6,013 matches
-
pe multe persoane care n-au voit să se expună neplăcerilor sechestrării într-un lazaret, aceste carantine au micșorat ocaziunea infecțiunii". Pentru toate aceste motive, Consiliul Sanitar Superior s-a abținut, în 1893, să mai recomande guvernului înființarea carantinelor de uscat, declarîndu-se însă în favoarea carantinelor maritime și a unor carantine fluviale, necesare temeinicei revizii sanitare a echipajelor navelor care acostează în porturile noastre. De asemenea, s-a hotărât să se renunțe la vechiul termen "carantină", care urma să fie înlocuit prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Munca" reproducea, cu acest prilej, o scrisoare a tânărului medic Mihail Manicatide, care era de părere că deși recenta conferință de la Dresda s-a intitulat "conferință sanitară internațională contra holerei", această reuniune a dovedit, atunci când a recomandat abolirea carantinelor de uscat, că n-a avut alte scopuri decât "înlesnirea traficului comercial" prin "violarea legilor celor mai elementare de profilaxie a boalelor contagioase [și] negarea cunoștințelor fundamentale ce avem despre aceste boale". Doctorul Manicatide elogia atitudinea profesorului Babeș, la ședința din 1
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prin ceamurile [șlepurile] turcești,... care erau lipsite de orice condițiuni de igienă și care aveau între oamenii de echipaj purtători de vibrioni și poate avuseseră chiar bolnavi de holeră, iar materiile fecale le aruncau... pe unde apucau, și pe cale de uscat, din Ismail, unde bântuia holera". Iarăși au putut fi incriminați ca purtători ai contagiunii plutașii de pe Bistrița, care, după ce stăteau în contact îndelungat cu lucrătorii de la Galați și Brăila, se întorceau acasă, în Moldova de Sus, cu trenul sau alte
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
va ajunge atât de curând la ea acasă, unde viața, risipită pe două etaje, era infinit mai puțin intimă și mai lipsită de căldură decât viața familiei Jonas. Într-o sâmbătă după-amiază, Rateau îi aduse Louisei un ingenios aparat de uscat rufe, care se putea fixa de tavanul bucătăriei. Apartamentul era tixit de lume, iar în cămăruță, înconjurat de cunoscători, Jonas o picta pe donatoarea câinilor, pictat fiind la rândul său de un artist oficial. Acesta, după cum spuse Louise, executa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pat se afla un fel de poliță, pe care fusese așezată la loc de cinste o cromolitografie înfățișându-l pe Sfântul Gheorghe. În rest, doar un morman de zdrențe, îngrămădite în dreapta ușii, și niște șorțuri de toate culorile, spânzurate la uscat de tavan, deasupra focului. D'Arrast, nemișcat, trăgea în piept izul de fum și de sărăcie care se ridica din pământul colibei, tăindu-i răsuflarea. În spatele lui, comandantul bătu din palme. Inginerul se întoarse și, în prag, în lumina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Degeaba vorbim în șoapte pe la colțuri surde. Cum, codrii nu mai sunt, ne facem pescari la drumul mare, să aruncăm plasa, să-i prindem pe toți, deodată, și fără pâine, apă, să-i ținem, să se zbată ca peștele pe uscat! Pe-un zâmbet de așteptare Pe-un zâmbet de așteptare De mă iubești, n-o spune în gura mare ca cel ce bate toba în van și în deșert. Vino la urechea mea ca semn de boare și-adună toți
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
i-au dat voie să iasă din odaie, s-a împrietenit cu alți camarazi de prin celelalte saloane și mai mult stătea cu dânșii decât cu Bologa. Acuma, în așteptarea vizitei medicale de după-amiază, huzarul se perpelea ca peștele pe uscat, mai ales după ce toate sforțările lui de-a scoate o vorbă din Bologa au rămas fără ecou. ― Ce ai, Bologa? izbucni în sfârșit Varga, jignit. M-ai exasperat cu muțenia!... Nu mai vrei să vorbești cu mine, ori mă urăști
