2,308 matches
-
cu claritate acea linie directoare ascensională care arată că omul, măcinat de sentimentul insuficienței, și-a fixat un scop exagerat și că el vrea să se situeze deasupra celorlalți. Să ne fie permis să presupunem că la omul la care vanitatea se vede cât de colo nu are o prea bună părere despre sine, fapt de care, de cele mai multe ori, el nu este conștient. Desigur există și oameni conștienți de faptul că această autoapreciere constituie punctul de pornire al vanității lor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care vanitatea se vede cât de colo nu are o prea bună părere despre sine, fapt de care, de cele mai multe ori, el nu este conștient. Desigur există și oameni conștienți de faptul că această autoapreciere constituie punctul de pornire al vanității lor.” (Adler, p.152) De ce este vanitatea atât de crunt amendată de Adler? Pentru consecințele pe care le aduce chiar în viața vanitosului dar și în viața celorlalți. Cum vanitosul este încărcat de dușmănie față de ceilalți în raport cu care duce o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu are o prea bună părere despre sine, fapt de care, de cele mai multe ori, el nu este conștient. Desigur există și oameni conștienți de faptul că această autoapreciere constituie punctul de pornire al vanității lor.” (Adler, p.152) De ce este vanitatea atât de crunt amendată de Adler? Pentru consecințele pe care le aduce chiar în viața vanitosului dar și în viața celorlalți. Cum vanitosul este încărcat de dușmănie față de ceilalți în raport cu care duce o politică conflictuală, față de care își manifestă un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bunătatea și amabilitatea pentru ca apoi să prindă victima în capcana scopului său, e de la sine înțeles că efectele asupra celorlalți sunt nefaste. Dar de ce ar avea vanitosul efecte similare și asupră-și, de vreme ce pare că-și urmărește binele, afirmarea, superioritatea? Vanitatea aduce complicații și viraje teribile în viața unui om numai pentru a ascunde incapacități poate doar închipuite ale acestuia. El își ascute într-atât nemulțumirea de sine, încât își ucide chiar bucuria de a trăi și fericirea. Apoi, evoluția ambiției
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a vanitosului, ascensiunea aspirației către putere poate ajunge până la idealul identificării cu divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub mult mai plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale cu Dumnezeu. Apoi regăsim în Foamea toate acele consecințe nefaste asupra individului și asupra celor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
divinitatea.” (Adler, p.163) Putem, acum că am prezentat câteva caracteristici generale ale vanitosului, să conchidem că intelectualul lui Knut Hamsun este un vanitos care adeseori își ascunde vanitatea sub mult mai plăcuta aparență a onoarei. Ba recunoaștem și evoluția vanității până la cel mai monstruos stadiu, acela de a se plasa pe poziții egale cu Dumnezeu. Apoi regăsim în Foamea toate acele consecințe nefaste asupra individului și asupra celor din jurul său. Intelectualul vanitos (care ajunge și din vina lui experimenteze cumpliții
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
adăpost, iar el își fabrică o identitate falsă, se dă drept un reputat ziarist, cu complicitatea tacită a polițiștilor care tocmai lui, celui mort de foame, îi oferă doar o cameră de dormit, nu și un bon pentru o masă. Vanitatea poate fi deci, de multe ori sursa absurdului și a nefericirii noastre. - Ce poate face foamea din intelectual. Motivația este văzută ca un sistem de propulsie spre acțiune, iar acțiunea este îndreptată spre supraviețuire, confort, afirmare, afiliere, cunoaștere, împlinire estetică
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
intermitent. El simte nevoia să-și mobileze realitatea cu piesele imaginației sale, e mereu încercat de ispita de a fi un mic demiurg al propriei sale lumi. Adler, la care tocmai apelasem ca la specialistul în comportamentul uman, afirmă: „Când vanitatea depășește un anumit grad, ea devine extrem de periculoasă. Făcând abstracție că îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care îl face să se gândească mai mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
