6,447 matches
-
să definească personalitatea lui S.D. (fragilă din punct de vedere intelectual-moral) și contribuția (superfluă, inexactă), așa cum reies din cronică. Oricum, trista celebritate i-a adus-o inserarea în letopiseț a unei legende despre originea moldovenilor din tâlharii romani așezați de unguri în Maramureș, ca stavilă împotriva tătarilor. Șocant de falsă și gratuit denigratoare, „basna” aceasta a provocat indignarea nestăpânită a cărturarilor moldoveni și munteni (Miron Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir ș.a.), pe care i-a determinat să dovedească în scrierile
SIMION Dascălul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289681_a_291010]
-
o scoată din nou în 1934. Aici el dă la iveală scurte proze, fragmente din drama istorică în versuri Costa Vlahia, romanul Kyazim, note pe teme culturale, conferințe, o amplă anchetă referitoare la posibilitatea unei înțelegeri culturale între români și unguri etc. În interval îi iese de sub tipar romanul Romanță fără note (1932). Mai colaborează la „Gazeta de Vest” și trimite „corespondențe” bihorene ziarelor bucureștene „Universul”, „Curentul” ș.a. Admis în 1936 în Societatea Scriitorilor Români, activează, de asemenea, pentru înființarea Societății
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
este cea care ne artă și ce activitate de desfășoară în timpul celor din urmă ani ai construcției Castelului Peleș: “italienii, zice dânsa, lucrau la zidărie, Românii cărau materialele, Țiganii duceau piatra și varul, Albanezii și Grecii ciopleau piatra, Germanii și Ungurii lucrau la lemnărie, Turcii ardeau cărămida. Se aflau maeștrii Polonezi și vătafi Cehi, Francezii desenau, Englezii măsurau. Astfel încât la această clădire se întâlneau o sută de costume naționale deosebite și se auzeau vorbindu-se patruzeci de limbi; era un amestec
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
însă, în aceeași vreme, să devină embleme ale unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
al clanului, dar și ca o formă de sfidare a istoriei, de întoarcere la ritmurile ascunse ale ființei. Personaje ca Ezechil, Dionis, Inocențiu, Ioan, Amos și Alexandru reprezintă tot atâtea trepte și momente din istoria Transilvaniei, a raporturilor românilor cu ungurii, cu Casa de Austria, dar mai ales cu Parlamentul de la Budapesta, unde puteau fi pledate drepturile naționale. Această etapă e reprezentată de Inocențiu Corinda, deputat și apărător al cauzei românești, apoi unul din făuritorii României Mari, fost prim-ministru, senator
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Spania (39%), Italia (36%) și Portugalia (30%) se situează sub pragul respectiv. Dintre români, doar 26% consideră prietenii drept foarte importanți, la fel ca polonezii, rușii, bielorușii, cehii și balticii (exceptând letonii, care își valorizează mai puțin rețeaua de prieteni). Ungurii, slovacii, ucrainenii, croații și bulgarii sunt mai aproape de modelul Italiei, Spaniei și Portugaliei. În schimb, majoritatea europenilor consideră familia drept „foarte importantă”. Excelează țările de la marginea continentului: Turcia și Malta (97, respectiv 95%), dar și Islanda, Polonia, Italia, Ungaria, Suedia
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s-a găsit o rădăcină indoeuropeană în gheu = a vărsa. Tot din acest substrat trebuie să ne vină și cuvântul tău, desemnând cel mai adesea un lac de munte, foarte răspândit în Carpații Transilvaniei, de unde trebuie să fi luat și ungurii cuvântul lor tó. Mal este tot un cuvânt de substrat (în albaneza cu multe vestigii lingvistice tracice - mali); în Muscel și cu sensul de deal - Malu cu Flori. A intrat în toponimul antic Malva, capitală a Daciei Malvensis, tradusă în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
în Transilvania cu coloniștii germani, sașii din Siebenbürgen (cele Șapte Orașe), s-au împămîntenit cuvinte ca șanț (Schanz - la origine întăritură de pămînt), mărghile, pentru un loc turbos, de la Mergel, precum și rior, pentru un loc mlăștinos, de la Rohr = trestie. De la unguri avem heleșteu (halastó) și borviz, pentru apă minerală (de la bor = vin și viz = apă). Mai sunt desigur și altele, dar în acest caz schimburile se pare că au fost reciproce. Cu rezonanță onomatopeică avem ciuroi (lat. cibrum) pentru un izvor
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
trece în Bistra, pentru a se vărsa în Mureș sub numele de Sebeș. Deci de la latin la slav, și apoi la ungar, regăsind prin traducere același sens în Bistra și Sebeș, ca și între Frumoasa și afluentul său Dobra. Conlocuitorii unguri, fie - ca în acest caz - au tradus, fie au adaptat la fonetica limbii lor numirile românești, deformîndu-le. Se constată că limitele la unele zone de colonizare din Transilvania, aceste influențe germane și ungurești sunt foarte slabe, dată fiind durata de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
