3,613 matches
-
Hiperboreea, într-un car tras de balauri (Biblioteca istorică, IV, 51). După ce traversează împreună cu argonauții Pontul Euxin, Medeea intră în Tesalia ca preoteasă a zeiței Artemis, „ce venea din ținuturile hiperboreenilor”. „Medeea le vesti [oamenilor] că Artemis, călăto- rind prin văzduh pe un car tras de balauri, străbătuse o mare parte a pământului [...] pentru a-și face așezare statornică unde să-și întemeieze cultul și unde să i se dea veșnice slăviri.” Pentru a demonstra populației misiunea și puterile cu care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se dea veșnice slăviri.” Pentru a demonstra populației misiunea și puterile cu care era învestită de zeiță, însăși Medeea, „slujindu-se de unele leacuri doftoricești, făcu să se ivească chipurile unor balauri pe care pretindea că-i adusese zeița, prin văzduh, din țara hiperboreenilor”. De asemenea, și Ovidiu (Metamorfoze, VII) povestește despre puterile vrăjitoarei Medeea asupra stihiilor atmosferice și despre zborurile în văzduh pe care aceasta le întreprindea într-un car tras de balauri. În acest caz însă, preoteasa invoca, pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unele leacuri doftoricești, făcu să se ivească chipurile unor balauri pe care pretindea că-i adusese zeița, prin văzduh, din țara hiperboreenilor”. De asemenea, și Ovidiu (Metamorfoze, VII) povestește despre puterile vrăjitoarei Medeea asupra stihiilor atmosferice și despre zborurile în văzduh pe care aceasta le întreprindea într-un car tras de balauri. În acest caz însă, preoteasa invoca, pe lună plină, prin descântec, pe „întreita Hecate”. în textul lui Diodor, Medeea este prezentată ca fiind o preoteasă misionară care ar fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
autori, de la Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, III, 1) până la Mircea Eliade (111, p. 245), Gh. Mușu (110, p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc, zânele (sfintele, frumoasele, ielele) sunt Stăpânele vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vântului, Doamnele pământului, Ce prin văzduh zburați, Pe iarbă lunecați, Pe valuri călcați. Ele sunt nimfe aeriene cu puteri magice (probabil din arhaicul cortegiu al divinității sincretice Bendis- Diana), fecioare ce, în nopțile cu lună, cântă și încing hore în văzduh și despre care se spune că „pocesc” (adorm, paralizează, „leagă”) pe cel care le surprinde dansând și cântând sau pe cel care încalcă vreun alt tabu (173). Am insistat acum, ca și cu alte prilejuri, asupra motivului „legării” magice, pentru că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
magice. Câteva arme din recuzita sa (topor, bâtă, bici), precum și unele gesturi aparent minore ni-l prezintă pe solomonar ca fiind un erou care uzează nu numai de mijloace magice, dar și de cele războinice. „Când vreau să porniască în văzduh, [solomonarii] stau la marginea iezerului cu o carte în mână, din carea citesc, apoi cu un cârlig [= bâtă încovoiată] și cu un frâu. Dacă a gătat de cetit, dă cu cârligul în apă și iasă bălaurul. Atunci îi aruncă frâul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ținem cont de gesturile tipic solomonărești pe care le pune pe seama vrăjitoarei Brândușa, în versiunea a doua a Țiganiadei (V, 70-76 ; cf. 94, pp. 165-167). Vrăjitoarea „cheamă cu sâla” balauri din vâltoare, le pune căpestre magice, zboară cu ei prin văzduh într-un car desenat de ea pe colb (în legătură cu acest ultim motiv, ca fiind specific legendelor solomonărești, vezi 39, p. 30 ; 12, p. 810). b) Ion Budai-Deleanu nu este singurul dintre corifeii Școlii Ardelene care a consemnat termenul în discuție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele cele mai spectaculoase ale legendarului Solomon, care au impresionat probabil în mod deosebit imaginația populară (putința de a lega demonii, de a zbura prin văzduh, de a stăpâni fenomenele atmosferice etc.), sunt tocmai acelea specifice și solomonarului. Cum spuneam, se pare că fenomenul de restrângere semantică a termenului solomonar s-a produs, în bună măsură, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată ce primele atestări (de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dese referiri la „pecetea lui Solomon”. într-o versiune românească (primele traduceri s-au făcut în secolul al XVIII-lea) se spune : „Inelul ce-l porți în deget e pecetea lui Solomon..., [care] te face stăpân peste toate duhurile din văzduh, de pe pământ, de prin ape și de sub pământ ; toate ferăriile se zdrobesc în mii de bucăți, atingându-te de ele, și toate farmecele se fac nevăzute dinaintea ta” (129, p. 637). Într-o legendă musulmană, evocată de mine mai înainte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o legendă musulmană, evocată de mine mai înainte, se spune că cei opt îngeri (duhuri) ai vânturilor, trimiși de Dumnezeu, s-au prezentat și închinat în fața lui Solomon, dăruindu-i puterea de a potoli vânturile și de a zbura prin văzduh. Căpetenia duhurilor i-a dat regelui o piatră- -talisman pe care erau săpate cuvintele „Dumnezeu este puterea și slava”, zicându-i : „Când vei vrea să ne poruncești ceva, ridică această piatră spre cer și îndată vom fi lângă tine, ca să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
