4,445 matches
-
pe care îi are, distanța este ca de la directivă generală (esența), la măsura efectivă de punere în aplicare și rezultatele atinse (de la a vrea, la a putea ceea ce îți dorești), de la vis la realitate; o directivă strălucită rămâne vorbă goală utopie, dacă nu este realizată efectiv, în mod judicios, creator și cu abnegație, de profesionist; trec peste faptul că, în practică, însăși inițiativa aprobată și întregul ansamblu de măsuri întreprinse pentru atingerea obiectivului provin, tot de la specialiștii din domeniul relațiilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la bilateral, valorile pe care le negociam erau palpabile și îți dădeau impresia frontului, desigur, fără tancuri și avioane. Una era să negociezi la O.N.U. problematica Antarcticii și încălzirea climei care în anul 1975 era un fel de utopie, și alta să discuți cu sovieticii probleme actuale de graniță, mai precis consecințele granițelor impuse în anul 1940 și, respectiv, în 1944 și 1947 României, în calitatea sa de perdantă, datorită poziției sale geostrategice la această răscruce de drumuri și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
la început. Se va îndepărta de ei însă relativ repede, printr-un raționalism moral de tip iluminist, cum spune tot Nicolae Manolescu. Clivajul prematur dintre individ și societate conduce însă, aproape de la sine, spre o concepție monistă, înspre ideea unei utopii care să prezinte o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
țărănesc, un tip de societate arhaică, simulacru ce reface așa-zisul paradis social pierdut, și, al treilea model de existență alternativă, livrescul pur. Se observă ușor cum aceste trei tendințe sunt, de fapt, diferitele grade - ca intensitate și asumare - ale utopiei despre care vorbește Nicolae Manolescu. În primul caz, s-a subliniat confuzia dintre natural și primitiv, ignorându-se faptul că omul este esențialmente o ființă socială: „Întorcându-se împotriva naturii se întoarce împotriva lui însuși“. Din această cauză, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea - cum G. Călinescu remarcase că, la un moment dat, limba devine „chiar conținutul operei“ -, Nicolae Manolescu a putut spune că însuși povestitorul este prototipul principal al personajelor sadoveniene. Tot autorul Utopiei cărții a identificat și cele patru formule narative la care apelează Sadoveanu de-a lungul operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis, el este absent ca persoană. Vocea aparține pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
considera și el că „mișcarea epică strictă va fi întotdeauna punctul cel mai slab al autorului“: „Fără cusur în limba lor domoală, într-un ton de melancolie stinsă, toate aceste schițe și nuvele sunt lipsite de invenție“. În Sadoveanu sau Utopia cărții, Nicolae Manolescu va scrie: „Invenția are aici un sens special, căci constă, înainte de orice, chiar în abundența plină de savoare a detaliului, în concretul unei proze a cărei originalitate ține prea puțin de fabulă, de anecdota epică, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
povestirea să fie ea singură reprezentativă („experiența Divanului persian și a Crengii de aur este evidentă în Roxelana“), trebuie spus că, îndeosebi în această ultimă etapă, criticul identifică modelul livresc al universului sadovenian, în cadrul căruia prozatorul încerca să construiască o utopie umanistă. Detaliu stilistic: abia acum, când limbajul a ajuns la maturitate, dar și prin influența artei orientale, scrisul sadovenian este prin excelență poetic. Cuprinstc "Cuprins" Sadoveanu evergreen (Marius Chivu) 5 Mai multe note asupra ediției (Marius Chivu) 11 Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și împrietenirea cu alte ființe umane erau de ajuns, ba chiar mai mult decât de ajuns, chiar și pentru un om care avea eternitatea la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
realizează un document al epocii lui Swift, o epocă îndepărtată de idealurile sale iluministe. Într-o formă sau alta, fiecare dintre cele patru cărți ale Călătoriilor au de-a face cu un proiect utopic. Însă opiniile lui Swift referitoare la utopie sunt complet diferite de cele ale contemporanilor săi, în sensul în care autorul englez ezită sau amână să confere lumilor vizitate atributele utopiei, pe care în final o realizează în ultima țară, cu observația că nu specia umană este protagonista
