10,305 matches
-
pentru ca apoi să fie lăsat într-o suspensie sine die, tipică apusurilor de gen. Troica amintirilor a încântat, o dată cu prima ediție, cronicarii care - așa cum se cuvine - au surprins formidabilul talent ieșit parcă de nicăieri al acestui boier moldovean, naturalețea și umorul sănătos al punerii în pagină a unei lumi dintre cele mai alese, cu eroi toți unul și unul, de un zguduitor rafinament. O carte, aș spune acum, prea subtilă și prea aristocrată pentru ritmurile și apucăturile lumii literare de la noi
Memorie versus memorialistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8776_a_10101]
-
nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A patra trăsătură este umorul. Mircea Platon poate fi biciuitor de persiflant. Are știința unui sarcasm vituperant și înțepător, ca în toate cazurile în care inteligența se asociază cu o înnăscută umoare mucalită. Istoricul acesta poate fi usturător de ironic atunci cînd vrea și fermecător
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
în terminologie; s-au publicat pe această temă articole și cărți (de exemplu - C. Călărașu, Dicționar de terminologie a profesiunilor actuale, 2004). Pe de altă parte, nomenclatorul de meserii e, ca și textele de muzică ușoară, un rezervor inepuizabil de umor involuntar. Rigiditatea cu care se descriu, birocratic, specializări foarte înguste, alăturate, în lista alfabetică, unor ocupații tradiționale și foarte generale creează efecte de surpriză și de absurd. Clasificarea ocupațiilor din România (care se găsește și în internet, pe site-ul
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
România (care se găsește și în internet, pe site-ul dsclex.ro) oferă, în indice, asemenea asocieri contrastante: cenzor, cardinal, mitropolit, cioban, hipnotizator, astrolog, filozof, moașă apar alături de confecționer gămălii chibrituri, colector și sortator păr sau înnobilator scândurele pentru creioane. Umorul listei provine în mare măsură din ambiguități (produse de omonimii și polisemii), care fac din profesionist un obiect - cap de masă, legător de păr, bătător în filatură - sau un practicant de activități stranii: aglomeratorist, ghemuitor, aburitor plută, arzător email, controlor
Meserii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8788_a_10113]
-
la lumină decât noroi, oameni sălbăticiți, oameni-spectre, cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară o pisică. Bulgarii cred că vor să se distreze, întrucât "așa au ei obicei să omoare mâțe, pentru trecere
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
cu figuri cadaverice ca cei din gara Nadejda. Sunt numai câteva din aspectele profund întristătoare, dramatice, ale războiului. Dar scriitorul nu rămâne la tonul acesta, el tratează materia când grav, când cu un umor negru, când cu duioșie, când cu umorul său tonifiant, bine cunoscut. La un moment dat, prizonierii francezi urmăresc, prind și omoară o pisică. Bulgarii cred că vor să se distreze, întrucât "așa au ei obicei să omoare mâțe, pentru trecere de vreme". Dar surpriza e când francezii
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
în genul prozei lui Franz Kafka, Dino Buzzati, Julien Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt apăruse, victima unui proces politico-literar
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste care apar din când în când, pe neașteptate, în cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzân-du-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: " Pe umerii tăi rotunzi/ Flutură arta, o, iubita mea,/ Străbătând eternitatea,/ Seri citind portativele lumii./ Steaua polară își leagănă
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
edițiile online ale ziarelor. Aici, oftica - această boală 100% românească - este la ea acasă, ba chiar mai mult decât atât: dă pe-afară, mustește și se-ntețește, alimentată egal și cotidian de bălegarul nr. 1 al forumurilor: anonimitatea." Cu un umor și un bun-simț și ele tot mai rare azi, Alex. Leo Șerban explică de ce e oftica o boală românească (spre deosebire de invidie sau gelozie, boli universale) și o exemplifică pe "Cazul Mungiu". Citiți neapărat tot articolul, n-o să regretați. l Al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din directețea frustă a lui Bordeianu, păstrîndu-și în schimb acuitatea unui
