2,353 matches
-
și moderației, etos care să se răspândească organic în societate. Guvernarea locală, ca și educația sunt pârghiile prin care marile principii de viață occidentală pot fi încurajate să prindă rădăcini în solul românesc. Replierea către realitate și abandonarea marilor scheme utopice reprezintă în același timp o direcție integrabilă gradualismului liberal conservator. Societatea românească nu poate fi trezită decât treptat din vechea ei letargie, iar sâmburele vieții locale este un motor al evoluției. Pasiunea cu care Maiorescu apără autonomia locală, în contextul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Maiorescu, „Asupra legii comunale“, în Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub Domnia lui Carol I, vol II (1876-1881), ed. cit., pp. 92-93.</ref> Criticismul junimist este invariabil legat de această întoarcere spre realitatea ignorată de abordarea utopică. Arta guvernării, în accepție conservatoare, înseamnă acest travaliu de adaptare la context a instituțiilor care pot încuraja creșterea libertății. Altoirea burkeană a autonomiei locale implică instituirea unui mecanism concret care să acorde colectivității ocazia de a fi o autentică comunitate
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cultului progresului, sunt, de cele mai multe ori, minate de realitatea care se încăpățâ nează să supraviețuiască asaltului frazeologic. Dincolo de revizuirea constituției, destinată a elibera națiunea din opresiunea votului cenzitar, critica liberal conservatoare expune un nivel al politicii practice ignorat de visătorii utopici. Educația, descentralizarea, organizarea unei magistraturi independente sunt tot atâtea promisiuni abandonate după generoasa lor codificare. Efectul progresului este subminat de această continuă accelerare, în absența unei temeinicii a edificării. Logica maioresciană, asemenea celei a lui P.P. Carp, fidelă prudenței, se
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
constituțională pe care o schițează Maiorescu cu ocazia revizuirii este ilustrarea, în forme de oratorie clasică, a viziunii liberal conservatoare europene, care va miza, până către 1914, pe cultivarea ener giei individuale și va rezista cântecului de sirenă al universalismului utopic. Încrederea în evoluție este, în cazul lui Maiorescu, încrederea în inteligența omului politic de a identifica soluțiile grație cărora adaptarea la solul local să se producă fără traume și să genereze efecte durabile. Potemkiniada poate fi înlăturată doar dacă raționalismului
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
concepția din secolul al XIX-lea, conform căreia umanitatea putea progresa din punct de vedere politic utilizând dezbaterea rațională pentru a dezvolta interese comune, ocupa un loc central. Era o viziune împărtășită de mulți internaționaliști liberali, porecliți ulterior "idealiști" sau "utopici" de către criticii care considerau simplistă soluția lor. Carr (1939/1945/1946) susținea că soluția propusă de aceștia pentru nenorocirea războiului suferea, deși neintenționat, de marea problemă a reflectării poziției puterilor satisfăcute adică, a "celor care au" spre deosebire de "cei care nu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
prima dată de un "realist" precum Carr, care era influențat de marxism și de critica acestuia privind natura ideologică a abordărilor liberale dominante ale politicii și economiei în secolul al XIX-lea. Carr considera că aceeași critică poate fi aplicată "utopicilor", după cum îi denumea el. Războiul a clătinat încrederea celor care credeau în diplomația clasică și care credeau că folosirea forței era uneori necesară pentru a menține echilibrul puterii. La izbucnirea Primului Război Mondial, puțini au crezut că acesta va dura mai mult
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
acel moment o chestiune centrală în studiul relațiilor internaționale. Reacția criticilor la acest internaționalism liberal a dominat primii ani de dezvoltare ai disciplinei. Carr (1939/1945/1946: Capitolul 1), care era unul din cei mai duri dintre aceștia, susținea că "utopicii" erau vinovați de "naivitate" și "exuberanță". Zelul vizionar stătea în calea unei analize la rece. Critica realistă a internaționalismului liberal, lansată de Carr cu puțin înainte de cel de al Doilea Război Mondial și continuată de alți cercetători incluzându-l pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cercetători mai recenți (Wilson 1998); totuși, mitul unei mari dezbateri între realiști și idealiști a oferit o identitate disciplinei în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. În mod interesant, Carr (1939/1945/1946), care i-a criticat pe utopici pentru "naivitatea" lor, și-a îndreptat critica și împotriva realiștilor, acuzându-i de "sterilitate" și "mulțumire de sine". Teoriile obțin un statut dominant în orice disciplină din motive diferite, cum ar fi măsura în care prevalează în dezbateri împotriva adversarilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
