2,974 matches
-
avut nici cea mai mică intenție să tragă în el, ci, doar să-l sperie. În ultima vreme, vizitele lupilor s-au mai rărit. Rareori mai venea câte unul pe la stânile din vale. ...Noaptea e cufundată în muțenie, sub un văl de ceață palid. E trecut de miezul nopții și doar un iepure s-a mișcat. Așa, așteptând, ceva îl îndemnă, să se uite spre dreapta, sus... Simți o încordare în el, o anume așteptare, acel sentiment sigur al vânătorului că
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare de lumi. Levitam năpraznic și blând în spațiul cel limpede, dezgolit de vălul iluziei, în Regatul de unde toți am venit, topindu-mă în pură, vidă, răcoroasă fascinație... M-am ridicat din iarbă și, trezit de răcoare, cu spatele înțepenit și umed, am luat-o înapoi pe alee, tîrșindu-mi picioarele. Cerul se decolorase ușor
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când vălul obsesiei mi s-a desprins de pe față, că n-am avut niciodată o soră, țin minte acum moliciunea blonzie a cozilor găsite în șifonier, legate cu elastic îngălbenit! Am fost, am fost acolo! M-am văzut cum mă vedeam atunci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gazdele cu bună știință, apoi Ana, care știa engleza, a mutat discuția în franceză, ca să-i permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou în franceză, un văl de neputință s-a lăsat peste simțurile mele amorțite de efectul anihilant al limbii acesteia necunoscute și ploaia scurgându-se pe fereastră, întunecându-se în cameră, cuvintele străine pe care ar fi trebuit să le înțeleg, impresia că le înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și pufăi către tavan inele de fum. — Dacă nu vă supărați că vă-ntreb, doamnă, spuse Logan, frământându-se pe scaunul de vizavi de biroul ei, cum de n-ați mers personal să-l interogați? Îi zâmbi languros printr-un văl de fum. — Dougie și cu mine ne știm de mult. Când eram la Început În uniformă și el În putere... Zâmbetul Îi deveni sarcastic. Hai să zicem că am avut un mic scandal. — Ce ne facem cu el? Oftă, trimițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
având puterea ramurilor de a se înălța, de a ajunge la absolut și conștiința de a fi deja veșnic, asemenea luminii alergând prin crengi incandescente, iubirea absolută strălucind în esențialul soarelui vieții, independent de trecerea relativă a inefabilului existenței ... după ce vălurile instabile ale aparențelor s-ar fi eliberat de finitudinea imperfecțiunii lor, rămâne doar eternul adevăr perfect, răspunsul absolut, idealul însuși - energia, lumina, viața arborelui universal... infinitul.
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
au capul ras, simbol al meditației. Fetele presară flori pe drum, aduc spice și parfumuri, pentru că Isis e natura care se reînnoiește, copacul care înflorește; de aceea copacul ei sacru este sicomorul, al cărui lemn nu se strică. Femeile poartă văluri ușoare, sandale aurite și giuvaieruri, fiindcă Isis e inteligența care a descoperit toate artele. Coruri de adolescenți și chimvale, harpe arcuite, sistre de bronz, argint și aur își împletesc armoniile sunetelor și le amestecă cu parfumurile sacre. Fiindcă Isis este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și nu știa unde și în ce condiții să și-i imagineze pe frații săi. — Privește, îi spuse o sclavă bătrână, arătându-i o frescă perete. Se uită și văzu mâna întinsă a unei femei cu chipul acoperit de un văl, care arunca o șuviță de păr într-un vas cu jăratic. — Știi ce înseamnă? — Nu, răspunse el. — Știi cum trosnește părul dacă îl arzi? — Nu, n-am văzut niciodată. — Arde, râse bătrâna sclavă, așa cum va arde viața celui căruia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hipodromului, fete cu părul lung, negru, care, din instrumente nemaivăzute, cântau cântece melodioase, de neînțeles, amazoane sălbatice, blonde din Sciția și dansatoare superbe, care aveau nevoie de tot timpul cât dura un banchet ca să lase să cadă, unul după altul, vălurile care le acopereau, cum se obișnuia la Petra. Râzând, Herodes povesti că, executând un asemenea dans, vara lui, Shulamit, îl făcuse să-și piardă mințile pe tatăl ei vitreg, Antipa. Antonia, îndepărtată și inaccesibilă, nu venea niciodată acolo. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă regina lui și se prăbușise în brațele ei reveni, ca o lamă de cuțit. Împăratul revăzu palatul solitar din marea Alexandriei, cu zidurile înnegrite de foc și poarta distrusă, chipul puternic, bărbătesc sculptat în granit care zăcea sub un văl de apă. Marcus Antonius era un nume pe care Roma încă îl cenzura; puținii care îndrăzneau să-l amintească îl rosteau în șoaptă, fiindcă, de peste șaptezeci de ani, era legat de condamnarea infamantă de rebeliune și trădare. Împăratul mângâie părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mic, deveni - prin strategiile lui Callistus și din cauza singurătății Împăratului - a treia sa soție. În mulțimea prezentă la nuntă, Împăratul îl văzu pe tribunul Domitius Corbulo și, lângă el - o imagine fugară, ca data trecută, în tribuna de la circus -, un văl de păr negru încadrând un chip palid, cu doi ochi mari, cercei grei de aur și turcoaze. O recunoscu pe loc și, preț de o clipă, își încetini mersul, ca și cum o mână l-ar fi oprit. Apoi trecu mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu păru să-și aducă aminte că în cercul restrâns al celor care frecventau palatele imperiale se afla primul praefectus al pretorienilor, pentru care ușile erau deschise zi și noapte și care se numea Cassius Chereas. Zeii acoperiră cu un văl și memoria Împăratului. Erau zile de sărbătoare: în palatele imperiale se celebrau ludi Palatini, iar în sala pe care o numim isiacă, în fața curtenilor și a prietenilor Împăratului, aveau loc spectacole cu dansuri și mimi. În palatia domneau veselia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
