34,237 matches
-
în stil oriental, o construcție rotundă și ușoară din lemn, cu acoperiș țuguiat, colonete și balustradă decupate, bănci circulare și o masă mare în mijloc unde se luau după-amiaza, pe fețe de masă albe ca laptele, cafele și dulcețuri la umbră, iar seara eventual cina, cu acompaniament de greieri și brotăcei." Scurtă istorie a dezastrului Frumusețea literară a textului este inepuizabilă. S-ar putea alcătui o antologie a pasajelor de neuitat din carte. Unele au o factură poematică, altele cuprind analize
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
a ei, zicînd că cele pictate au o viață fizică a lor: la căldură, imaginile (tot mozaicuri) se dilată, la frig se contractă, și că alta este imaginea cînd e lumină și alta cînd lumina scade sau se schimbă. Luminile, umbrele, la căldură, la răceală, se contractă, se dilată, alcătuind alte structuri. Mă întreabă dacă am văzut tabloul vienez Schoenbrunn și cît e de frumos el la lumină și cît de hidos e cînd se înnorează. Sau Tritonul prins în plașa
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
aparține acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri atît de diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebroși-ilor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în lapte înfierbîntat de sînge" (Pierre du Colombier). Cine și-o fi asumat această stupefiantă substituire?! Dar, mă rog... să observ ce mi-am propus pentru azi: transfigurarea genială
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
subversive și de subminare a pilonilor de rezistență - Statul, Libertatea și Religia -, aventurierii revoluției comuniste, ilegaliștii, specialiștii în simulare și disimulare, cei care au determinat izbucnirea unor evenimente istorice (revoluții, lovituri de stat, luptă anticolonială) și care au rămas în umbră, ascunși în cavernele anonimatelor, fanaticii, credincioșii noii religii laice care au aprins flăcările mișcărilor de revoltă a maselor, explicate apoi de teoreticieni ca o "necesitate istorică"... Verhovenski, Stavroghin și Kirilov (Demonii) întruchipați în fiecare militant care avea un singur scop
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
regizor, filosof, poet - sînt, cu propria-i vorbă, falimentare în ordinea traiului, substanțiale însă, capabile să umple cu sensuri profunde existența sa, provocînd și îmbogățind mereu ființa interioară. este titlul unui poem din ultimul său volum de versuri, Donatorul de umbră (Editura Junimea, 2000), o carte frumoasă în înțelesul propriu al cuvîntului: tipar elegant, ilustrații foarte "poetice" - în sensul poeziei, adică - semnate de sensibilul plastician Ion Truică. Autorul și-a gîndit, așa cum ne-a obișnuit, cu multă grijă arhitectura cărții; segmentele
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
o inimă a timpului/ și dorm/ acoperit de secunde,/ apărat de trecere./ Poate că sunt în ora/ în care o să fiu mereu/ mai tînăr/ și mai bătrîn ca Dumnezeu" (Poate). Categoriile abordate aici sînt lumina și întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
mai bătrîn ca Dumnezeu" (Poate). Categoriile abordate aici sînt lumina și întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
sînt lumina și întunericul și, între ele, umbra, motivul esențial al cărții, dezvoltînd teme precum tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
tăcerea și (pe)trecerea timpului, a duratei omului. Lumina e a cerului, întunericul e al pămîntului, iar umbra e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin Popa, Donatorul de umbră, Editura Junimea, Iași, 2000
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
e a ființei, e viața însăși: Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin Popa, Donatorul de umbră, Editura Junimea, Iași, 2000.
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
Am umbră, deci exist", exclamă, într-o parafrază carteziană, Constantin Popa. Lecția poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin Popa, Donatorul de umbră, Editura Junimea, Iași, 2000.
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
poeziei din Donatorul de umbră e lecția tăcerii și minunata poveste a plutirii, a ființării. O carte despre amurg, despre lumină și umbrele de la capătul ei (donatorul de umbră e chiar donatorul de sînge, de viață). Constantin Popa, Donatorul de umbră, Editura Junimea, Iași, 2000.
