3,233 matches
-
jos Între dinți. Pălise, de parcă i se răcise brusc sîngele.) O să-ți predea oficial fluierul fermecat. — Într-un fel. Înainte de petrecere o să joc ultima partidă de tenis cu el. — O să te lase să-l bați. Descuie și Închise la loc valiza, apoi Îmi aranjă suportul cu pixuri și observă cheile de automobil pe care le găsisem În livada de lîngă casa Hollinger. Le luă și le cîntări În palmă. Cheile Împărăției tale... ale tuturor secretelor lui Bobby Crawford? — Nu, sînt chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În... vestiar la Clubul Nautico. Le-am Încercat la zeci de mașini, dar nu s-au potrivit la niciuna. Ar trebui să i le dau lui Hennessy. — Păstrează-le - nu se știe cînd o să ai nevoie de ele. Își luă valiza și se Îndreptă spre ușă, dar apoi se Întoarse, mă privi lung și mă sărută pe obraz.) Distracție plăcută la meciul de tenis. Poate-ar trebui să-ți legi mîinile la spate - numai așa s-ar putea să pierzi... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a făcut lehamite și ne-a prins Revoluția... În Intercity, Vladimir își puse valiza în plasa de deasupra locului cu numărul rezervat și o luă îndată spre vagonul-restaurant. Cu maleta-diplomat asupra lui, intră în salonul asistat de un chelner scurt și gros, care se agita pe lângă clienții celor două mese ocupate. Mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mortală, Întâmplător, pe aceeași stradă se afla și vila unuia dintre potentații locali cu slujbă la stat, vilă menționată pasager În scenariu, În momentul În care detectivul nostru observa cum pe poarta ei intră un individ ținând În mână o valiză diplomat neagră, suspectă ca Înfățișare. Altă dată, Spătarul Milea se arunca În apele Înghețate ale unui lac urban din mijlocul căruia țâșnea jetul unei fântâni arteziene, una dintre cele mai moderne din Europa, amenințată Însă de explozia unei bombe plasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ale adăposturilor. Totuși, chiar și acest optimism specific anilor nebuni ai belle epoque nu poate să ascundă numărul prea mare de femei îndoliate, schilozi și orfani. Bulevardele capitalei oferă din ce în ce mai des imaginea autoturismelor, camioanelor sau căruțelor încărcate până la refuz cu valize, genți, piese de mobilier, peste care se îngrămădesc ciorchine oameni grăbiți să fugă din calea bombardamentelor. Alții, la fel de numeroși, preferă să rămână. Precum familia Nandriș, vecinii de palier ai lui Marius, formată din doi bătrâni extrem de simpatici și volubili. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
război, hărțuit de nemți, apoi de ruși... a scăpat din nou. O insolită întâlnire într-un tren cu o enigmatică doamnă, pe care n-a mai revăzut-o vreodată, o fi fost tot cu ghinion? Apoi i s-a furat valiza. Chiar ghinion... În profesie... noroc cu carul. După ce niște săteni nu reușiseră să scoată vițelul dintr-o vacă gata să fete, tânărul doctor le-a arătat ce știe. Să mai crezi sau nu în zicale din bătrâni? Momente de duioasă
Agenda2005-49-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284465_a_285794]
-
atât de important? "Nu!" am repetat. Atunci ea s-a răsucit pe călcâie, s-a uitat în jos liniștită, s-a uitat chiar la mine, dar fără să mă vadă și mi-a spus: "Singur ți-ai dat foc la valiză!" Și s-a îndepărtat. Dar nu s-a dus pe strada aceea. Am rămas pe loc clipe lungi nedumerit: de ce nu vroisem să merg pe-acolo pe unde dorise ea? Nu-mi era indiferent pe unde ne-am fi dus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne plimbăm prin hârtoape și hămăituri de câini, și am spus nu. Atunci ea, absentă, gânditoare, fără să mă mai vadă, a rupt-o cu mine sugerîndu-mi vinovăția printr-o replică de ținut minte: "singur ți-ai dat foc la valiză". Și a plecat și de-atunci n-am mai văzut-o. Nici Căprioara nu mă scutise de enigme, de ce de pildă îl preferase, fără măcar să mă anunțe, pe eminentul desfăcător de dovleci umani, care, după spusele și comportarea lui pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să nu însemne nimic, dar alteori... Ei, alteori ce? Alteori faptul că unul vrea s-o ia pe o stradă și celălalt pe alta poate să însemne pentru cel care e legat mai mult că își dă singur foc la valiză, cum îmi spusese odinioară Nineta când mă părăsise. Mai vie îmi venea în clipele acelea în amintire prima mea ieșire "în lume" cu Matilda, a doua zi după căsătorie, și încă nu într-o lume total străină, rudele ei: pur
