6,525 matches
-
gâștele și boii care odată Munceau pentru ei c-albina din roi Blana cea nouă a lupilor hoinari Le-a supt neuronii prostimii credule Dar ea i-a ales ca lupi temerari Toți gsta să lupte pentru virtute. Iar lupii urlau clamând spre mulțime Și către gâștele scăldate-n noroi: - Sunteți corupți! Asta nu-i bine! Plecați toți din frunte! Cei buni suntem noi! În noua lor blană, portocalie, Cu guler albastru și nasturi bombon Ieșit-au în față precum o
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
intra în Rai. Un vecin, fost militar, bolnav foarte, merge drept, nu se plânge și nu crede în nimic sau crede? Omucidere prin tăcere. Tu te adresezi cuiva, el bea bere, respectivul , respectiva nu-ți răspund. Poți să plângi, să urli, grunt. Să te indignezi, să întrebi, să te umilești? NU, acesta este răspunsul din sfere cerești. Ca și cum adresatul a murit și el. Doi morți deodată, un singur șrapnel. Asta se numește civilizație? Mai bine un glonț tras de după colț, într-
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din țarc. Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
smulg barba și mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
mai vrea el, păcătosul, dar într-o zi, după leafă, s-a îmbătat criță și a scăpat norii din țarc. Tot alergând după ei prin munți ca să-i prindă, a nimerit cu barba într-o crăpătură de stâncă și-acum urlă, tăntălăul, după ajutor... Cine să-l ajute?... Noi suntem pe moarte... Iar norișorii noștri... Nu se mai auziră decât suspine și sughițuri din ce în ce mai stinse. Într-un târziu mai bolborosi: - Mă sufoc... voinice... du-te la izvoare... și scapă... nepricopsitu... Mărțișor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți? bulbucă ochii vântul cel zănatec. - Te ajut, dar potolește-te! Mai tacă
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
smulg barba și mustățile? Te scap mai repede de belea! - Văleu, nici nu mă gândesc! Vrei să râdă celelalte vânturi de mine? Fără barbă și mustăți, fără cămeșoi și părul vâlvoi, sunt un caraghios! Începu să jelească și, furios, nepricopsitul urlă ca un turbat, încât zburau pietrele din fața lui, ca fulgii. Vă închipuiți că mi l-a umflat și pe Mărțișor, l-a răsucit vârtej într-o trâmbă de aer și l-a aruncat peste stânci. Dar Norocel, când văzu că
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
pe hârtie. E noaptea întreaga atelierul în care Picteaz în vopsele de apă Crucea-mi din tablă zincata. LA RESURREZIONE NON È ANCORĂ TERMINATĂ Pago a vanvera îl biglietto Prendo îl resto degli spiccioli Sulla fiducia. - Fâțe spazio al bigliettaio! Urlă qualcuno dalla folla E dall'altro margine della sală motori S'ode guaire l'impasto Nel pane senza sale. Non indosserò più la collana di perle Sulla pelle che trema sotto l'esigua camicetta. Invano hai speso un patrimonio con
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat lângă ei și mâțe, și câini, Și alte bipede cu clonț de argint Să vadă lumea și chiar cei străini Că sunt lupii acestui pământ! Urlat-au la lună chiar și la stele Și au arătat lumii că-s lupii eterni Și i-au convins cu vorbele lor grele Că-s lupii cei noi, aceia moderni. Citește mai mult O haită de lupi cu blana rozíeAu
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
și faptul că, datorită unui inexplicabil hazard, seamănă leit cu fostul tău iubit. Și ce ar fi fost cel mai grav, ai fost doar la un pas și ai fi reușit să-i transferi o nouă personalitate ... - Este al meu, urlă isteric Adelaida, al meu și-l voi păstra ! Ați înțeles ? Cei doi bărbați zâmbiră ironic, superior. Se apropiară de femeie. - Vei veni cu noi, zise unul dintre ei. Vei fi trimisă în galaxia exilaților ! Ne pare rău ... Deveniră amenințători și
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
câteva luni, timp în care mai schimbăm din când în când câteva cuvinte prin stațiile de emisie-recepție. Apoi se petrecu miracolul ! În depărtarea spațiului observ, cu deosebită încântare, două puncte luminoase care se măresc văzând cu ochii. Peste câteva minute urlu ghiont de fericire și mă zbengui ca un copil prin cabina strâmtă și urâcioasă. „Ne-au găsit ! Suntem salvați !” Prin hublou se zăreau două astronave-mamă, perfect identice, care se apropiau. Apoi încremenii. Pe partea opusă apărură alte câteva zeci, sute
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
Acasa > Versuri > Istorie > GLOSSĂ Autor: Tamara Gorincioi Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Port semn de săgeată pe ramul crescut. Un chip de dac nobil
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
un dar În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe Port semn de săgeată pe ramul crescut. Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Din amintirea unui sfârșit și nou început. Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Cetățile renasc din întuneric și din ruini Ostași cu sică de-argint răsar în aura lunii Un steag cu dragonul lup șuieră în rădăcini. Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar , Albastru e
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
