3,120 matches
-
ajutoarele s-au apucat de curățenie. Vă pot ruga să așteptați puțin? — Nu, nu. N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind În umbra copacilor și În grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau Îngrijorați că fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
N-am nevoie de multe ajutoare. Îmi ești de ajuns tu. Adu-mi calul. Mitsuhide porni spre intrare. În camerele prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind În umbra copacilor și În grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau Îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, În aceeași zi, li se ordonase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prin care trecu nu văzu nici un vasal. Îl urmară numai doi-trei paji. Dar, odată ce păși afară, văzu grupuri mici de vasali adunați cu capetele laolaltă, vorbind În umbra copacilor și În grajduri. În mod cât se poate de firesc, toți vasalii clanului Akechi erau Îngrijorați că fuseseră eliberați, pe neașteptate, din funcțiile de la banchet și, În aceeași zi, li se ordonase să pornească spre apus. Își exprimau Încoace și-ncolo nemulțumirea, cu lacrimi de amărăciune În ochi. Revolta și furia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se intensificaseră după campania din Kai, ca uleiul turnat peste lemne de foc, fuseseră aprinse de acest ultim incident. La tabăra din Suwa, În timpul campaniei din Kai, Mitsuhide suferise deja o insuportabilă umilire publică, eveniment care nu rămăsese ascuns de vasalii săi. De ce Îl chinuia atât de mult În ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ascuns de vasalii săi. De ce Îl chinuia atât de mult În ultima vreme Seniorul Nobunaga pe stăpânul lor? Dar șocul de azi era, de departe, cel mai rău, fiindcă incidentul avea să fie cunoscut de toți musafirii: Seniorul Ieyasu și vasalii săi, nobilimea din Kyoto și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea În fața Întregii națiuni. O asemenea umilință În public era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și ceilalți generali, camarazi cu Mitsuhide. Suferirea unei insulte acolo era același lucru cu a-i fi fost expusă rușinea În fața Întregii națiuni. O asemenea umilință În public era insuportabilă pentru oricine se născuse samurai. — Calul dumneavoastră, stăpâne, spuse Masataka. Vasalii Încă nu-l observaseră pe slujitorul care aducea calul lui Mitsuhide. Distrași de evenimentele zilei, continuau să stea adunați În grupuri, discutând situația. Chiar când Mitsuhide se pregătea să plece, cineva descălecă În fața porții. Era un mesager de la Nobunaga. — Senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre vaza mare din alcov și scutură din ea florile are fuseseră aranjate cu multă artă. În timp ce ducea vaza pe verandă, apa se vărsă zgomotos pe podea. — Să plecăm de-aici! E timpul să pornim! Sunteți gata? le strigă el vasalilor. Ridică vaza deasupra capului, ochi o treaptă lată de piatră și o azvârli cu toată puterea. Vaza explodă Într-o jerbă de apă, cu un sunet Îmbucurător, iar stropii Împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de apă, cu un sunet Îmbucurător, iar stropii Împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed. Vasalii terminaseră de Împachetat și stăteau aliniați În fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? Întrebă un vasal, privind, din nou, Înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed. Vasalii terminaseră de Împachetat și stăteau aliniați În fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? Întrebă un vasal, privind, din nou, Înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă Începe să plouă, drumurile vor deveni dificile. Ar fi bine să mai pregătim câteva făclii În plus! strigă altul. Chipurile tuturor samurailor erau la fel de mohorâte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
posomorâtă. Foarte curând, glasul lui Mitsuhide se auzi, În timp ce se Îndepărta de intrare, Împreună cu un grup de călăreți: — Sakamoto aproape se vede de-aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau Îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat Îndeajuns de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aici. Ar trebui să ajungem acolo curând, chiar dacă plouă. Auzind glasul neobișnuit de vesel al stăpânului lor, vasalii se simțiră, mai presus de orice, uimiți. În aceeași seară, Mitsuhide se plânsese de o ușoară febră și luase medicamente, iar acum vasalii săi erau Îngrijorați din cauza riscului de ploaie. Răspunsese alarmării lor cu un glas intenționat Îndeajuns de tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tare pentru a-l auzi atât oamenii dinăuntrul porții, cât și cei din afara ei. Când fu anunțat Mitsuhide, focul fu răspândit de la o feștilă la alta, până când numărul luminilor păru să se multiplice aproape la nesfârșit. Apoi, ținând torțele sus, vasalii plecară unul după altul, urmând avangarda. După ce străbătură cam o jumătate de leghe, Începu ploaia, stropii Împroșcând flăcările torțelor. — Se pare că oaspeții din castel Încă nu s-au dus la culcare. Poate vor petrece toată noaptea. Mitsuhide nu remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ploaie, cu răceala asta, și sunteți, desigur, extenuat. Când ajungeți În castel, va trebui să vă Încălziți fără Întârziere și să vă vârâți În pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le Înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și le Înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia deschise o umbrelă și o oferi respectuos. Masataka luă umbrela, ținând-o deasupra capului lui Mitsuhide. Mitsuhide trecu podul. Privind În jos printre gratiile balustradei, văzu păsări albe de apă Înotând prin jurul stâlpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