realizat" (Howard 1978:11). Nu era mai puțin adevărat pentru realiști, care considerau că teoria are un rol în practica politică, mai ales prin încercarea de a înțelege în mod cât mai obiectiv constrângerile existente asupra realizării viziunii pe care "utopicii" erau prea dornici să o îmbrățișeze. Poziția realistă asupra ceea ce putea sau nu putea fi realizat într-o lume formată din state aflate în competiție a dat disciplinei identitatea sa în anii '50 și '60. Teorii și discipline Acum aproape
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
era un limbaj "adecvat controlării de către om a vieții sale sociale", nu avea o utilitate evidentă pentru analiștii chestiunilor internaționale (Wight 1966a:15, 25-6, 32). La prima vedere, Wight lua partea realiștilor în disputa lor cu cei cu un temperament utopic. Dar într-o serie de prelegeri influente ținute la London School of Economics în anii '50 și '60, Wight (1991) a protestat împotriva reducerii reflecției asupra relațiilor internaționale la două tradiții de gândire. Ceea ce s-a pierdut prin divizarea domeniului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fost influentă mai ales în Marea Britanie, dar și în Australia și Canada, într-o oarecare măsură. Trăsătura sa distinctivă este că relațiile internaționale nu sunt nici atât de sumbre pe cât le consideră realiștii, nici atât de ușor de schimbat precum le cred utopicii ("revoluționariști" în limbajul lui Wight). Există, susțin membrii Școlii Engleze, un nivel înalt de ordine și cooperare în relațiile dintre state, chiar dacă acestea trăiesc într-un climat de anarhie un climat marcat de absența unei puteri care se află deasupra
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din întreaga lume și, în cazul multor abordări radicale din domeniu, să creeze noi forme de comunitate politică și noi forme de solidaritate umană. Pentru neorealiști, scopul analizei este definit de faptul că anarhia internațională face multe din aceste vederi utopice și periculoase. Pentru mulți dintre oponenții neorealismului, analiza acestuia tinde prea repede să se cantoneze la ceea ce consideră a fi de neschimbat; unul din principalele scopuri ale investigației politicii internaționale este să reziste la fatalismul, determinismul și conservatorismul poziției sale
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
punctul terminus pentru toate. Îndrumările și bazele principale pentru stabilirea unor relații armonioase între popoarele liberale și cele non-liberale, reglementate de un "Drept al Popoarelor", duce teoria liberală internațională într-o direcție mai sofisticată, deoarece confirmă explicit nevoia ca gândirea utopică să fie realistă (Rawls 1999:11-23). Deoarece numărul societăților islamice și din Asia de Est care resping superioritatea normativă a democrației liberale este în creștere, apare o îndoială cu privire la credința că lumea non-europeană caută să imite drumul occidental de modernizare
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de valorile comune și sistemul devine o societate internațională". Această afirmație pare să dea gânditorilor utopiști speranța că progresul viitor este realizabil, dar aceasta nu este o poziție pe care Școala Engleză o aprobă, în general. Ei argumentează că viziunea utopică a unei comunități universale umane se bazează pe faptul că preocuparea pentru drepturile omului, pace și justiție a influențat multă vreme dezvoltarea politicii mondiale. La fel ca realiștii, membrii Școlii Engleze pleacă de la condiția de anarhie, dar sunt mai înclinați
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au fost în primul rând interesați de înțelegerea ordinii internaționale, ei au luat în considerare și posibilitatea dreptății globale, iar unii au argumentat pentru crearea unei ordini mondiale mai juste. Membrii Școlii Engleze nu erau convinși de argumentele revoluționariste și utopice care susțineau că statele își pot rezolva diferendele majore cu privire la moralitate și dreptate. Ideea că Școala Engleză este via media între realism și revoluționarism se bazează pe astfel de considerente. Școala Engleză susține că societatea internațională este o realizare precară