Un chip de dac nobil, încrestat cu blândețe Port semn de săgeată pe ramul crescut Mi-e muntele flamură, blazon de noblețe În catedrala cu sfinți în lumina genunii Mi-e cerul un reazăm și țărâna un dar Prin vene urlă lupii și mă strigă străbunii Sunt un vlăstar dintr-un copac milenar. Referință Bibliografică: Glossă / Tamara Gorincioi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2281, Anul VII, 30 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Tamara Gorincioi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GLOSSĂ de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370549_a_371878]
-
vrei s-arunci în marea uitării tot ce doare, Sub talpă ta simți focul pământului arid, Sau când îți fuge calea-înapoi, de sub picioare Și te-împresoară gânduri, tristeți care ucid, Când simți că universul deodată te respinge Și valurile vieții urlând, se năpustesc, Când ești ocean de lacrimi dar nu mai poți nici plânge, Te-îndemn să-ți plângi durerea la tronul Lui, ceresc! Când deznădejdea vine și sufletu-l sfâșie, Cănd părăsit de toate și toți, pe lume, esti, Cănd
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
scrie mereu, în căutarea cititorului care înțelege în profunzime creația estetică rezultată din această binecuvântată muncă. De la sine înțeles este faptul că ziua ta, a scriitorului, este în fiecare zi a existenței cititorului. Se scutură salcâmii peste sufletul meu care urlă după tine. Urlă cu disperare, asurzindu-l pe însuși Creatorul Universului... Numai la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
căutarea cititorului care înțelege în profunzime creația estetică rezultată din această binecuvântată muncă. De la sine înțeles este faptul că ziua ta, a scriitorului, este în fiecare zi a existenței cititorului. Se scutură salcâmii peste sufletul meu care urlă după tine. Urlă cu disperare, asurzindu-l pe însuși Creatorul Universului... Numai la urechile tale nu ajunge strigătul meu care îmi împrăștie ființa în mii de fărâme. Nu îmi rămâne decât să sper că le va risipi în cele patru zări să nu
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
văd, să-l simt și să-l cunosc dacă vreau să scriu o carte adevărată care să dăinuie ca o legendă. Altfel nu va ieși decât un surogat de care lumea e plină. Coala de hârtie are dreptate, dar eu urlu la Lună ca să mă audă steaua ascunsă în spatele ei, poate se va îndupleca să mă ajute cumva, cândva... Duminică, m-am gândit că la ieșirea lui Mit din eclipsă să-i spun că cele douăzeci și una de scrisori așteaptă douăzeci și unu de
SĂPTĂMÂNA ÎN CARE AM STAT ÎN ECLIPSĂ de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369309_a_370638]
-
acesteia. 2. Figura vânătorului Grui-Sânger este prezentată cu o evidentă admirație deși ea nu exprimă de fel încredere sau simpatie: „Ivindu-se pe munte o naltă arătare/ Ce stă în dreptul lunei c-o bardă groasă-n mână ... Și până-n ziuă urlă dulăii de la stână” ... Grui-Sânger, ucigașul, e regele pădurei! (Vasile Alecsandri; Grui-Sânger, Poezii alese; ed. Minerva, Buc-1990). Iar cei impresionați de spectrala apariție sunt: „Atunci păstorii sarbezi zăresc din depărtare”... Iată deci cum poetul folosind forța metaforei subliniază folosindu-se de
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
senine și cu lună plină, să se strecoare printr-o gaură lăsată în tavan, în dreptul vetrei prin care ieșea fumul și să împrăștie întunericul bordeiului. Dar în noaptea asta ca de catran, nici urmă de lumina magică. Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
-ncepem Al nostru drum în doi Și-ți jur că mai frumoasă-ar fi Povestea dintre noi. Prin amintiri de mă revăd, Lacrimi îmi dau năvală, Din gând să șterg aș vrea să pot Frânturi de-odinioară. Sunt amintiri ce urlă-n noi Secându-ne ființa, Storcându-ne pe amândoi, Lăsând doar neputința. Aș vrea în timp să mă întorc, Dar fără să mă doară, Prin amintiri ce-au rupt din noi, Iar astăzi ne doboară. Să-ți intru-n gând
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
scapi de neputință . Și în trecut de aș putea Să intru furișată, Foc zilelor de iad aș da Căci ne-au ucis odată. Trecutul însă ne-a zdrobit Și-a stors din noi puterea, Canon pentru păcate azi În noi urlă tăcerea. Regrete mii ne fierb mocnit, Ne doare și-nceputul, Of, Doamne, un soare de-aș găsi Să lumine trecutul. Acum închei căci e târziu, Iar sufletul mă doare, Povestea chiar de s-o sfârși Va fi nemuritoare. Voi croșeta
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
văzut, nimic nu se poate asemăna cu aceasta. Într-adevăr s-ar putea spune că în această ocazie toate spiritele rele din ținutul infernului s-au strâns în Ierusalim. Mulțimea părea că nu umblă pe picioare, ci umblă pe sus urlând, precum valurile unei mări înfuriate. O mare neastâmpărată se întindea de la porțile Pretorului până la muntele Sion, cu strigăte, cu fluierături, cum nu s-a mai auzit niciodată în istoria Romei. Ziua s-a întunecat ca un amurg, asemenea celui văzut
RAPORTUL SCRIS DE PILAT, GUVERNATORUL IUDEII, CĂTRE TIBERIU, ÎMPĂRATUL IMPERIULUI ROMAN, IMEDIAT DUPĂ RĂSTIGNIRE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370585_a_371914]