făcut conform sensului strict al unei traduceri (de exemplu Frumoasa - Dobra sau Repedea - Bistra - Sebeș). Se mai observă că aceste influențe și preluări, de o parte și de alta, țin de repartiția generală a contractelor: în Transilvania cu sașii și ungurii, în Oltenia, Muntenia și Dobrogea cu sârbii, bulgarii și turcii, iar cu slavii în toată țara, pe urma unor îndelungate și efective contacte. Această clară influență în hidronimie merită să fie studiată mai de aproape. S-ar părea că de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
politic față de mișcarea de eliberare politică și economică sub formă marxistă nu am fost indiferent. Dovadă este că într’o vreme, în 1929, participam ilegal la unele ședințe comuniste ținute la Cluj (la marginea orașului) noaptea conduse de un oarecare ungur, Victor Aradi (?), dar valul naționalist se pare că nu a rămas fără influență asupra mea. Cu toate acestea, am fost și sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului, dovadă e că în 1936 subliniam printr’un articol tipărit în revista
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nimeni nu-și amintește să o fi practicat. În schimb, își aduc aminte că, înainte de anii ’60, locuitorii de peste graniță veneau în zona Aradului să cumpere bunuri care lipseau din Ungaria. Ei au spus, de asemenea, că în anii ’70 ungurii veneau în România să vândă nu lucruri care lipseau, ci lucruri de mai bună calitate. Începând cu a doua jumătate a anilor ’70 însă, locuitorii Sântanei au început să se folosească de această ocazie, ca o strategie de adaptare la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai mici. Piața potențială pentru produsele aduse din România era formată din cei cu salarii medii sau mici din Ungaria. Un locuitor din Sântana ne-a spus că „lucrurile care erau mai ieftine aici decât în Ungaria se vindeau acolo. Ungurii bogați cumpărau de la magazinele lor frumoase, nu cumpărau de la piață” (F.G. - femeie, 56 de ani). Altcineva a spus că reușea să dea marfa pentru că „românii vindeau foarte foarte ieftin și erau produse noi... Ungurilor le plăcea asta” (L.N.). Existau câteva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
decât în Ungaria se vindeau acolo. Ungurii bogați cumpărau de la magazinele lor frumoase, nu cumpărau de la piață” (F.G. - femeie, 56 de ani). Altcineva a spus că reușea să dea marfa pentru că „românii vindeau foarte foarte ieftin și erau produse noi... Ungurilor le plăcea asta” (L.N.). Existau câteva categorii de bunuri care se vindeau în Ungaria: farfurii, căni, pahare, echipament, porțelanuri; echipament pentru instalațiile de apă din gospodărie; lenjerie intimă, batiste, pijamale, sutiene, cearșafuri de pat; mobilă; flori; miez de nucă. Pentru
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
I. Karadja, Incunabule povestind despre cruzimile lui Vlad Țepeș, în Închinare lui N. Iorga, Cluj, 1931, 202-206; N. P. Smochină, Elemente românești în narațiunile slave asupra lui Vlad Țepeș, Iași, 1939; N. Iorga, Contribuții la legăturile românești cu rușii și ungurii. I. Ceva nou despre „Povestea rusească a isprăvilor lui Vlad Țepeș”, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1939; P. P. Panaitescu, Viața lui Vlad Țepeș. Povestire despre Dracula Voievod. Introducere, în Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
PCR, cea din 12 decembrie 1989. Deosebit interes suscită, desigur, dezvăluirile de natură politică. Adolescent la sfârșitul războiului și, într-un fel, participant la el, naratorul comunică mărturii ale acelei vârste, reface edificator, colorat, atmosfera de provincie vest-ardeleană trinațională (români, unguri, evrei) de la începutul și mijlocul deceniului al cincilea al secolului trecut, spre a-și introduce apoi cititorii în lumea politică și în cea literară, de la noi și de aiurea. Se consemnează, bunăoară, că P. a citit în gimnaziu cărțile comandanților
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969, 27; Simion Ștefan, „Echinocțiu liric”, TR, 1969, 38; Tudor Vâlceanu, „Echinocțiu liric”, O, 1970, 2; Ion Oarcăsu, Iosif Moruțan. In memoriam, TR, 1974, 19; Francisc Păcurariu, Românii și ungurii de-a lungul veacurilor, București, 1988, 485, 487, 490; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 234-235; Teodor Tanco, Virtus Romana Rediviva, VII, Cluj-Napoca, 1993, 372-376; Poantă, Dicț. poeți, 129. M.Dr.
MORUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
erudite ale perspectivei spre spațiul european se află în sinteza Ipostaze ale iluminismului românesc (1975), unde exegetul extinde raportările de la aria occidentală, privilegiată de D. Popovici în La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, către manifestarea fenomenului la bulgari, unguri, poloni și în cultura populară. P. și-a asumat coordonarea științifică a mai multor lucrări colective, precum Studii de istorie a literaturii române. De la C.A. Rosetti la G. Călinescu (1968), Izvoare folclorice și creația originală (1970), Temelii folclorice și
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
8; Horea Poenar, Ipostaze diferite ale poeticului, ST, 1998, 2-3; Ioan Țepelea, O conștiință poetică modernă, „Unu”, 1998, 10-11; Poantă, Dicț. poeți, 148-150; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 139-142; Ștefan Firică, „Întoarce-te, Esthera”, OC, 2000, 5; Emma Ungur, „Muncile lui Don Quijote”, ECH, 2001, 3-4; Ruxandra Cesereanu, Antologiile de autor in aeternum? ST, 2001, 5-6; Iuliu Rațiu, „Întoarce-te, Esthera”, ECH, 2001, 5-6; Lefter, Scriit. rom. ‘80-’90, III, 27-28; Pop, Viață, 292-295; Călin Teutișan, Fețele textului, Cluj-Napoca, 2002
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
din Țara Românească, Moldova și Transilvania. Pentru ideile sale va fi citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil Micu și Timotei Cipariu. În Atila, lucrare de erudiție, specifică istoriografiei umaniste, se exaltă virtuțile războinice, cu scopul de a revigora curajul ungurilor, copleșiți de jugul otoman. Cărturarul îmbină componenta documentară și calitatea oratorică a discursului, vivacitatea portretelor și dinamismul scenelor de luptă. Chronicon poate fi considerat un fragment de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E. Moldovan nu îl cruță pe poet, atacându-l că „scrie un vers prost și isteric”, „ține să fie recunoscut de unguri”, e un „minus-literat” și „fanfaron ridicol”. Se dau traduceri din Alphonse Daudet (Valentin Drăganu) și Camille Flammarion (Gh. Brănescu). N.S.
ORIENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
reprezinte într-un studiu întreaga variație a unei variabile independente din observațiile alese. De exemplu, cineva ar putea dori să studieze reformele de după 1989 din țările foste comuniste, dar să se refere numai la români și polonezi, iar nu la unguri, cehi, ucraineni etc. Cineva ar dori să studieze negocierile internaționale de armament, dar ar descoperi că anumite arhive naționale importante sunt secrete. În mod similar, există limite specifice în evenimentele istorice. Cineva ar putea dori să studieze efectele formării statelor
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Iuliu Pârvu, Un umanist modern: Francisc Păcurariu, ST, 1985, 3; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 123-134; Cistelecan, Poezie, 112-113; Rotaru, O ist., III, 587-589; Cosma, Romanul, I, 191-194; Leonid Boicu, O carte importantă despre raporturile dintre români și unguri, CRC, 1988, 28; Mircea Popa, Istoria așa cum a fost, TR, 1988, 30; Florin Constantiniu, Convergențe și contradicții, VTRA, 1988, 8; Miko Ervin, Solidaritate invincibilă, TR, 1988, 36; Ion Lungu, O carte despre relațiile româno-maghiare de-a lungul istoriei, ST, 1988
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
A. T. Laurian, Timotei Cipariu - care se aflau în fruntea luptelor pentru revendicări naționale. În această perioadă și-a manifestat convingerile și în articole publicate în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” și „Organul națiunale” (Blaj). Amenințat cu moartea de unguri (care îi asasinaseră tatăl), pleacă la Viena, unde urmează Facultatea de Drept (1849- 1852), apoi la Padova, unde obține titlul de doctor în drept (1854). Este nevoit să accepte, în 1855, oferta de a preda dreptul și istoria la Academia
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
documente referitoare la istoria românilor. După Unirea din 1859 devine un colaborator apropiat, alături Mihail Kogălniceanu, al lui Al. I. Cuza, pentru care elaborează lucrări de o mare valoare practică - Memorandum pentru raporturile românilor cu nemții, cu slavii și cu ungurii... (1860), Independența constituțională a Transilvaniei (1861), ale căror traduceri în franceză, germană, italiană vor apărea ulterior la București, Breslau și Torino. Deține funcții juridice înalte în noul stat (procuror general, ministru de Justiție), fiind unul dintre inițiatorii reformelor lui Cuza
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]