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru de vechime și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din noi răsare. O moștenim de la Titanul mort. De la pământ, în care ne nutrim. În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de piatră, Puterea sa cumplită - contra Lui. Dar detunat el recăzu în caos - Cadavru viu, l-învăli într-o raclă Albastră. Titan bătrân cu aspru păr de codri, Plânge în veci pe creții feții sale Fluvii de lacrimi. De-aceea-i ca mort; Uscat... stors de dureri este adîncu-i Și de dureri a devenit granit. A lui gândiri încremeniră reci În fruntea sa de stânci și deveniră: Rozele dulci, rubine; foile: Smaralde, iară crinii {EminescuOpIV 91} Diamante. Sângele său Se prefăcu în aur, iară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zărească cei de la secție deși niciodată nu a avut nimeni curajul să-i spună... ‘’de ce chiulește’’! De obicei era puțină lume și din peisaj nu lipseau siluetele pescarilor înarmați cu mulinete și prăjini care de care mai sofisticate aruncând de pe uscat, râmele de mare după chefal. Radu, era un bucovinean frumos, mult mai tânăr decât el... care se credea tânăr! Aveau pregătite slipuri fiindcă, pe acolo zăboveau adesea amatoare de soare, liniște și baie-n mare așa că se pregătiseră pentru orice
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la ședințe, dar în ultima clipă nu știu ce se ivea și dispărea; de câtva ori când n-a avut nici un motiv i-a spus nevinovat: - Am plecat la băute cu prietenii de la IUG ! Îi privea gura ca a unui pește pe uscat ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva însă renunța repede ! Basarabiul... forul tutelar de care aveau nevoie când le era lumea mai dragă părea intangibil, știindu-i slăbiciunea în felul acesta îi închidea pliscul. Astfel când au fost alegeri
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răspund și mi se urca sângele la cap. Te întrebi oare de ce gândeam așa urât despre Valeria, că doar ți-am vorbit foarte frumos despre ea și câtă gelozie puteam să adun în câteva zile de dragoste, și aia pe uscat. Hai, că nu mai pot să țin în mine, trebuie să-ți spun și ție. Știi cu cine și-o trăgea Valeria cât am fost eu înzăpezit? Hai, să te văd. Pula, nici nu-ți trece prin cap: cu Pelicanul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
doi ochi albaștri spălăciți, a pornit motorașul de cincisprezece cai și spre uimirea tuturor, am ieșit din port. La fiecare ponton depășit, spaima creștea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare șansa care trecea pe lângă mine, șansa de a rămâne pe uscat. El privea mândru [n față, nici măcar nu mă mai băga în seamă. Știa că în curând voi bâzâi să fiu lăsat la mal. Acum câteva minute eram sigur pe mine, eram sigur că va ceda. Ceilalți trei se uitau când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
convingă să iasă și de-abia când a apărut portul în zare s-a decis. J.P. a sărit imediat să profite de scandalul dintre noi, i-a spus că-i pare rău și că regretă că m-a trimis pe uscat, că a fost un moment de rătăcire, că își cere scuze atât mie, cât și ei. Ea își făcea bagajele fără să scoată un cuvânt. J.P. se învîrtea penibil în jurul ei, încercînd să o convingă să renunțe. Eu priveam ca
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară, și apoi a fost o dimineață: aceasta a fost ziua a doua. 9. Dumnezeu a zis: "Să se strîngă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, și să se arate uscatul!" Și așa a fost. 10. Dumnezeu a numit uscatul pămînt, iar grămada de ape a numito mări. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pămîntul verdeață, iarbă cu sămînță, pomi roditori, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
fantastice: pare că doar pereții lor exteriori au rămas în picioare, ornamentați cu gorgone de ipsos și îngeri de stuc fărâmițat, dar de fapt ruinele sânt locuite, cum o arată vreun bec aprins la etaj sau vreo hăinuță întinsă la uscat pe un balcon strâmb. Una dintre ruinele astea spectrale are o scară în spirală, exterioară, înconjurînd un turnuleț cu luminatoare rotunde ca niște lentile. în rest, barurile și cârciumile se țin lanț până la bulevardul Lacul Tei unde, dacă ai ajuns