paranteză faptul că Meșterul Manole - un alt celebru arhitect legendar -, aflat într-o situație similară, va apela împreună cu ortacii săi la o soluție similară („Meșterii gândeau/ Și ei își făceau/ Aripi zburătoare/ Din șindrili ușoare/ Apoi le-ntindeau/ Și-n văzduh săreau”) și va avea parte de același sfârșit ca al lui Icar („Dar pe loc cădeau/ Și unde picau/ Trupu-și despicau”). Interesant, semnificativ și, într-un fel, paradoxal este faptul că nu cel care a inventat și folosit cu succes
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
comparație, cele ale preotului păreau aruncate în jurul său, de parcă ar fi fost plictisit sau dezordonat. Jorlee văzuse însă prea multe lupte ruuk ca să nu știe că nimic din ce făcea Preotul nu era întîmplător. Unul din pumnalele sale țâșni în văzduh, încercînd să se ridice destul de mult pentru ca Preotul să-l scape din vedere. Era o strategie jalnică și totuși Jorlee își ridică mult pumnalul, lăsîndu-l să atârne într-un loc în care abia dacă îl mai putea vedea. Cu un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în a-și păstra mintea întreagă. - Dar când am venit noi, erați atacați de niște lighioane care scuipau foc. - Da, aprobă Arrus. Numai că înainte fuseseră florile cîntă-toare,. care au trimis asupra dragonului nostru proiectile imaginare, bile imense în care văzduhul tremură atât de puternic încît pur și simplu lichefiază oasele și carnea. - Bine, dar am văzut câțiva oameni care chiar acuză simpto-mele astea. Uite, de pildă, femeia aceea căreia îi atârnă mâna. Aia n-a fost o închipuire, n-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
studiul Regulamentului canonic 35. XTYN STĂTEA AȘEZAT pe o piatră și picioarele i se afundaseră într-un soi de vegetație pitică, verde, punctată pe ici pe colo cu flori colorate. Nu avea mantie, soarele care îl lumina era galben și văzduhul mirosea cumva altfel decât era el obișnuit. Privi în sus spre cerul care lucea straniu, albastru, apoi își coborî privirea observând pe rând ceilalți trei bolovani de lângă el. Încercă să-l ridice pe unul cu forța minții, dar piatra nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
date vreodată rolului vieții noastre psihice interioare de a individualiza orice impresie primită, la un moment dat, de a o personaliza prin gîndurile, așteptările și emoțiile noastre: „O picătură de rouă ce cade din Înălțimi reflectă În pereții ei tot văzduhul; ceea ce e fără margini În afară se adîncește Înăuntrul ei, afundîndu-se fără margini. Așa e și sufletul omenesc, o oglindă sferică, avînd În adîncimea ei o conștiință; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puțin decît minunea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
uimitoare. Compactul volum de Poezii al Ilenei Mălăncioiu ne pune în fața unei opere, de pe acum vastă și indiscutabil de prima mărime. AVEM UN HÖLDERLIN! Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
aceleași ființe infatuate, care cred că sunt atotputernice.) În viziunea poetului filosof Kahlil Gibran, pentru a ne purifica și Înălța prin rugăciune, aceasta nu trebuie să fie egoistă, interesată: „Când vă rugați, vă și Înălțați, pentru a-i Întâlni În văzduh pe cei care, asemenea vouă, la aceeași oră se roagă și pe care, În afara timpului de rugă, nu-i puteți Întâlni. Se cuvine, de aceea, ca Întâlnirea voastră În templul nevăzut să fie numai pentru starea de extaz și dulce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nori, București, 1969; Miron Pompiliu și Junimea, Oradea, 1969; Râul incinerat, Cluj, 1971; Salută viața, București, 1972; Teritoriu liric, București, 1972; Înflorirea lucrurilor, Timișoara, 1973; Idei și forme critice, București, 1973; Bacovia, un antisentimental, București, 1974; Apologii, Cluj-Napoca, 1975; Rigoarea văzduhului, Cluj-Napoca, 1978; Poeți români de azi, București, 1979; Critici români de azi, București, 1981; Între critici, Cluj-Napoca, 1983; Contemplații, București, 1984; Cotidiene, București, 1986; Existența poeziei, București, 1986; De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, București, 1989; Oglinda și vidul, Pitești
