase însă pe drumul deschis de partid și ajunsese la un moment dat chiar deputat în Marea Adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai departe, întovărășit de colegul și prietenul său. Desele plecări în oraș ale lui Victor, sub cuvânt că mai avea de rezolvat nu se știe ce probleme pe la facultate, nu rămaseră neobservate la el acasă. Pe unde naiba îmi tot umbli atâta?! îl luă la rost într-o bună zi Ticu, care începuse să aibă bănuiala că fiul său se culcase pe laurii succesului și își pierdea vremea fără nici un rost prin oraș. Ei, poate c-o avea și el vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Pe la sfârșitul primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de gând în mod foarte serios să-și extindă grădina de legume pe un loc de curând cumpărat și să mai încerce încă o dată să se împace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gurii soției sale, care de câtva timp îl tot bătea la cap că numai la Vidra și doar la Vidra, cu toții împreună, și-ar fi putut găsi cu adevărat fericirea, dar și altor motive. De curând, socrul Grigore Gospodin, tot umblând să cumpere pământuri în stânga și-n dreapta și să-și dezvolte afacerile lui cu grădinăritul, dăduse de buclucul pe care-l căutase parcă cu lumânarea. Într-o noapte fu ridicat cu duba de acasă și, o dată cu el, și alți țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fată vrednică de răzeși și știe să muncească! O mai ajută și neamurile, așa că iarna copiii nu duc lipsă de mămăligă, cărniță, lapte și coptură de sărbători, cu toate că ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta... De unde să știe prostimea că omu' mai bea și de scârbă, nu numai de bucurie... Cine să le spună că Mărioara lui îi cam ticăloasă, că mulge vaca de șapte ori pe zi, când flămânzesc copiii, că cei mititei umblă unși cu mizerii din cap și până la picioare, până vine Nera și-i linge și pe dinainte, și pe dinapoi, și pe la nas, și la guriță... În timp ce vaca rage de foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la fel pentru toată lumea. De asta cei mai mulți dintre fruntașii satului își iau tălpășița către combinatele de la târg. Printre oameni umblă vorbă că la colhoz rămân numai proștii... că meseriașii se primesc în rândurile clasei muncitoare... și că numai sărăntocii vor putea servi câte un polonic din marea fericire, după cum se tot vântură pe la raion. Oricum, oameni buni, treaba nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat, centimetru cu centimetru, salteaua de lână pe care a descusut-o pe la toate colțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai puțin de-un an și-o vară? Și unde-s caii? Unde-s banii, Trifănele? Că m-ai lăsat cu fânu-n munte și cu grajdul plin de vite... și-a trebuit să mân cireada tocmai la fânurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai întâi fu nevoit să-i înlăture pe ceilalți pețitori din preajma Paraschivei sale, nimeni alta decât fata cea mare a lui Constantin Mâțu, gospodar fruntaș în sat la Bogata. Și nu i-a fost ușor lui Ion al nostru să umble în sat străin noapte de noapte nu mai puțin de un an și mai bine, înfruntând primejdii care nu o dată s-au dovedit a fi dintre cele mai periculoase și care, în câteva rânduri, au ajuns până la niște situații-limită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ții la viața ta, să nu care cumva să mai calci pe la Antilești! * * * Tu știi, bărbate, că hăitușca asta a noastră de coptilă se ține cu sfrijitul cela al scripcarului de la capătul Spătăreștilor? Noi o trimitem cu cârlanii și ea umblă după borteală prin păpușoi cu Nicuță cela cu bube dulci pe la nas și pe la gură. Pe cât de cuminți au fost cele mari, pe atât de zburdalnică-i asta mică! Și ne face de râsul lumii, Constantine! Asta-i rea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]