4,529 matches
-
de două ori, dar nu scoase nici un cuvânt. Logan nu-l mai Întrebă nimic timp de două minute. Nicholson devenea din ce În ce mai nervos cu fiecare secundă, capul ras fiindu-i acum la fel de asudat ca și buza superioară, răspândind un miros de usturoi second-hand care se ridica În valuri tremurătoare. — Luasem și... ceva la bord, bine? Am căzut, era să mor din cauza nenorocitului de mal. Ai căzut pe mal, pe o ploaie torențială și totuși, când a venit poliția, nu aveai nici un strop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Găsiră un separeu În colțul unui mic restaurant din Grassmarket. În timp ce Miller comandă o sticlă de Chardonnay și paste tagliatelle cu egrefin afumat și piper, Logan se mulțumi cu un pahar de apă minerală și lasagna. Și puțină pâine cu usturoi. Și o salată ca garnitură. — Isuse, Laz! spuse Miller, văzându-l cum se repede la coșul de pâine și la unt. Nu prea vă dau de mâncare pe acolo? — Logan, spuse Logan cu gura plină de pâine. Nu „Laz“, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
atacă nările cu acizi tari. Jegul mic-burghez se lipește de mobile, de lucruri, de suflarea celor ce locuiesc În asemenea case. Mă lovește direct În stomac mirosul urât al unor doamne bine, un amestec complicat de parfum, deodorant tare și usturoi, că trebuie să mă păstrez la o distanță respectuoasă, pentru a rezista. Îmi pun problema cum poate să se apropie cineva de o damă cu aura aceasta de miresme, altfel decât din perversiune. Așa de dulce și puhav miroase colega
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
București. Am luat o piatră În gură când am trecut În Țara Cantoanelor. Îți voi scrie de la Viena. Eu Meine Liebe, Disciplina habsburgică mă nevrozează; prea multă curățenie, prea mult stil Înalt, Îmi e dor de praful și mirosul de usturoi balcanice. Bă, ce-aș mai mânca niște mititei! Am colindat mai multe zile prin Kunsthistorischemuzeum: să vezi Infantele lui Velásquez, despre care știam de la tine, să vezi cât Breughel au; aici era de tine, genialoidule, dar ce să-i faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Hei. Scuze. Te-am speriat? Când se uită mai bine, văzu că stătea în balansoarul din lemn de mahon în celălalt capăt al camerei. Ținea mâinile încrucișate la piept și capul sprijinit de speteaza scaunului. De undeva venea miros de usturoi și pâine coaptă. Ce faci aici? — Te admiram cum dormi. — Cum dorm? — Am urcat să te chem la masă, dar arătai atât de senină. Eu nu prea pot să dorm, așa că întotdeauna îmi place să mă uit la cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat-o niciodată. La Institutul de Fizică de la Măgurele oamenii de știință sovietici lucrează la instalarea primului ciclotron atomic din R.P.R. Departe, În stepe, un nou viscol, așteptând. Ninge În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dată În viață Îi vezi fața de aproape, doar la câțiva metri. Îi spui pur și simplu: „bună seara”. Și-ți rămâne În gât bună seara ăsta, că doi haidamaci te strivesc de un zid și cu gura puțind a usturoi Îți șuieră ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din strânsoare, rămâi singur pe strada pustie, doar tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te-a auzit când ai venit. Ronnie luă un polonic și Începu să toarne sos peste carnea de miel. —Servește-te cu vin. Ruby Își turnă merlot Într-un pahar, trăgând pe nări aroma minunată de friptură cu rozmarin și usturoi. Pe masă se găsea un caiet de schițe de-ale lui Ronnie. Ruby se așeză și Începu să-l răsfoiască. Era plin de desene În cărbune: numai femei Însărcinate, cu sâni plini și burta mare. —Vai, sunt minunate, spuse Ruby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fugă cina pentru a ajunge când cortina se ridică și să stăm într-un teatru superîncălzit, cu genunchii în bărbii - Norman este aproape la fel de înalt ca și mine -, cu hainele mototolite în brațe și să simțim răsuflarea cu iz de usturoi de la cina franțuzească în ceafa noastră timp de două ore și jumătate. Susannah a încercat să îl convingă pe Norman să facă o excepție pentru piesa asta, dar Norman a insistat că nici un bărbat întreg la minte nu ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mai avea nevoie, bidoane, tot ce se putea scoate afară din locuințele Înghesuite. Aproape fiecare fereastră era acoperită cu perdele În culori țipătoare. Pe pervazuri se vedeau borcane de sticlă În care erau puși la murat castraveți În sare, cu usturoi și frunze de mărar și pătrunjel. Fima avu deodată sentimentul că locurile acelea guturale, construite În jurul unor curți interioare cu puțuri străvechi de piatră pentru colectat apa, locurile acelea care emanau mirosuri de carne friptă, ceapă, mirodenii, coptură și fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâncat nimic azi. Ed chemă un ospătar, iar eu am comandat repede. Aș vrea pentru început tortellini, apoi cotlete de miel cu cartofi prăjiți, dovlecei și mazăre cu ceapă din aceea mică și o salată alături. Și niște pâine cu usturoi, vă rog. Și grisine. —Mai aștepți pe cineva sau ai comandat pentru amândoi? întrebă Ed amuzat. — Mănânc mult, am explicat eu simplu. Nu mă așteptam ca asta să necesite explicații. Lumea întâlnirilor amoroase era mai complicată decât aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asta a anului, frig și înviorător. Îți va plăcea. Iar americanii se vor îndrăgosti de tine! — Pentru că sunt ciudată? am sugerat eu. Nu! protestă el. În fine, ești puțin... neobișnuită. Am mușcat din Dumnezeu-știe-ce comandasem. Sigur carne, gătită cu mult usturoi. Va trebui să mănânc bomboane mentolate toată după-amiaza înainte