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
dar faptul rămâne. Nu vom ști niciodată, probabil, dacă nenea Iancu era sau nu convins că, satirizându-i pe Miticii lui, îi va învăța să vorbească și corect, și miezos, abandonând astfel "marea trăncăneală". Mai degrabă nu. Pentru că, dacă, spre deosebire de umor, satira e forma neiertătoare, intolerantă, a comicului, eroii lui Caragiale n-aveau cum ieși de sub usturătoarele șfichiuiri ale vehemenței sale satirice. Moličre credea că viciile sunt accidentale. Moraliștii contemporani lui nu aveau, în schimb, nicio încredere în virtutea umană. Erau, altfel
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
femeia aceea o tulbura vanitatea câinilor și m-am simțit ca un dulău care, privindu-se în oglinda de la cuier, se descoperă din întâmplare bărbat." Dialogul cu vânăta este de-a dreptul savuros, prin amestecul de seriozitate mimată și de umor absurd, demonstrând, o dată în plus, abilitatea scriitorului de a născoci "greguerías" (termenul este, de altfel, invenția sa, desemnând în linii mari un procedeu rezultat prin combinarea umorismului cu metafora insolită). În dialogul amintit ni se vorbește despre "sensul vânătărian al
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
Brumaru). În ceea ce mă privește, trebuie să mă recunosc victima colaterală a farsei lui Runzu, nu pentru că am crezut-o, ci pentru că am tolerat-o. Mă apăr însă cu gândul că asemenea situații inventate, cu mai mult sau mai puțin umor, de către participanții la traficul pe internet, nu trebuie eludate. Păcatul meu e că purtam în geantă corpul delict, un text pornografic atribuit lui George Topârceanu printr-un abuz pe care nu l-am denunțat la timp. Am amânat. Cum bine
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
nu faci decât să dai satisfacții suplimentare celor care o vehiculează, adolescenți sau profitori interesați de un prestigiu dobândit pe seama altora. Poate că suntem mai eficienți dacă dezvăluim impostura sentimentală sau literară a pornografiei, adică dacă o tratăm când cu umor sau ironie, când cu seriozitate... științifică. Istoria literară ne poate scoate uneori din impas, când putem arăta dedesubturile unei farse, ca aceea pe care am deconspirat-o în cazul poeziei pornografice atribuite lui George Topârceanu, pentru câștigul de popularitate al
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
neputința de a-și construi propria prezență. E fatalist, asemenea neamului său, pentru că se retrage, din teamă, din fața istoriei și a faptei. Doar că, dincolo de orice altceva, această mistificare - șiretlic, cum îi spune Cioran, care nu și-a pierdut simțul umorului - îl salvează. În alt loc, cam aceeași idee: "De ce sînt un ratat? Fiindcă am aspirat la fericire, la o fericire supraomenească, și fiindcă, neputînd s-ajung la ea, m-am înfundat în contrariul ei, într-o tristețe sub-umană, animală, mai
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
Trăiește! S-a ținut de cuvânt, le-a făcut în ciudă, n-a fost pre voia hainilor de Tătari." În 1964, când N. Steinhardt iese din închisoare, tatăl său avea 87 de ani, dar nu-și pierduse nici demnitatea, nici umorul. Scena întâlnirii din 4 august este deopotrivă revigorantă și înduioșătoare: "Pe tata îl găsesc în stradă, aproape de casă. Îl sprijină vărul care a venit să-l scoată la plimbare și la frizer. E mic, necrezut de mic, mult gârbovit și
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
martie 1967, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul evreiesc din str. 1 Mai. Multe din trăsăturile sale vor fi moștenite de N. Steinhardt: demnitatea, curajul, autenticul spirit aristocratic, un anumit soi de naționalism critic și relativizant, umorul, anticomunismul fervent. Așa cum mai târziu, din amintirile sale despre N. Steinhardt, Monica Lovinescu va selecta o anumită imagine obsesivă (asupra căreia ne vom opri la momentul oportun), propunem și noi, tot selectiv, una din celebrele replici ale lui Oscar, din
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