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
romantice puse în situații-limită, episoade de pe front și momente de scindare a conștiinței sunt aduse în pagină și ca posibile proiecții autobiografice. O bună parte a scrisului său o constituie memorialistica nedisimulată (Din dragoste pentru Basarabia, 1992, și Copilul din văzduh, 1995). Unele romane i-au fost traduse în limbile sârbă și rusă. SCRIERI: Ion Asaftei, București, 1949; Drumul spre lumină, București, 1950; Nădejdi neîmplinite, București, 1951; Răspântia, București, 1957; Zile de primăvară, București, 1961; Traista cu umbre, București, 1970; Împăcarea
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
Asaftei, București, 1949; Drumul spre lumină, București, 1950; Nădejdi neîmplinite, București, 1951; Răspântia, București, 1957; Zile de primăvară, București, 1961; Traista cu umbre, București, 1970; Împăcarea, București, 1981; Aureola iubirii, București, 1988; Din dragoste pentru Basarabia, București, 1992; Copilul din văzduh, București, 1995. Repere bibliografice: Th. Vlad, „Președinta”, GL, 1954, 8; I. Marinca, „Zile de primăvară”, VR, 1961, 7; Antoaneta Macovei, „Zile de primăvară”, IL, 1961, 8; A. Ioan, „Traista cu umbre”, „Scânteia”, 1970, 8492; Ion Cristoiu, Restituiri la timpul trecut
HUDICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287464_a_288793]
-
o viziune antropomorfă, o concepție animistă, reminiscențe ale unei mentalități primitive despre univers. Cea de-a doua categorie tematică include motive referitoare la destin (ursitoare, spirite prezicătoare ș.a.), subiecte legate de spiritele naturii (ale apelor, ale munților, ale nopții, ale văzduhului), de metamorfozări (pricolici, strigoi ș.a.) și de alte apariții miraculoase. L. religioasă grupează vechile istorisiri legate de personajele biblice, de sărbătorile creștine, de practicile sau de obiceiurile liturgice. Ea a suferit o puternică influență cultă, pe calea manuscriselor cu caracter
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
1911; Elena Niculiță-Voronca, Studii în folclor, I, București, 1908, II, Cernăuți, 1912; N. Densușianu, Dacia preistorică, introd. C. I. Istrati, București, 1913; Tudor Pamfile, Povestea lumii de demult, București, 1913; Tudor Pamfile, Cerul și podoabele lui, București, 1915; Tudor Pamfile, Văzduhul, București, 1916; Tudor Pamfile, Mitologie românească, București, I-III, 1916-1924; I.-A. Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor, București, 1928; Cartojan, Cărțile pop., I, 10-172, II, 33-98, 131-181; Pușcariu, Ist. lit., 82-84; Cartojan, Ist. lit., I (1940), 65-71; Mircea Eliade
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
al energiilor interioare clocotitoare: „Dealul în floare e, cerul e larg./ Bucuriile inima ca pe-o sticlă mi-o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt,/ Măsoară-mi văzduhul pentru un salt”. Peste un deceniu, volumul Versuri (1967) ilustrează înclinația autoarei pentru pastel; poemele utilizează tehnici picturale, în care mânuirea perspectivei se îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la albastrul delicat al zării
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
angoasă e transpusă cu accente caracteristice unui discurs modern („acest peisaj e rupt/ e făcut din picăturile/ unui cer/ căzut peste noi”, Acest gând), totul situându-se sub semnul destrămării (prăbușire, sufocare, cădere, urlet). Și încrederea în „îngroparea în poem” (Văzduhul surd) parcă dispare, căci verbul se dovedește „orb” și „mut” (Febră), iar cuvintele au „moartea pe ele” (Roata durerii). Culegerile Fumul (1997) și Convoiul (1997) includ poeme ample, unde își fac apariția obiecte comune și personaje enigmatice (domnul K, doamna
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
imortalizată doar prin intermediul artei. Pe creație, care aici are un puternic accent vizual, se fondează adevăratul act de cultură, în spiritul ei rezidă esența lumii. "În cele din urmă [...] haosul atinge splendoarea. [...] lumea brusc se oprește într-o imagine/ ape văzduhuri metropole rămân suspendate universul întreg se oprește într-o fotografie adâncă și temerară" (p. 11). (s.m.). Antologia pune în evidență o poetică a superficialului, a exteriorului, secundarului, abundenței, pitorescului, considerate derizorii sau neluate în seamă în sine de moderniști, ci
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]