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cărți ale Călătoriilor au de-a face cu un proiect utopic. Însă opiniile lui Swift referitoare la utopie sunt complet diferite de cele ale contemporanilor săi, în sensul în care autorul englez ezită sau amână să confere lumilor vizitate atributele utopiei, pe care în final o realizează în ultima țară, cu observația că nu specia umană este protagonista acestei utopii, fapt ce anulează orice speranță de mai bine. Swift nu își poate reprezenta o lume utopică altfel decât inventând un animal
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
complet diferite de cele ale contemporanilor săi, în sensul în care autorul englez ezită sau amână să confere lumilor vizitate atributele utopiei, pe care în final o realizează în ultima țară, cu observația că nu specia umană este protagonista acestei utopii, fapt ce anulează orice speranță de mai bine. Swift nu își poate reprezenta o lume utopică altfel decât inventând un animal fantastic, specia calului vorbitor dotat cu rațiune și neafectat de viciile umane. Parcurgerea acestor lumi ciudate și totuși încă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în mod obișnuit la toate popoarele înapoiate (...).” Swift crede că o societate utopică pozitivă ar fi posibilă, cu condiția ca ea să fie guvernată de o rasă cu adevărat rațională - și nu oamenii sunt aceștia. Rațiunea este valoarea fundamentală a utopiei lui Swift. Satira ia naștere acolo unde ridicolul vieții practice este transpus în domeniul artei fără însă de a se mai bucura de puterea de sublimare a comicului, care în mod obișnuit se joacă inventând lumi pe dos și universuri
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
orice plantă Își câștigă hrana cea de toate zilele Într-un mod firesc și cât se poate de corect... Numai omul umblă cu fofârlica, ascunzându-se după propria sa umbră. Grija zilei de mâine Îl duce la nebunie. Obișnuit cu utopia, omul ignoră clipa prezentă, consacrându-și toată energia celei viitoare, de aceea, de cele mai multe ori, bunurile pe care le agonisește nu-i sunt de nici un folos. El Își construiește viitorul Într-un mod absurd, uitând să-și proiecteze În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care nu-l ignora, ci dimpotrivă, Îl accesa, făcându-l să reînvie În fața lui. Viitorul putea fi Întâmpinat și cu spatele: dacă Îți aplecau fața spre trecut, automat viitorului și chiar prezentului Îi arătai dosul. Asta era. Oamenii trăiau În utopie. De aceea, Noimann prefera să trăiască tot ce-a mai trăit decât să Încerce noi experiențe pe propria-i piele. În orice caz, nimic bun nu aștepta să vină din viitor... Stomatologul Îl privi Întrebător pe ospătar, zicând: „Desigur, prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În această pădure de câmpie. Dacă bătrânul avusese cândva ocazia să le vâneze, era greu de crezut că și Culiță o va avea vreodată. El ascultă Însă cu smerenie și se transpunea În poveste cu totul. Cura lui săptămânală de utopie se satisfăcea În cele două-trei ore cât stătea acolo În bucătărie ascultând-l pe bătrân și privind-o pe Ana. O singură dată avusese curajul să i se adreseze ei, direct, fără martori. O prinse pe stradă și o Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înfrigurați, mișcându-și doar mâinile în buzunare. Răsuflările lor se amestecă cu fumul de țigară în dâre albe. Iarna este uluitoare pentru Jonathan. Suprafețele argintate ale frunzelor și albeața care acoperă câmpiile Norfolkului îi fac și mai dificilă concentrarea asupra utopiei lui Gertler. Carnetul de însemnări din buzunarul de la piept conține precizări despre Colindele de Crăciun și patinaj. Am o mașină, zice Gertler din senin. Este parcată la service. — Sper că glumești! — Sunt cât se poate de serios. Este a tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu se mai sătura văzînd-o cum ajunge ea cu botul prin vârfurile copacilor. Lăsîndu-se seara, și-a luat în cele din urmă ochii de la ea și plecând a clătinat din cap și a exclamat: "Asta e ceva care nu există!" UTOPIE MODERNĂ Un cunoscut economist american, domnul Galbraith, propune lumii capitaliste dezvoltate un ritm mai lent de creștere economică, pornind de la ideea că principiul societăților de consum este un principiu artificial, care împiedică pe om să se bucure cu adevărat de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de a-l poseda. Stupid ar fi într-o primă fază, comic în cele din urmă, prin amintirea a ceea ce idolul fusese odinioară în ochii noștri. Mi se pare tonică această viziune a acestui gânditor idealist care imaginează o asemenea utopie, care e în felul ei sublimă. Dar e utopie fiindcă niciodată omul nu și-a îmbunătățit condiția prin renunțare voluntară la ceva, prin virtute, ci prin epuizarea unei experiențe, chiar dacă cu rezultate previzibil tragice. Numai asta îl convinge, sau mai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