eforturi inutile, care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care îl face să se gândească mai mult la sine și care îl face să nu țină seama decât cel mult de felul în care e judecat de alții, vanitatea îl duce cu ușurință la pierderea contactului cu realitatea.” (Adler, p.149) Realitatea în care alunecă intelectualul frustrat este adesea una subiectivă, numai a lui, pentru care se simte superior. Poate asigura acest sentiment de inferioritate resimțit ca unul de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de orice vinovăție. Vina îi aparține lui Dumnezeu. El a ales să-l arunce în încurcături fără ieșire. A fost condamnat la sărăcie de către Dumnezeu. Iar sărăcia, este, ca în studiul lui Adler, Cunoașterea omului, un ferment care în loc să dizolve vanitatea, o aprinde, chiar dacă va aprinde și combustibilul necesar propulsiei spre excelență. Consideră că deprinderea de a-și zgâria necontenit interioritatea observând-se fără întrerupere, cu o perseverentă exigență, mai rea decât a unui dușman, este o aptitudine pe care o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sau mai ales în aceea. Asta și pentru că imaginea secundă, aparența, a devenit idolatrizantă. Important a devenit ceea ce apare, nu ceea ce este. Jocul sofisticat al luminii dirijate profesionist pe secvențe alese cu grijă, induce în mase iluzii optice care hrănesc vanități și creează mituri. Societatea postmodernă nu este deci eliberată de vrajă deși se vrea rațională. Efortul multor gânditori tocmai spre dezvrăjirea lumii converge deși tot intelectualilor li se reproșează, firește de alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
verifice principiul compensației al lui Alfred Adler, cum că un complex de inferioritate poate trezi într-un personaj energii nebănuite care să-l propulseze apoi în ascensiuni de o amplitudine uriașă, atunci Cartea adolescentului miop ar fi expresia acestei încercări. Vanitatea poate uneori deveni laboratorul unde se convertesc energiile, frustrările se pot converti în realizări notabile care să aducă afirmarea personajului respins din pricina unei carențe. Întâlnim asta și la personajul lui Knut Hamsun, Foamea. Sărăcia lucie pe care o resimte personajul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un scenariu al dizidenței pseudo-savanteă. în analiza retrospectivă a acestui fenomen va fi greu de stabilit «cât era vorba de orgoliuă și câți dintre dizidenții intelectuali au fost interesați să dea o utilitate socială gestului lor și cât să trăiască «vanitatea cuvântului (cf. Gabriel Andreescu Filozofia dizidenței) de dizident. Evident, în astfel de condiții, nu mai poate fi vorba de o implicare socială și politică practică, de opoziție directă. Totuși, unele acțiuni indirecte nu foarte multe, într adevăr, dar nici total
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
odios, devenind la rândul său un călău. Mecanismul sistemului, angrenajul explică desigur multe lucruri. Dar nu pe toate. Este și pentru că acest romancier de elită dorește să publice, să aibă succes, poziții sociale, bani etc. cu orice preț. Orgoliul și vanitatea scriitorului (situație aproape generală) sunt pe primul plan. Și desigur totul se plătește, mai ales în acest tip de sistem. Dacă ar fi acceptat ca mulți alți scriitori o poziție marginalizată, obscură, discretă, el ar fi evitat fără îndoială capitularea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
într adevăr: cum să accepte cultura oficială o astfel de sfidare intolerabilă? Toate aceste reacții se agravează considerabil, pe fondul psihologiei tipice vieții literare: resentimente și represalii contra criticilor nefavorabili, insinuări, acuzații, aluzii la dosare etc. Spiritul de concurență, invidia, vanitatea și orgoliul literar etern sunt marii aliați ai unui sistem care asigură un anumit succes literar prin afiliere și subordonare disciplinată. N-am definit, totuși, esența ultimă, resortul cel mai profund al purtătorului de cuvânt al culturii oficiale. Notele sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
antichitate, mai ales cea romană, vocația parazitismului, mecenatului, traficului de dedicații etc. Macedonski, la noi, a avut o astfel de mentalitate. Sistemul totalitar n-a făcut, de fapt, decât să exploateze și să perfecționeze aceste vicii literare tradiționale. Plus orgoliul, vanitatea, amorul propriu literar și artistic (Premii de stat, titlul de artist al poporului, decorații etc.). Există, de altfel, în literaturile occidentale, o întreagă satiră a scriitorului famelic, a poetului cerșetor etc. Nu suntem nici clemenți, nici severi. Tipurile umane sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
complexe sunt omniprezente, dominante și adesea devoratoare. Le regăsim, în forme subtile, camuflate sau brutal exprimate, la toți creatorii români, fără excepție. O explicație elementară, sumară, dar profundă în felul său, rămâne, în primul rând, raportarea la eternul amor propriu (vanitate și orgoliu) universal uman. De ce el ne-ar fi interzis? Restul este, într-adevăr, literatură. Se poate propune chiar și o mică schiță morfologică a acestor complexe. Doar simple sugestii pentru aprofundări viitoare. Un mod curent de a-ți ascunde