delirului. Își scutura capul; părul negru scăpase din strânsoare și îi cădea pe umeri, lung și strălucitor. De o parte și de alta, în penumbră se unduiau dansatori cu părul și brațele vopsite în nuanțe verzui, ale căror trupuri și văluri sugerau o pădure în bătaia vântului; în spatele lor se aflau muzicienii veniți din Asia. Sunetele, mișcările colective, tresăririle neliniștite și senzuale ale trupului lui Mnester reprezentau vraja dorinței, de care dansatorul nu reușea să se elibereze, și aveau un efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat, trag violent perdelele, lumina năvălește, orbindu-mă. Ah, și azi o să-ntârzii la cursuri! Mă spăl repede, mă Îmbrac, alerg. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nu am putut să-i mai văd ochii de aproape, n-am mai comunicat prin priviri, eu m-am simțit foarte vinovat, de o vină Îngrozitoare, aceea a spovedaniei. Probabil că i-am provocat supărare scriindu-i. Am rupt vălul ce ocrotea pulsația vie a sentimentului nostru și l-am transformat din este În a fost. Textul scris mi-a ucis dragostea. Acum scriu din nou ca s-o reînviu, dar simt că scriu mai ales pentru că altfel nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de făcut, când posibilitatea de a urca Fisura Albastră mi-a apărut clară Înainte, m-am cutremurat Încetul cu Încetul, Încrederea pe care mi-o educasem atât și-a făcut datoria. Dar peste tot ceea ce gândeam se coborâse parcă un văl de ceață. De fapt, nu gândeam nimic, Încercam doar să-mi fac curaj. Primul pas În traseu a fost declanșarea. Deodată, energii nebănuite, torente de lavă interioară m-au copleșit. Fiecare pas În sus mi se părea ca un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i faci de culoarea cerului În zori, când albastrul mai poartă Încă urme de-ntuneric, părul fă-mi-l lung și unduios la nesfârșit, asemenea valului de mare, sufletul colorează-mi-l alb și Îmbracă-mă-n el ca-n văl de mireasă. Iar pentru clip-aceea unică, pe care-am crezut-o Împlinire, pune negru. 28 mai 1965 (vineri) Așteaptă-mă la malul mării. Îmbracă-te Într-o cămașă albă și las-o să fluture ca să te recunosc de departe. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am văzut cealaltă parte a ei și a inimii mele. Și în cazul meu nu mai exista cale de-ntoarcere - nu cred c-aș mai fi văzut iepurele nici să fi-ncercat; dispăruse ca prin farmec, odată ce-mi căzuse vălul de pe ochi, într-un morman prăfuit de amintiri false, pe podea. Extraordinar cât de repede am reușit să mă extrag din casa aceea înfiorătoare și din dobitocia celor care o locuiau. Aveam foarte puține lucruri și într-un interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Schimbul de focuri Încetase. Gloate de chinezi alergau de-a lungul Bundului printre tramvaie oprite și mașini parcate; dădace bătrîne șchiopătînd În pantalonii lor negri, hamali trăgînd ricșe goale, cerșetori și băieți de la șampane, chelneri În uniforme de la hoteluri. Un văl de fum cenușiu, mare cît un oraș În ceață, se Întindea peste rîu, și din el se iveau arborii gabieri ai vaselor Idzumo și Wake. În dreptul Grădinii Publice, nori de cenușă incandescentă Încă mai ieșeau din coșul vasului de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dinții În carcasa de marțipan și devorînd Întreaga parte din față a corpului vasului. După aceea ar Înghiți hotelul Palace, clădirea Shell, Întregul Shanghai... Din coșurile vasului Idzumo țîșniră aburi, care apoi se liniștiră și plutiră peste apă, ca un văl delicat. Crucișătorul ridicase ancorele și se clătina pe valuri, cu botul Îndreptat În aval. După ce Îi ajutase pe japonezi să preia conducerea În Shanghai, se pregătea să plece spre un alt teatru de război. De parcă ar fi sărbătorit evenimentul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ferată. Șoferul Îl salută pe caporal și Îl urmă În stație, unde Își Întinse harta pe cabina telefonului de cîmp. Deținuții ședeau În soarele cald, iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ridice În picioare. Paznicul sări jos de pe parapetul din spate și porni spre intrare, unde un autobuz de la Universitatea din Shanghai era Înconjurat de soldați japonezi. Pasagerii se uitau prin ferestrele murdare de praf. În autobuz erau două călugărițe În văluri negre, cîțiva copii de vîrsta lui Jim și vreo douăzeci de englezi, bărbați și femei. O mulțime de prizonieri se adunase deja lîngă gardul de sîrmă ghimpată. Cu mîinile În buzunarele șorturilor zdrențuite, se uitau tăcuți, În timp ce un sergent japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se desprinse de pe umărul ei, se ridică Încet spre cer și se gândi că toată viața lui și-a imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua înmormântării am ascultat în picioare predica preotului. Elsa se afla lângă mine, cu un văl negru brodat care îi atârna pe frunte, și plângea. Nu știu prea bine de ce. Doar pentru că i se părea normal să o facă. Un bărbat voinic cu părul alb apăru de după o coloană și trecu pe lângă mine. Avea cravata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în toiul nopții, n-o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar putea să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure care ne separă de lume. În mașină se simte mirosul mașinii, al covorașelor, al pielii de pe scaune care în dimineața asta este mai întinsă și foșnește la fiecare mișcare, și acela îndepărtat al unui vechi arbre magique decolorat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]