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitat-o, dar nici n-am de gând să v-o povestesc. Dacia 1100 s-a îndepărtat de curte, apoi de gardul dărâmat, de stradă, de soarele secționând jumătate din acoperiș. Călătoresc și astăzi pe bancheta din spate, strivit de valizele și tablourile bunicilor, urlând de groaza și ura și răzbunarea pe care, din acel moment, le-am jurat-o celor de dincolo de geam. Și vouă, adică. Meseria mea mă scutea de griji. Aveam un post călduț, de lector la Universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând instantaneu în căderea lor liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor; sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de care ochiul camerei virtuale se-apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-a zâmbit, cum numai prietenii buni știu s-o facă. Nu eram singurii care trăiam la limită, hrănindu-ne din amestecul păstos de minciună, adevăr și invenție. Dacă ai fi urcat într-un „Tarom“ și-ai fi deschis prima valiză, ar fi țâșnit de-acolo o întreagă lume pierdută, cu tot cu colecția ei de-obiecte uitate și inutile: oameni captivi, nici vii, nici morți, rămași „la interval“ (cum le zicea Mihnea), prinși între două vârste, între socialism și capitalism, suspendați deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ți-o controlezi. Îți făceai repede cumpărăturile, și-o luai la picior. Dacă erai deștept, nu călcai prin zonă. Imprudenții soseau dimineața și, până seara, dispăreau. În fiecare săptămână se petreceau grozăvii, ieșea câte unul din complex în două-trei valize; îl adunau de pe câmp sau dosit în oraș prin canale, aici o bucată, dincolo alta, nici nu știai dacă nu-s mai mulți. Tot prin dreapta, ajungeai la RAR, locul unde fiecare bucureștean și-a dus măcar o dată mașina, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îmbrăcate în gri din cap până în picioare, ca niște controlori ITB. Scobeau dulceața cu o lingură groasă, trântind-o într-o ceșcuță de sticlă. Nucile nu puteau fi desfăcute din peltea, era ca și cum ai fi încercat să muști dintr-o valiză veche. Trebuia să aștepți să scufunde cineva borcanul în apă fiartă, cum proceda doamna Dinu înainte să plece. În rest, viața la numărul 66 se desfășura tihnit, între camera mamei (din care tatăl fusese izgonit imediat după nașterea Mariei) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sistemele hidraulice. Închid ochii. A-nceput. Airbus-ul cade, cu unul din reactoare blocate. Flapsurile se deschid pe neașteptate. Se creează un dezechilibru, care sucește avionul în jurul propriei axe. Nu aud nimic, pentru că sonorul e pe OUT. Simt însă vibrația valizelor, zvâcnetul corpurilor, unda de spargere a sticlei din termosuri. Ficații, splina, rinichii - toate mai grele cu câteva zeci de kilograme. Un frigider gata să plesnească deasupra oceanului. Ultimele secunde ale Boeing-ului sunt liniștite. Lumea râde, minte, moțăie, tace, fără sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
buza superioară sărutând difuzorul telefonului. „Nu, prostuțule. E totul în regulă.“ „Prostuțul“ era pățit: în timpul Nopții furtunoase de la „Național“, Monica Davidescu scăpase o săgeată de darts la picioarele lui (imprudent, luasem locuri în față), iar Mihai Călin se răsturnase cu tot cu valize peste genunchii vecinului din stânga. La Oblomov, eroul zbura cu patul rulant spre public, iar la Gândirea, un scriitor nemulțumit șuta într-un cocoloș de carton în direcția sălii. Aveai șanse mici să scapi nevătămat; totul ținea de precizia actorilor, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hotel. De frică, ungurii și-austriecii înlocuiseră tacâmurile de la vagonul-restaurant cu unele de plastic; degeaba, se evaporaseră și alea. Vameșii ne-o plăteau și ei: apăreau noaptea pe la două și bubuiau în toate ușile, nerăbdători. Te puneau să dai jos valiza, scotoceau prin pungi după băutură, răscoleau maiourile și te întrebau la ce-ți trebuie zece perechi de chiloți. Trebuia să răspunzi frumos, pe rând: ungurii aveau uniforme masive, verzi-kaki, iar austriecii laptop-uri metalizate și pistoale la cingătoare, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu forță spre creier, de unde reveneau în buzunarele corpului, irigate de neuroni. Dacă exista vreo șansă ca funcționarea ansamblului să fie împiedicată, iar parametrii ei optimi