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
precum Kenneth Waltz susțineau că marxismul era o teorie de tip "cea de-a doua imagine" a relațiilor internaționale, care considera că apariția regimurilor socialiste în directă opoziție cu cele capitaliste ar urma să elimine conflictul dintre state. Aspirațiile sale utopice urmau să fie înșelate, pentru că lupta pentru putere și securitate este o consecință de neînlăturat a anarhiei internaționale, pe care numai analiza celei de-a treia imagini o poate explica (Waltz 1979). Gânditorii din Școala Engleză, precum Martin Wight, susțineau
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
retrag din real, toți au o aproape incapacitate de raportare la real, sunt imuni la devastatoarea limbă de lemn, adevărurile lor sunt îmbibate de literatură, sunt, după cum spunea Gheorghe Crăciun, în Aisbergul poeziei moderne, adevăruri "poetice", regăsibile într-o lume utopică, ideală. Dinspre literatură, purtată de valurile unor conjuncturi inerente, Ana Blandiana a ajuns, după 1989, întâmplător, în prim-planul vieții politice. Și a rămas acolo, instaurând o moralitate, o verticalitate a spiritului greu de egalat. Flancată permanent de teorii, istorii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Pledoaria argumentelor la scopul "salvator", propus fiind de tipul judecăților logice deduse dintr-o premiză falsă, Ilie acționează în funcție de mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare furibundă de a reface căsnicia, grav amenințată prin "credința în comun
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nouă cădere în gol se naște ideea creșterii unui "copil". Pe încetul iluzia se transformă în "halucinație" terifică, combătută de valul delirant al dorurilor de "a tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
identității se agravează și culminează prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scientist, pe de alta a monologului subiectiv psihologist. Scriitorul francez care reînnoadă magistral tradiția realismului total, exhaustiv, romantic În viziune și realist În observație, este Michel Houellebecq. IV. 1. Michel Houellebecq, ultimul Mare Scriitor Într-o stare de exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de amețitor Michel Houellebecq, Platforma Existența unui Mare Scriitor are nevoie de o Mare Literatură. Marea Literatură este de fapt consecința recunoașterii unei misiuni ontologice: textele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noianul de date pestrițe pe care-l reprezintă lumea. Dacă nu suntem mânați de dorința de a asuma pe cont propriu o înțelegere a lumii, rămânem tot restul vieții prinși în aceste cadre de raportare, formați conform unui ideal social (utopic, în genere), aceasta fiind una din căile de acțiune preferată de orice ideologie. * Am întâlnit destule existențe turnate în tipare de-a gata, a căror dimensiune temporală poate fi redată în mod complet de un șir de alegeri dintr-un
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
În acest caz, fie proiectez cauzele asupra răutății oamenilor, fie o corelez cu o pedeapsă divină. În ambele situații este vorba de o atitudine morală din partea mea, prin care eu refuz de a accepta suferința. Ei i se opun, soteriologii utopice, compensatorii sau soluții social-politice salvatoare etc. Față de cele de mai sus, din care rezultă complexitatea durerii, se pune totuși În mod firesc Întrebarea: care este semnificația durerii? Am arătat deja că durerea nu este o formă de manifestare simplă și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ordine sau ordinea existentă, reprezentând spiritul negator, dominator. Acest tip, de factură revoluționar-anarhistă În plan social, neagă valorile existente. Indisciplinat și autoritar, el vrea să schimbe lumea și ordinea existentă pentru a o Înlocui cu alta. Tiranic și justițiar, dar utopic În teorie, Îi este imposibil să găsească un echilibru Între dorințe și realitatea practică; 4. tendința de anxietate este caracteristică pentru retragere, ezitare, nesiguranță. Acest tip se teme de schimbare și luptă pentru menținerea ordinii, a valorilor tradiționale. El este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a unei viziuni utopice asupra lumii, a societății, a omului, exprimată În conceptele: noua ordine, omul nou, egalitatea tuturor, pacea universală, bunăstarea generală etc. Ca și tipul aventurierului, tipul revoluționarului se situează În centrul acțiunilor pe care le Întreprinde. Ei impun schimbarea. O schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]