un unghi favorabil a celor două paturi și gestul lichidării celor ce încă nu și-au ocupat locurile. Lucrurile se întîmplă întocmai ca la repetiție. Ironia seacă a replicilor adaugă un plus de inefabil filmului, ele nu au nimic din umorul programat, din witz-ul sitcomurilor care scontează reacția spectatorului, însă o serie de episoade au efect de scenetă, de "moment" reînnodînd cu spiritul ricaneur, flegmatic al acestui cavaler rătăcitor al vestului sălbatic, Cowboyul. Faptul amintește și de retorica laconică a acestor
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
printr-un filtru al pudorii. Nu existau lacrimi, nu existau văicăreli, nu existau îndârjiri și pumni strânși. Stilul era "atic". Mai mult, spre deosebire de alte cărți dedicate "universului concentraționar", în descrierea acestui loc blestemat al istoriei se strecura o notă de umor, ba exista chiar o bătaie de joc generală la adresa celor care "luaseră puterea". Și de ce nu, în fond, de vreme ce cititorului i se punea sub ochi cea mai grotescă farsă a istoriei? Capitolul cu deținutul care se ascunde în hazna sau
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
De curând, am revenit și l-am revăzut pe părintele Mina, mult sleit, cu vederea aproape sfârșită. Anii grei de temniță, tortura psihică a Securități exercitată constant până în ziua de 22 decembrie 1989 își spun cuvântul. Mintea, însă, memoria, simțul umorului, dacă vă vine să credeți, sunt vii, cuceritoare. Evlaviosul călugăr, din 1996, consilier cultural și misionar al Episcopiei Hușilor este, și la 86 de ani, trecut prin malaxorul unui regim criminal, un interlocutor cuceritor. Explicația? Ne-o spune chiar părintele
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
m-am perindat erau preoți de diverse confesiuni, predicatori evangheliști, unitarieni etc., de niciunul nu s-a atașat așa de mult. De aceea, când mi-a spus că el, "ovreiul", cum își spunea foarte firesc, cu o oarecare undă de umor, parcă, ar dori tare mult ca eu să-i fac botezul întru ortodoxie, m-am bucurat nespus. - Dar dumneavoastră, părinte, cum ați ajuns în pușcăriile comuniste, ce "crime" ați săvârșit? - După ce am terminat șapte clase în satul meu de dincolo de
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
o categorie neconformă realității. Treacă-meargă faptul că de vreo câțiva ani Florin Piersic e ales cel mai mare actor al României. De bine, de rău, omul a "prins" la viața lui câteva roluri bune și are, din când în când, umor. N-aș fi avut nimic de comentat dacă Alexandru Arșinel era declarat cel mai mare cupletist al tuturor timpurilor, cel mai hazos comediant, cel mai seducător pamfletar de scenă, cel mai mare interpret de melodii de revistă. Dar actor, Doamne
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
e un Caragiale problematizat în cercuri concentrice. Inedit prin insistența asupra detaliului, inedit prin câteva dintre concluzii, inedit prin materialul documenar. De pildă, mitul instrucției precare - pe care chiar autorul Scrisorii pierdute l-a cultivat și l-a difuzat cu umor - se spulberă complet. Ipoteza autoficțională a unei nașteri sub semnul nenorocului, într-un Ploiești ascuns sub ninsori, e și ea exclusă cu dovezi greu de pus la îndoială. Interesant mi se pare că, în tot acest întins și exigent CV
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
ironică servită prompt de Nicholas Cage care fluidizează traficul de secrete "naționale" și descoperiri gen "Enigmele lui Ionel" din revista Cutezărorii pentru cei care au apucat-o sau de tip Cireșarii lui Constantin Chiriță, net mai palpitant și mai imaginativ, umorul involuntar se află peste tot și ține de infantilismul scenariului menit să servească popcornul tradițional. Pentru cititorii lui B.Treven cu Comoara din Sierra Madre, ai lui Karl May cu Comoara din lacul de argint sau chiar și cei ai
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
și documente), Editura Academiei Române, 2007. Cele două cărți trebuie citite împreună, pentru că sunt mărturia aceleiași etape de transformare semnificativă a scriiturii lui Niculae Gheran. Mai întâi, e evident spiritul publicistic al tuturor evocărilor. Istoricul literar scrie alert, cu nerv, cu umor, cu simțul pitorescului social, un fel de reportaje retrospective, instantanee de viață (cotidiană sau oficială), episoade comice din sfera politică sau culturală, evocând cu sarcasm și distanțare un trecut mai apropiat sau mai îndepărtat. Are, desigur, importanță faptul că paginile
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]