bulversați, eu aveam la îndemână ustensilele potrivite. Drept urmare, pe lângă cărți și haine de schimb, valiza de concediu conținea și-un pachet cu medicamente, instalat confortabil și liniștitor în compartimentul principal. Desfăcutul lui dura vreun sfert de oră, era primul lucru pe care îl făceam în orice călătorie: scoteam bandajele și feșele supraelastice, pansamentele mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chiar dacă și pe ele scria Samsonite (nu plimbam chiar originalul, doar o imitație turcească, dar marca ar fi trebuit să impresioneze), pregătiți pentru o mică percheziție, în mijlocul peronului, printre sute de turiști umiți și, desigur, suspicioși. Tipul ne scotocise în valiză prin toate hainele, pusese lăboanțele pe sutienele Mariei, ba chiar îi desfăcuse și cutiuța cu bijuterii, în speranța că va scoate de-acolo un pliculeț de coca sau vreo punguță cu pastile bleu de Ecstasy. Într-un târziu, ne lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cum adică?“, m-am interesat. „S-o luăm pe rând. Pif-urile astea n-au intrat în țară așa, oricum. Pe vremea lui Dej, nu zbura nici musca, era suficient să respiri mai tare și-ajungeai la Canal. Tata stătea cu valiza de lemn pregătită la ușă: o pijama, un săpun, periuța de dinți și-un maiou de schimb. Năvăleau băieții noaptea și te ridicau direct din pat. Câteodată, te lăsau să mai zici un la revedere familiei; de regulă, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
schimbate. Am ridicat privirea: tablourile nu arătau la fel. Femeia lui Schiele dispăruse, iar în locul lui Kees Van Dongen apăruse un Vermeer. Vaporașele îmi dansau prin fața ochilor. M-am repezit la dulap și l-am deschis: nimic. Nici o haină, nici o valiză. Am trântit ușa de la baie, în căutarea săpunurilor noastre, șterpelite de pe tren. Nici unul. Podeaua fusese ștearsă și lustruită; nu lucea o picătură de apă. Perdeluțele trase. Dușul neatins. Prosoapele cu romburi, pe care le cărasem special din București, lipseau. Trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în acest caz, Titulescu își exprima, la 12 iulie 1934, dorința României de a adera la „Pactul Oriental” și speranța că Polonia ar accepta punctul de vedere al Parisului. Bucureștiul a solicitat în mod 41 Jacques de Launay, A cincea valiză. Titulescu și Europa, București, Editura Agni, 1993, p. 95 - 97. 42 Walter M. Bacon Jr.,Nicolae Titulescu și politica externă a României.1933-1934, Iași,Editura Institutul European, 1999, p. 244. 31 28 oficial la Paris, pe 24 iulie 1934, să
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
Demiterea lui Nicolae Titulescu, în “Historia”, an VIII, nr. 76, aprilie 2008. 20. Idem, Nicolae Titulescu și relațiile româno -sovietice (1936Ă, în “Buletinul Științific al Universității “Mihail Kogălniceanu“, nr. 17, Iași, Editura “Cugetarea”, 2008. 21. Launay Jacques de, A cincea valiză. Titulescu și Europa, București, Editura Agni, 1993. 22. Moisuc Viorica, Premisele izolării politice a României. 1919-1940, București, Editura Humanitas, 1991. 99 89 23. Nanu Frederic C., Politica externă a României 1918 - 1933, Iași, Editura Institutul European, 1993. 24. Potra George
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
în acest caz, Titulescu își exprima, la 12 iulie 1934, dorința României de a adera la „Pactul Oriental” și speranța că Polonia ar accepta punctul de vedere al Parisului. Bucureștiul a solicitat în mod 41 Jacques de Launay, A cincea valiză. Titulescu și Europa, București, Editura Agni, 1993, p. 95 - 97. 42 Walter M. Bacon Jr.,Nicolae Titulescu și politica externă a României.1933-1934, Iași,Editura Institutul European, 1999, p. 244. 31 28 oficial la Paris, pe 24 iulie 1934, să
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
Demiterea lui Nicolae Titulescu, în “Historia”, an VIII, nr. 76, aprilie 2008. 20. Idem, Nicolae Titulescu și relațiile româno -sovietice (1936Ă, în “Buletinul Științific al Universității “Mihail Kogălniceanu“, nr. 17, Iași, Editura “Cugetarea”, 2008. 21. Launay Jacques de, A cincea valiză. Titulescu și Europa, București, Editura Agni, 1993. 22. Moisuc Viorica, Premisele izolării politice a României. 1919-1940, București, Editura Humanitas, 1991. 99 89 23. Nanu Frederic C., Politica externă a României 1918 - 1933, Iași, Editura Institutul European, 1993. 24. Potra George
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]