primă fază, comic în cele din urmă, prin amintirea a ceea ce idolul fusese odinioară în ochii noștri. Mi se pare tonică această viziune a acestui gânditor idealist care imaginează o asemenea utopie, care e în felul ei sublimă. Dar e utopie fiindcă niciodată omul nu și-a îmbunătățit condiția prin renunțare voluntară la ceva, prin virtute, ci prin epuizarea unei experiențe, chiar dacă cu rezultate previzibil tragice. Numai asta îl convinge, sau mai exact numai asta l-ar trezi, în cazul de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lume bine întocmită. Și în aceasta privință, chiar dacă nu este eficientă, gândirea idealistă a economistului american, .prin apelul ei indirect la decență, la lupta pentru întoarcerea la sursa primordială a vieții, este măcar frumoasă, mai ales că aspectul ei de utopie nu-l împiedică să constate lucid că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și că o redistribuire rațională a bunurilor se impune. Ar fi, zicem noi, o soluție revoluționară și singura urgentă. ORA DESPĂRȚIRII DE
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la sine și înțelept e să nu ignorăm aceasta. Dacă pretinzi să-ți cedez ciolanul meu, să zic că, din generozitate, aș face-o. Atunci ce calitate morală ai mai avea dumneata, cel care primește? Folosul tuturor e doar o utopie. A crea un mecanism ca să obții acest folos e imposibil. În politică trebuie ținut seama de psihologia fiecăruia. Cum banul înseamnă putere, un buzunar plin îți dă sentimentul libertății. Dacă am acest buzunar plin, mai întîi cheltuiesc banii, să văd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din cele mai sublime. Aizic stărui cu încăpățînare: - Totul se va rezolva cînd vom dicta noi. - Mereu te-aud cu noi și voi. Ar trebui să știi că dictatura e individuală, ea nu sună noi, ci eu. Dictatura e o utopie, zic eu, sinistră, ce aduce mulțimea la cheremul unui paranoic. - Să nu punem așa problema. Nu oricine poate avea inițiative, de aceea dictatorul e necesar. Mulțimea este executorul unei voințe ideale iar disciplina întărește societatea. - Politica asta a dumitale s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
problema. Nu oricine poate avea inițiative, de aceea dictatorul e necesar. Mulțimea este executorul unei voințe ideale iar disciplina întărește societatea. - Politica asta a dumitale s-a născut în Europa pe vremea cînd, feroce și anarhic, europoidul se lipea de utopiile eline care au înglobat pe cele asiatice. Acest europoid n-a înțeles prelucrarea grecească a civilizațiilor din răsărit. Politica modernă rămîne un ghiveci italo-franțuzesc gătit pe vetre proprii în bucătăriile naționale, unde preparatul a ieșit crud și ars. Franțuzită de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
utopiștii au predilecție pentru promisiuni. În punctul acesta nu se deosebesc de demagogi. Dar, oricît ar fi promisiunile de raționale, viața nu poate fi reglată după vise. Ea e alcătuită din comportamente individuale. Așa că unicul rezultat al celei mai frumoase utopii a fost cea mai desăvîrșită mizerie. I-am spus lui Aizic că în război toți pierd cîte ceva; mai cu seamă libertatea. Recunoștea și el că e nevoie de constrîngere, dar dînsul credea că dictatura celor mulți e dreaptă. Anulînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu? se interesă Poha. - Într-adevăr, undeva pe aici doream să ajung, admise focul mai potolit. - Un astfel de lucru nu este posibil pentru moment doar, sublinie Poha, la fel cum, cu multă vreme în urmă zborul era doar o utopie, care între timp a revenit o realitate cotidiană. Focul se mulțumi să asculte în tăcere argumentele bătrânului din fața sa. Începuse deja să se gândească că lupta pentru o cauză pierdută dar vroia să vadă până unde se poate ajunge. - Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]