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
eluzive după stratageme greu imaginabile, măreție mitică devorată de apetitul romantic al autodepășirii; investești, astfel, nebunește de egalitarist atrocea banalitate cu mister și truculență numai spre a ți-o face ție însuți mai suportabilă. Căzuse într-o patimă donquijotescă din vanitatea de a se măsura cu monștri pe măsura celor ce-l mușcaseră și molfăiseră formativ de mic, în felul educației primite. I se inoculase astfel gustul pentru "chestii tari", adică încleștări cu mize majore, bătălii definitorii ale umanului între a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
un hățiș întunecat de sensuri. Numai că încrengătura în perpetuă legănare, readumbrire și metamorfoză părea să iasă în întâmpinarea minții parcă anume spre a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată prematur de vanitate. Înconjurată de freamăt surd, sclipăt înșelător și jocuri de umbre, acolo sălășuia teama de-o mezalianță cu răsputerile revenirii; dacă n-ar conjura discret cunoscutul, necunoscutul n-ar inhiba. Suspectă chiar că poziția sa de putere în raport cu nomazii ar explica
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cu prințul Lichnowsky este folosită aceeași metodă aplicată în mod obișnuit în cazurile analoage: se dorește discreditarea sa. Atunci când nu se dispune de un argument serios, este atacată persoana. Astfel prințul Lichnowsky a devenit subit un om care acționează din vanitate personală, vexat că nu a fost în stare să facă politica preconizată de el să triumfe. La fel, dr. Mühlon este considerat un bolnav. Astăzi, toți cei care au curajul să proclame adevărul sunt bolnavi, dezechilibrați, detracați, exaltați, înclinați spre
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
Pentru fiii burghezilor și aristocraților, ea începe odată cu intrarea la colegiu, unde, în ciuda supravegherii dascălilor, domnește o atmosferă de emulație și fanfaronadă. Departe de a fi privită ca un păcat, aici inițierea sexuală este aproape un rit de trecere obligatoriu. "Vanitatea m-a împins către iubire, ba nu, către voluptate; nici măcar către aceasta, ci către experiențele cărnii", mărturisește Gustave Flaubert într-una din scrierile de tinerețe. "Eram luat peste picior din pricina fecioriei mele, roșeam din cauza ei, o vedeam ca pe ceva
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și niciodată dus până la capăt. Și lor le place să se hârjonească, "să curtenească", așa cum se spunea cândva. Secole de-a rândul s-a tot repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat să cucerească inima unei femei, se surprind uneori alunecând în "galanterie", "șoptind dulci nimicuri". În perioada Belle Époque, acest străvechi joc amoros începe dintr-odată să fie desemnat în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
femeile. Pe când flirtul nu oferă decât un vals, un fior superficial, o sărutare dată pe ascuns. El "se ține pentru sine, este incapabil de devotament, de abnegație". Departe de a fi un sacrificiu pentru ființa iubită, este "satisfacerea egoistă a vanității ori a unor socoteli ascunse"58. El provoacă fiecăruia din cei doi protagoniști "o ușoară amețeală de amor propriu și de asemenea de desfătare fizică"59. El lingușește eul, sinele atât de "vrednic de ură" al ființelor omenești, precum și senzualitatea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se schimbaseră, adulții nu numai că flirtează din ce în ce mai mult, dar găsesc în același timp noi virtuți ale acestui joc amoros. Apusese de mult epoca aceea în care se aștepta de la femei o abnegație totală, în care cochetăria era asimilată cu vanitatea, cu eul "detestabil". De acum înainte seducția, atât feminină, cât și masculină, nu mai este considerată un păcat, similară cu frumusețea diavolului, ci o virtute, înălțată pe firmamentul stelelor celei de-a șaptea arte. Dumnezeu nu era mort, cum declara
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai vorbește decât rareori de flirt, ci mai degrabă de jocuri de seducție, de schimburi ambigue, de "infidelități legale", pentru a relua expresia sociologului Jean-Claude Kaufmann, specialist în problemele cuplului și vieții cotidiene. Cu toate acestea, resorturile acestui badinaj amoros "vanitatea de a plăcea", dorința neasumată a unei aventuri reale, sau pur și simplu aceea de a se amuza nu sunt ieșite din uz. La fel, regula acestui joc, plăcerea pe care o provoacă, precum și riscurile pe care se presupune că
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]