niște flori risipite pe apa verde-albăstrie. Mitsuharu, care venise să-și Întâmpine vărul, făcu câțiva pași dinspre șirul de soldați, Înclinându-se cu respect. — Te-am așteptat Încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide Își spălară de noroi mâinile și picioarele, Își Îngrămădiră Într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară În citadelă. Ceilalți vasali rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, În timp ce așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Încă din zori, spuse el, conducând pe Mitsuhide pe poartă. Cei vreo zece vasali principali din suita lui Mitsuhide Își spălară de noroi mâinile și picioarele, Își Îngrămădiră Într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară În citadelă. Ceilalți vasali rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, În timp ce așteptau să li se spună unde aveau să fie cazați. Nechezatul cailor și zarva vocilor omenești se auzeau până departe. Mitsuhide Își schimbase hainele de pe drum. Se simțea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dicta propria-i inimă. „Ei, cred că de-acum s-o fi schimbat de haine,“ spuse, În sinea lui, Mitsuharu. Se ridică de la locul său din fața ibricului. Traversând veranda udă, parcurse coridorul până În apartamentul repartizat vărului său. Îi auzea pe vasalii apropiați ai lui Mitsuhide În altă cameră, dar Mitsuhide era singur, stând așezat țeapăn, cu privirea spre lac. — Aș dori să-ți ofer un ceai, spuse Mitsuharu. Mitsuhide se Întoarse spre vărul său, murmurând, ca și cum s-ar fi trezit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
decât Înainte. Mitsuharu Își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, În fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce vă frământă? Astfel Încurajați, cei trei vasali se uitară unul la altul, cu hotărâre. În sfârșit, Dengo, acela dintre ei care părea să aibă cel mai mult curaj, spuse: — Stăpâne Mitsuharu, e Îngrozitor... nici nu Îndrăznesc să aduc vorba... Și-și ridică mâneca dreaptă, pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În fața tuturor și existaseră numeroase ocazii când Îl făcuse de râs În același fel, la Azuchi. Aceste incidente, a căror relatare s-ar fi putut prelungi la nesfârșit, dovedeau ostilitatea lui Nobunaga față de Mitsuhide și deveniseră subiect de bârfă printre vasalii altor clanuri. Mitsuharu era rudă de sânge cu Mitsuhide și, din cauza legăturii lor strânse, era evident conștient că avuseseră loc aceste incidente. Mitsuharu ascultase totul, fără cea mai mică schimbare a expresiei. — Va să zică, Seniorul Mitsuhide a fost concediat fără un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mitsuhide a fost concediat fără un motiv anume? Sunt ușurat să aud. Și alte clanuri au câștigat simpatia sau antipatia Seniorului Nobunaga, În funcție de capriciile lui. Expresiile celor trei oameni se schimbară dintr-o dată. Mușchii din jurul buzelor lui Dengo tresăriră, iar vasalul se apropie brusc de Mitsuharu: — Cum adică, sunteți ușurat? — Trebuie să mă repet? Vina nu este a Seniorului Mitsuhide, așa că, dacă totul s-a Întâmplat fiindcă Seniorul Nobunaga nu era În apele lui, Seniorul Mitsuhide ar trebui să poată remedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
credeți că a fost Înjosit, insultat și Împins În pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc Într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată Împroșcat cu noroi e greu de șters. De câte ori au Îndurat stăpânul meu și vasalii lui o asemenea rușine, din vina acestui senior crud din Azuchi? Iar ieri n-a fost vorba numai de faptul că Seniorul Mitsuhide a fost Înlăturat de la pregătirea banchetului. Ordinul care a venit imediat după aceea a făcut Întregul clan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pentru a se retrage, dar Mitsuharu, care deschise scrisoarea și o citea În fața celor trei, o strânse acum la loc. — De ce nu mai stați puțin? Întrebă el, zâmbind. Nu, ne retragem. Nu vrem să vă mai deranjăm. După ce cei trei vasali Închiseră bine ușa În urma lor, pașii lor se pierdură În direcția coridorului podit, răsunând ca și cum ar fi umblat pe un strat de gheață subțire. Peste câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră În apartamentele samurailor. Ceru imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pur și simplu ca fiind ciudat. E un om loial și are conștiința dreaptă ca o tulpină de bambus. O fi renunțat el să mai fie samurai, dar mie tot ca un războinic Îmi pare. — Am auzit că a fost vasal al lui Saito Tatsukoi. Îl lauzi fiindcă Îi rămâne credincios fostului său senior, chiar și azi? — În timpul lucrărilor de construcție din Azuchi, a fost singurul care a refuzat să participe, cu toate că Îl invitase s-o facă Seniorul Nobunaga Însuși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
participe, cu toate că Îl invitase s-o facă Seniorul Nobunaga Însuși. Nu se pleacă nici În fața faimei, nici În fața puterii. Pare-se că are prea mult respect de sine Însuși ca să picteze pentru inamicul fostului său stăpân. Chiar atunci, unul dintre vasalii lui Mitsuharu intră și Îngenunche În spatele lor, iar cei doi se Întrerupseră din conversație. Mitsuharu se Întoarse, Întrebându-l pe noul sosit ce se Întâmplase. Samuraiul părea stânjenit. Ținea În mână o scrisoare și ceva ce părea a fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]