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cei sălbatici nu sunt de folos, iar cei îmblînziți sunt puțini și sunt numai ai regelui. N-avem cum să-i luăm... Dar uite la ce mă gîndesc: o corabie foarte mare pe apă și o turmă de măgari pe uscat. Hor începu să rîdă: - Noi avem mijloace lesnicioase, însă numai acolo... și arătă cu mâna spre cer. Am socotit greșit, am fost pripiți. Trebuia să ne lăsăm de-a dreptul pe un vârf de munte. Nici nu mai speriam oamenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au pus ei la cale. Cârmaciul era rob, așa că n-avea să țină cu stăpânii. După ce vor socoti că Mpunzi a ajuns, unul din ei să se ducă ceva mai departe de țărm, acolo unde pescarii își întind năvoadele la uscat, pe lemnăria dulgherilor de corăbii. În liman sunt totdeauna câteva corăbii pescărești și alte câteva noi, abia date la apă. Așa spunea Mpunzi. Sunt însă păzite totdeauna de câțiva pescari. Dar năvoadele nu le păzește nimeni. Utnapiștim se va strecura
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
făgăduit să-mi istorisești despre drumul cel nou. - Da, slăvite! spuse preotul. Când corăbiile erau gata să iasă în larg, ne-a vestit o luntre ușoară că la depărtare de un ceas între Marele Oraș și Muntele de Foc tot uscatul s-a scufundat în mare și că apa e adâncă. Nu puteam ști cât pământ s-a scufundat, însă cum de acolo până la țărmul Mării Dulci care se întinde între lanțurile de munți ale răsăritului și Râul Cald de la apus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
putea deprinde bine în câteva sute de ani cu viața de pe pământ, dar au mai arătat ceva: nu avem dreptul să venim aici și să vă fim povară. Aș pleca liniștit însă numai dacă n-aș ști că din pricina noastră uscatul s-a împuținat și mai mult și unde a fost Atlantida este acum mare... Aș pleca liniștit dacă n-aș ști că din pricina aflării noastre aici suferă iar atâtea mulțimi de robi, atâția soldați... - Și sărăcimea suferă! zise Auta. Pescarii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
albiile secate. Alții ziceau că atâta n-ar fi de ajuns. Nu știu ce-au mai făcut după ce am plecat. Și nici n-am să mai pot afla... Cei doi se împrieteniseră. Călătoriră împreună pe mare, apoi merseră iar pe uscat, până când ajunseră la Babilon. Erau nedespărțiți. Dormeau unde se nimerea. De la o vreme își înjghebară la marginea Babilonului o cocioabă de pământ și paie. Umblau prin piețele strălucitoarei cetăți. Cântau povești, alteori spuneau adevărul. Când adevărul spus arăta pe semenii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el voia altceva, în afara orizontului oarecum restrâns la acea vreme la țară. Ioan zâmbi. Jumătate dintre amintirile copilăriei erau legate de via lor, de pădurice și de copacii ei verzi, de harbuzărie, de grădină, de frunzele de tutun întinse la uscat pe garduri. La marginea satului, spre nord-vest, aveau o grădină în care-i plăcea să stea vara. Acolo era și via, livada cu cireși, vișini și nuci bătrâni. În jurul viei, pe lângă gard, erau trei prasăzi (peri) și-un măr
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
agale și trec pe lângă bulangiu. — Nu-i rău Tom, zic eu, uitându-mă prin casă după ceva de șparlit. Sunt câțiva puțoi șmenari rude cu ea. I-aș trage-o, reține, erau niște chiloți minusculi pe sfoara cu rufe la uscat vara trecută. Ăsta-i semnul distinctiv al unei curve adevărate, să-i lași pe sfoară ca pe-o invitație. Pizdele decente folosesc un uscător pentru asemenea chestii. Ginesc o lampă drăguță pe dulăpioarele din lemn de tec pe care Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la miniacasă: să fac un foc belea. Carole nu putea să facă asta niciodată, mereu mă lăsa pe mine. Am Încercat să spăl de mână o pereche de pantaloni, În chiuvetă, folosind un detergent lichid, și i-am pus la uscat În fața focului pe un uscător de rufe demontabil să se usuce. La televizor sunt numa rahaturi, ca de obicei, dar Întotdeauna am preferat să muncesc noaptea. Gagiul e pe ecran, Împreună cu trei futabile care au nevoie de un futai. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
4) 3. Ponderat (5) 9. Unite cu un fier Încins (6) 4. Râu african (4) 10. Extern (7) 6. Fruct (7) 12. Îngâmfat (5) 7. Prescurtare de la Patrick (5) 13. Loc sfânt (6) 11.Ostrov (5) 15. Pistol (6) 12. Uscat, fragil (5) 17. Învățăcel (5) 14. Vin sau prăjitură (7) 18. Calmant (7) 16. Arma arcașului (7) 22. Prietenos (8) 17. Categorie (5) 23. Ponosit (4) 19. Vapori de apă (5) 24. A depozita (6) 20. Și mai puțin (5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]