Meserii falimentare by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16505_a_17830]
-
printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună viața? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri? * Ruptura - cea mai de temut - între teoria și practica morții s-ar părea că se anulează prin harul bolii (boala poate ajunge un har!). * În definitiv, ce căutăm altceva decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
importantă observația sa: "A cultiva mai departe, cu precădere, valorile spiritualității noastre populare este o imposibilitate. Orice cultură conștientă este personală, este o formă de individualizare, în timp ce creația populară e anonimă... Deci, spiritualitatea populară trebuie depășită - spre creație personală." , în umbra culturilor mari din afară. E necesar, așadar, să ieșim din eternitate pentru a intra în vreme. Și ea, însă, potrivit românului, e tot o expresie a eternității. Și autorul consideră că de-abia în al XX-lea secol se integrează
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
reconstituirea întregului pornind de la cîteva oscioare. Că o compensație regizorala a materialului documentar redus, Radu Gabrea a imaginat inserții de "docudramă" în documentarul clasic, momente în care istoria, pînă atunci redusă la informația rece, începe să palpite cu inima ficțiunii: umbrele trecutului mort intra în cadru, cu fetele lor, cu mersul lor, cu hainele lor, cu bagajele lor, ca niște personaje în căutarea unui Sens... Aici descoperi și frumusețea filmului - căruia, în altă ordine de idei, de pildă în ordinea construcției
DESTINUL "STRUMATIC" by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16513_a_17838]
-
la președinția țării. Ieșirea sa la bătaie ține de logica interioară a evoluției politicianului ambițios. Rămânând prea multă vreme în plan secund, el risca să fie depășit, la una sau alta din turnante, de cine știe ce alt pretendent care pândea din umbră momentul atacului la vârf. împrejurările l-au obligat să părăsească paradigma "logodnică de-a pururi, soție niciodată", o situație care s-a prelungit mult prea mult pentru a nu deveni periculoasă. Adrian Năstase a fost, așadar, nevoit să joace totul
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din dulceața moțăielii ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au nici o legătură. Și cu adevărat nu au! Ca orice individ ce mizează pe instinctele primare, Vadim a intuit la perfecție nevoile populației disperate, debusolate, animalizate
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
comunici precar: "în fața paginii, totdeauna, tot la suprafață te afli. Respiri. Ești în aer. între tine și el sunt distorsiuni, neînțelegeri, carențe grave de comunicare. Ceea ce lui i se pare a fi o catastrofă, pentru tine poate fi doar o umbră roșie în apă. Ce frumos, spui tu, de parcă soarele ar răsări din adâncuri! El știe însă că-n preajmă se plimbă rechinul și că tocmai a atacat o făptură cu sânge cald." Inegalitatea valorică dintre diferitele secvențe ale cărții conferă
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
mai departe pe furiș către anul trei mii al erei creștine. An tînăr încă, față de calendarul celorlalte mari civilizații, pe care nu le mai numim. Am spus Ceas, unealta mileniilor anterioare a bățului de trestie înfipt în nisip, în jurul căruia umbra subțire a Soarelui se învîrtea lin. Nisipul pe care Arhimede tocmai își calcula teorema, cînd legionarul roman călcă peste ea brutal cu sandaua. Enervarea,... furia grecului, rămasă în istorie, deopotrivă cu 3,14: Nu călca, dobitocule, peste cercurile mele! Străpuns
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
zi,// Pe soclu de granit, cu vii aplauze,/ Onoarea o accept. - nu fără clauze:// Nu-mi vreau statuia pe-acest țărm natal/ De mare, tot mai vitreg și fatal,// Nici în grădina-mpărătească, sumbră,/ Unde mă caută și azi o jună umbră,// Ci-aici, în locul unde-am stat 'naintea/ închisei porți, în carne sau cu mintea.// Mă tem ca, în coconul caldei șube/ A morții, să nu uit claxon de dube// Cu condamnați, și zăngănit metalic,/ Sau urletul băbuței, animalic.// Ci fie
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
văd noaptea de pe balconul meu de pe Victoriei o scenă asemănătoare. Un tînăr bucureștean înfruntînd cu mîinile goale tot un tanc asemeni celui din Piața Tian An Men, și care striga patetic: Patria sînt eu, bă! pe cînd un soldat din umbră mormăia în scîrbă: "Du-te, mă, acasă, că o mierlești!" Repet, ocaziile mari nu se ratează. Din tot ce-am văzut eu în China, memorabile sînt două întîmplări vii, mărunte, sufocat de grandoare. Întîi, cum la un circ toate numerele
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
sursa de satisfacție cea mai vie pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia strălucește. Luați-i umbra și dispare strălucirea. O istorie a literaturii trebuie să fie și una a criticii acestei literaturi, a umbrei care protejează operele de uitarea deplină.
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
pe care o descoperisem eu însumi și anume freamătul stîrnit în jurul unor opere, multe tăcute astăzi, ca o pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia strălucește. Luați-i umbra și dispare strălucirea. O istorie a literaturii trebuie să fie și una a criticii acestei literaturi, a umbrei care protejează operele de uitarea deplină.
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
pădure desfrunzită, de cuvîntul criticilor de ieri sau de astăzi. Orice operă are o astfel de umbră în mijlocul căreia strălucește. Luați-i umbra și dispare strălucirea. O istorie a literaturii trebuie să fie și una a criticii acestei literaturi, a umbrei care protejează operele de uitarea deplină.
Despre istoriile literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16604_a_17929]
-
cînd am coborît, a trebuit să ne lipim imediat de zidul bisericii, pentru că era un proiector uriaș, care mătura cu lumina lui trenul și călătorii. Proiectorul se oprea la un metru de locul unde ne aflam noi și rămîneam în umbră. După ce acest proiector s-a plimbat de cîteva ori, căci "libertatea de circulație", cum se spune în mod abstract, nu era recunoscută de comuniști, am sărit peste linii și am intrat pe cîmp. Și am mers așa, frumușel, spre un
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]