de a ajunge acasă, unde voi putea să mă spăl pe dinți. Și să-mi curăț dinții cu ață dentară. Și să fac gargară cu apă de gură. Am inspirat adânc, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât și astăzi, de îndată ce împănez o pulpă de batal cu usturoi și salvie ori trag pielea cea aspră de pe o limbă de vițel, el stă cu ochii pe degetele mele. Tot așa am fost sigur de supravegherea maestrului în timp ce, confruntat cu o gâscă pe care am golit-o ca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oaspeții mei cărora moartea le-a dat permisie. La început, s-ar servi o supă concentrată de pește din căpățâni de batog, asezonată cu mărar proaspăt. Pe urmă aș putea să pun pe masă o pulpă de miel împănată cu usturoi și salvie, cu garnitură de linte dintr-o fiertură aromată cu măghiran. Brânză de capră și nuci la desert. Am putea ciocni cu Aquavit - cu paharele pline ochi -, iar apoi am putea pălăvrăgi despre lume. De la Lehmbruck cel tăcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prima oară, o mâncare de măruntaie pentru săraci, gătită din cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe care-i prețuiam: de pildă pentru meșterul pietrar al domului din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zic io că În după-amiaza aia hanu n-avea panarama prea dă soi: gașca femenină să baladase, pencă Juana Musante o arsese blancheu-n flec să danseze pământu dân buric dă noaptea până noaptea la Gorchs. Luni m-am Înfățoșat, nici usturoi nu crăpasem, nici gura nu-mi duhnea, și m-am cărat singur și personal după potol. Ca chestie dă princip, ori dă câte ori vira cu găleata dă lături, bucătaru mă sărea; am băgat la bilă că tiranu o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fix, că doar buclucu ar fi fost și mai cu moț dacă Îl omorau noaptea, când hanu să umple ochi cu puhoi dă fețe neștiute, că io nici nu le zic clenți, pencă plătesc patu și p-ormă valea, nici usturoi n-a halitără, nici gura nu le puțește. Dăcât Fainberg și-o slugă, În han iera aproape toți când s-a comis măcelu. Apoi s-a dovedit că nici Zarlenga nu venise la Întâlnirea dă onoare, că să Încăierase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zonă, la casele de țară este situat Între edificii și ține uneori rolul ogrăzii. Pava sau pavita. Vas special din metal smălțuit, cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea apei. Pavesa. Supă de carne cu (uneori) usturoi, crutoane și ouă. Payró, Roberto J. Jurnalist și scriitor (1867-1928), reformist argentinian, care a evocat În opera sa obiceiurile lumii latino-americane, populată de gauchos și pícaros. Principala sa scriere este Divertidas aventuras del nieto de Juan Moreira (Distractivele aventuri ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unui meteorit. Trebuie să am buzele libere pentru ca vorbele-mi limpezi să mă apere prin adevăr. Pasărea șarpe, pasărea violet devin acum eu însumi, gata să-mi iau zborul către porțile lui Shu. Nori stranii, pîlcuri de gaze mirosind a usturoi. Aripi și vînt. Zbor și dinafară îmi urmăresc, totuși, plutirea devenind zeul pasăre Maat. Cel mai atroce judecător îmi ești tu insuți. Cum mi-am uitat corpul și de unde două inimi gata să fie cîntărite, inimi ce poartă numele meu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a mai zis nimic, ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian. — Întâi toc busuiocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am continuat. (Apoi îți deschid cutia toracică.) —După care zdrobesc semințele de pin, pe care le am în punga asta, i-am zis foșnind punga. (Apoi îți iau niște vene de la picior - uită-te pe diagrama asta.) — În final, adaug usturoiul zdrobit și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos trei kilometri pe zi!) Mama părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos trei kilometri pe zi!) Mama părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că eram mândră de ea. S-o lași mai moale cu usturoiul, mi-a zis ea. Și-așa e dificil s-o convingem pe Anna să mai treacă pe-acasă. Nu vrem s-o facem pe mica vampiroaică să creadă c-avem ceva cu ea. —Anna nu e vampiroaică, am râs eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
febrilitate pungi, sacoșe, geamantane, au fost scoși cîrnați, cotlete, gogonele, sărmăluțe, gogoșari, cozonaci erau vreo trei care duceau mîncare cunoștințelor din Belgia , tensiunea prin care trecusem ne provocase o foame crîncenă, o foame de Crăciun, și un miros predominant de usturoi a invadat compartimentul. Unde exista și un al optulea pasager, chiar În stînga mea, o distinsă doamnă germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e adevărat că întârziau de multe ori împreună la un pahar, dar asta e altă chestie, o făceau oricum după ce-și terminaseră treaba, însă acum, deodată, el, Radu Dascălu, se lepăda de omul ce-l urcase sus - „Da, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase“ -, încât nu se poate să nu apară și o umbră de îndoială că nu și-ar fi băgat și el coada în toată povestea aceea, cine știe cum, prin oameni de felul colonelului? Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se referea la o vânătă de dimensiuni nemaiântâlnite până atunci, cultivată de un grădinar local. — Deci asta pare a fi situația, am spus, în timp ce ni se servea un platou cu creveți imperiali aburind, înecați în sos gros de ghimbir și usturoi. Tipul avea aproape șaizeci de ani, așa scria, deci nu prea sunt șanse să mai fie printre noi. Ceea ce înseamnă că urma s-a cam răcit. — Începi să faci și tu pe detectivul, nu? spuse Fiona, luându-și cu lingura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]